Alexandru Tomescu

Foto: Hotnews

VIDEO: Alexandru Tomescu, printre putinii din lume care canta la o Stradivarius: Cand eram mic, vioara mi se parea o jucarie nemaipomenita...

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Duminică, 1 iunie 2008, 20:28    TIMP LIBER | AGENDA

Alexandru Tomescu a venit, vineri, la libraria Carturesti, in cadrul unui eveniment organizat de Fundatia Calea Victoriei, pentru a se intalni cu iubitorii de muzica de camera si cei curiosi sa vada cum este, fara vioara, cel care a castigat dreptul de a canta la celebra Stradivarius-Elder Voicu. HotNews Student a stat de vorba, la un ceai, cu Alexandru Tomescu si a aflat ca diplomele obtinute in strainatate nu sunt recunoscute in Romania, ca Turneul National Stradivarius a avut un success peste asteptarile organizatorilor si ca drumul spre succes nu inseamna doar studiu, ci si munca de PR.
 

Artistul

• 31 de ani
• solist concertisti in Orchestra Nationala Radio
• Provenind dintr-o familie de muzicieni, Alexandru Tomescu studiaza vioara mai intai cu mama sa, prof. Mihaela Tomescu, iar la 13 ani intra in clasa maestrului stefan Gheorghiu. Dupa absolvirea Conservatorului din Bucuresti isi continua studiile in SUA si in Elvetia, sub indrumarea profesorilor Eduard Schmieder si Tibor Varga.
• Primul CD a fost editat in Rusia.

Vioara

• In luna septembrie 2007, violonistul Alexandru Tomescu a castigat concursul pentru vioara Stradivarius Elder-Voicu, dobandind astfel dreptul de a canta pe acest instrument de exceptie pentru urmatorii cinci ani.
• Construita in 1702, vioara "Stradivarius Elder-Voicu" este una din putinele viori Stradivarius din lume aflate inca in stare de functionare. Achizitionata in 1956 pentru Ion Voicu din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, vioara nu a mai fost folosita pe scenele de concert din 1997.
• Pentru anul viitor, Alexandru Tomescu va sustine un turneu in tara si va realizara un CD, astfel incat fiecare meloman sa se poata bucura de sunetul pretiosului instument. Vioara se afla in posesia violonistului pe o perioada de 5 ani, durata contractului de comodat.

"Nu am amintiri frumoase de la Conservator"

Reporter: Stiu ca ai inceput sa canti de la o varsta foarte frageda, de la 6 ani, si ca la 8 ani ai concurat prima data intr-o competitie internationala. Ce te-a motivat, la o varsta atat de frageda, sa mergi mai departe?

Alexandru Tomescu : Sincer sa fiu, atunci cand eram mic, vioara mi se parea o jucarie nemaipomenita. Sa nu uitam ca in anii ’80 nu existau toti roboteii, serialele de televiziune, jocurile pe calculator care sunt astazi si vioara era acea jucarie fermecata care mi-a preschimbat multe vise in realitate. Eu cred ca, mai ales la inceput, un copil nu poate face o alegere constienta – cand spun  “constienta” ma refer la toate implicatiile acestui drum lung – si, de aceea, e important sa ii placa ceea ce face pur si simplu. Daca din asta se va naste ceva serios, cu atat mai bine, daca nu, ramane cu acea cultura muzicala care oricum se sedimenteaza.

Reporter: Ce iti amintesti din studentie? Unde a fost vioara in anii de facultate?

Alexandru Tomescu: Eu am fost student aici, la Conservatorul din Bucuresti, si am studiat cu maestrul Stefan Gheorghiu, care ma pregatea de cand aveam 13 ani. Cred eu ca inca exista o mare problema in sistemul de invatamant de la noi, si anume aceea a recunoasterii diplomelor din strainatate. Nu este cazul meu, eu am luat diploma aici si a fost recunoscuta la Orchestra Nationala Radio, unde m-am angajat ca solist, insa colegi de-ai mei care au diplome din strainatate sunt angajati cu studii medii si acest lucru nu mi se pare normal in Romania secolului XXI. 

