Improvisneyland - povestea din spatele scenei de improvizatie

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Marţi, 1 iulie 2008, 14:16    TIMP LIBER | AGENDA

10 Foto: Alina Marin

Despre teatrul de improvizatie poti sa citesti stiri sau carti care descriu metoda, poti sa vorbesti cu actorii care il practica sau cu prietenii tai, dar pana nu vezi pe viu ce se intampla pe scena nu stii ce inseamna cu adevarat. Improvisneyland este, in teatrul de improvizatie, echivalentul lui Disneyland, un taram al imaginatiei fara limite, in care totul devine posibil la un pocnet de degete sau la sunetul unei goarne de petrecere. HotNews Student a aflat cine sunt cei din spatele spectacolului, cat muncesc si cat de mult le place.

Cand ajungi in fata clubului Fabrica, acolo unde se tin reprezentatiile, te uimesc linistea, racoarea, lipsa furnicarului de oameni, a reporterilor si a camerelor de filmat, a covorului rosu de la intrare si a afiselor luminate ostentativ. Sala de spectacol e la etaj, la capatul unor scari metalice. La prima vedere nu deosebesti actorii de spectatori: tineri, imbracati sport, foarte comod, in jurul unor boluri cu visine si zmeura, aduse de mama unuia dintre ei.Scena este un pod de scanduri, mochetat, despartita de vestiar printr-o cortina alba, de panza, in spatele careia dispar, pe rand, cei 6 actori.

Rozana (Mica Migrena) este moderatoarea spectacolului, cea care ii prezinta pe improvizatori si anunta diferitele momente ale serii. Primul care intra in scena este pianistul Vlad(Bocanila), responsabilul cu coloana sonora. Urmeaza Andreea (Freaky Mouse), Axel (Doi Caini Inteligenti), Monica(Vampa lui Alladin) si Tudor (Nylon King).

Cine sunt ei?

11 Foto: Alina Marin

"Toti suntem actori profesionisti", spune Axel Moustache, coordonatorul trupei, "am terminat UNATC - generatii diferite - , eu lucrez la Teatrul National Bucuresti, iar colegii mei sunt de la Teatrul de Comedie, de la Teatrul de Stat din Constanta sau liber-profesionisti. Eu i-am sunat pe toti, de Pavel si Andreea stiam ca au mai facut asta, Tudor a facut in facultate, spectacolul lui de licenta a fost de teatru sport, la studioul Casandra, Monica a fost la mai multe workshop-uri de improvizatie, ea a adus-o pe Rozana, a mai adus un baiat a carui mama este foarte bolnava si, din aceasta cauza, joaca mai rar, i-am chemat pe Andrei, cu care am fost coleg patru ani si stiam ca ii place, pe Vlad si pe Marian pe care ii stiam si cam asa ne-am strans. Noi suntem mai multi, jucam prin rotatie si programul spectacolelor il stabilim de comun acord, in functie de timpul fiecaruia",  povesteste Axel.

Primul moment al reprezentatiei este "Poveste in patru". Publicul propune titlul unei povesti - luni seara s-a jucat "Miracolul din ciorap" - si unul dintre actori incepe sa povesteasca. La semnalul Rozanei cel care vorbeste se opreste si ceilalti trebuie sa continue pe rand povestea. Pentru ca totul mergea bine, moderatorea a propus publicului sa scoata o consoana si, astfel, a inceput proba eliminatorie. Tudor a fost cel care a reusit sa termine povestea folosind cuvinte care sa nu contina literele "l" si "s".

De unde a aparut ideea teatrului de improvizatie?

"Ideea nu mi-a venit mie, afirma Axel, n-am zis eu :"Hai sa improvizam!". In facultate faci multe scene de improvizatie, dar acest format, cu un moderator, patru improvizatori, un pianist si relatia dintre ei a fost inventata de un britanic, Keith Johnstone, care a dezvoltat in Canada acest tip de teatru pe care l-a numit "teatru sport". El simtea, acum vreo 30 de ani, ca teatrul este cumva mort, actorii spun aceleasi replici, respecta aceleasi tipare si vroia sa aduca putina viata. A scris si carti care descriu metoda pe care el o propune, totul pentru a transforma teatrul intr-o bucurie, pentru ca lumea sa vina si sa se simta bine, iar actorii sa fie liberi sa incerce jocuri - scenetele sunt, de fapt, jocuri - si sa interactioneze cu publicul.."

Axel povesteste ca Jonhstone a dezvoltat teatrul sport sub forma unei competitii intre doua echipe de improvizatori, jurizate de public. In Canada se fac si campionate, fenomenul este foarte mediatizat. In Romania, anul acesta a avut loc primul campionat de teatru de improvizatie, unde a participat si Improvisneyland, cu doua echipe. Una dintre ele a ajuns in finala. Ceea ce jucam ei acum se numeste Impro si este varianta fara concurenta, doar cu public.

Acest gen de teatru de improvizatie pe care il practica Improvisneyland a fost adus in Romania acum cativa ani de regizorul Vlad Massaci. Este vorba de improvizatie, dar nu in sensul celei de Stand-up, unde exista un singur improvizator, ci de improvizatie in echipa, care cere mai mult efort si concentrare. "Daca o rotita din mecanism scartaie, aceasta va influenta intreg mecanismul. Insa atunci cand toti improvizatorii ajung in armonie si construiesc impreuna improvizatia, implinirea este mult mai mare", spune Axel.

5 Foto: Alina Marin

Jocul improvizatiei continua cu "Schimba", "Anii '50"-moment muzical, "Scena de dublaj", "Invitatul special"-cu participarea unui voluntar din public-, "Scena cu maini", "Musical","Masina de scris", "Zapping" si "Dedicatie muzicala pentru un spectator". Gradul de interactivitate al spectacolului este maxim: publicul este regizor, el propune teme, cuvinte, cantece, povesti, pe care actorii le executa. Spontaneitatea si sclipirea de moment par a fi singurele ingrediente de care actorii au nevoie pentru a juca si, de fapt, totul pare un joc. La sfarsitul spectacolului, insa, borboanele de transpiratie si rasuflarea usurata spun ca nu este asa. Axel confirma: "Nu e usor, nu e ca si cum ai lua trei actori si te apuci de improvizat. Ei trebuie sa se cunoasca, sa repete, sa fie compatibili, pentru ca altfel nu reusesti sa construiesti."

Unde fac repetitii?

"Din fericire, am gasit un loc unde sa facem repetitie pentru care nu platim nimic