Insusi maestrului Stefan Gheorghiu, care era cel mai mare pedagog al viorii de la noi, nu i-au fost recunoscute diplomele pe care el le-a avut la Paris. Cand preda la Conservator avea nevoie de niste aprobari speciale de la minister ca el avea, pasamite, doar studii medii, ceea ce este absurd. Nu vorbesc de jignire si alte lucruri, este pur si simplu absurd. 

Cu Conservatorul ar fi foarte multe de spus, n-am amintiri foarte placute de la aceasta unitate de invatamant. Am amintiri mai frumoase din Statele Unite, unde am facut cursuri de masterat, sau din Elvetia. Mai ales la un Conservator care, teoretic, trebuie sa creasca artisti , cred eu ca trebuie de la inceput o sprijinire a activitatilor concertistice, de scena, ale studentilor si tocmai de aceea am ales aceste doua scoli , pentru ca acolo am beneficiat de libertatea totala de a merge la concertele pe care deja le aveam. Aici, in tara, a fost asa… o adevarata echilibristica, dar ma rog…

Reporter: Ce calitati il recomanda pe un tanar a carui diploma nu este recunoscuta si care vrea sa se angajeze aici, in Romania?

Alexandru Tomescu: Intr-o lume idealizata, un tanar absolvent nu ar trebui sa fie judecat dupa patalamalele lui, ci dupa ce poate el sa faca. Pentru ca, in afara de angajarea in sistemul de stat de la noi – filarmonicile inca tin de stat, sa spunem deschis -  diplomele acestea nu le cere absolut nimeni. Cand sunt invitat sa cant undeva, la o filarmonica din strainatate sau aici, nimeni nu ma intreaba: “Da’, domnu’ Tomescu, aveti diploma de Conservator?” Conteaza daca si, daca da, cum stii sa canti!

Reporter: Sa inteleg ca in cazul tau a contat doar felul in care stii sa canti?

Alexandru Tomescu: Eu spun ca este singurul lucru care conteaza atunci cand apari pe scena, in fata oamenilor. Cu timpul, nu stiu, chiar am un proiect care probabil nu se va materializa peste noapte, dar poate in 5-10 ani…Nu sunt singurul nemultumit si asa ca ne-am propus sa infiintam, intr-o buna zi, o alternativa la Conservator. Ceva in felul in care ne-am gandit noi ca ar fi util si bun pentru studenti.

Cred ca acest lucru este realizabil - asa cum am reusit in 2006 sa organizam primul turneu national de muzica clasica, cu fonduri private, care a devenit o parte integranta a vietii muzicale de la noi si a nascut deja al treilea turneu, Turneul National Stradivarius -  peste cativa ani, cand vom avea experienta si resursele necesare si infiintarea unei scoli de muzica va veni ca un lucru cat se poate de firesc. Avem niste capacitati extraordinare, profesori cum putini sunt in lume…

Reporter: Avem si studenti pe masura profesorilor?

Alexandru Tomescu: Studentii cred ca sunt deja plecati, majoritatea dintre ei pleaca deja din liceu. In clasa a XII-a, nu-ti poti imagina ce frenezie este in cautarea unei universitati, de regula cat mai departe.

Reporter: Sunt scumpe studiile in strainatate?

Alexandru Tomescu: Romanii inca beneficiaza de burse, iar cei care chiar sunt foarte buni, au acces mult mai usor la ele. Tin minte un caz antologic, al unei studente din Brasov, care ar fi platit mult mai scump cazarea si costurile vietii aici, in Bucuresti, decat daca ar fi mers cu o bursa in Florida. Si, normal, a plecat in Statele Unite. Asa pleaca toti, unul cate unul. Bun, ca unii dintre noi ne mai si intoacem, asta este partea a doua. Eu, dupa ce am studiat in strainatate, am decis nu sa ma intorc, ci sa vin in Romania. Nu am considerat-o o intoarcere, am venit aici ca sa pun in aplicare ceea ce am vazut si am invatat acolo.

Reporter: Ai amintit de Turneul Stradivarius. Cum a fost primit?

Alexandru Tomescu: Da, tocmai s-a incheiat acum cateva zile. A fost un eveniment care a depasit cele mai optimiste asteptari, peste tot salile de concert au fost vandute, “sold out”, a fost o adevarata batalie pe bilete. Foarte multa lume a fost curioasa sa vada, sa vada, nu sa auda, celebra vioara. Noi am profitat de aceasta curiozitate a publicului si i-am propus un program serios - in prima parte sonate de Mozart si Beethoven, in partea a doua piese de virtuozitate – care, surprinzator chiar si pentru noi, a trezit un entuziasm cu totul nou in salile de concert din Romania.

Eu cred ca acest turneu a deschis o usa catre normalitate; ceea ce noua ni se pare, aici, extraordinar – “Uite ca lumea vine la concerte de muzica de camera” – in tari europene e un lucru normal. Si daca am reusit si noi sa aducem picatura de normalitate in acest mare borcan, care e Romania, ne consideram impliniti.

Reporter: Cu ce simti ca ti-a schimbat vioara Stradivarius viata?

Alexandru Tomescu: O sa va spun: dupa aceasta intalnire o sa am de cantat la un eveniment si in loc sa plec, ca orice artist, pe jos, cu masina, cu taxiul, voi pleca insotit de bodyguarzii de la firma BGS, vom merge sa luam vioara si asa mai departe. Nu este o chestiune de spectacol, ci una de asigurare a securitatii viorii pentru ca, am spus-o si o sa mai repet, nu este un Stradivarius oarecare, pe care, sa zicem, l-as cumpara eu  sau nu stiu… Gigi Becali. Este un instrument care face parte din Patrimoniul National al Romaniei, categoria Tezaur si, prin aceasta apartenenta, intra sub incidenta unui intreg pachet de legi. 

Reporter: Si un aspect pozitiv?

Alexandru Tomescu: Aspectul pozitiv este ca pe scena, din punct de vedere muzical, dispun de niste resurse aproape nelimitate. Vioara, dupa parerea mea, inca nu si-a atins potentialul maxim sonor, are multe de castigat, dar fata de momentul de acum sase luni, cand am primit-o, este mult mai puternica, mai supla, mai ampla si nu o spun doar eu, o spun si cei care au ascultat primul concert de la Sala Radio si concertul de acum cateva zile, de la Ateneu.

Reporter: Nu o sa te intreb care este reteta  succesului, ci care sunt ingredientele care te pot duce spre reusita?

Alexandru Tomescu: Mi-ar fi foarte sa simplu sa spun: “Studiati, studiati si va fi suficient!”. In ziua de astazi nu mai este suficient sa fii un foarte bun, sa zicem, violonist. In ultimii ani a trebuit sa-mi dezvolt si sa pun in aplicare o multime de idei manageriale, de marketing, de PR si asa mai departe, fiindca la noi nu exista o cateorie de personal specializat pe muzica clasica. Pentru evenimente de muzica pop: “Cum sa nu, imediat!”. In ce priveste muzica clasica, exista aceasta idee preconceputa ca lumea nu este interesata, mergi in pierdere si ca doar statul poate invita. 

Tocmai am demonstrat ca nu este asa, turneele noastre au fost toate sprijinite de diverse companii private si rezultatele au fost peste asteptari. Dar asta a insemnat ca a trebuit sa lasam deoparte pentru cateva ore pe zi si eu, si Horia Mihail – noi doi ne-am ocupat de toate acestea – vioara si pianul si sa ne imbracam la costum, sa luam servieta, sa facem prezentari in PowerPoint pe la directori de marketing, directori de companii, sa convingem oamenii ca muzica clasica are un viitor nu in strainatate, ci chiar aici, in Romania. Am reusit si, acum, deja oamenii ne privesc altfel.

Reporter: Ce planuri de viitor ai, macar pe termen scurt?

Alexandru Tomescu (rade): Pe termen foarte scurt as enumera asa: niste recitaluri la Londra si la Bruxelles, cu Romanian Piano Trio, chiar saptamana viitoare, inchiderea stagiunii Orchestrei de Camera Radio, pe 18 iunie, un turneu in SUA in iulie, apoi o binemeritata si absolut necesara vacanta in luna august, iar din septembrie pornim a treia editie a turneului “MusicON LG” dedicat, anul acesta, lui Beethoven.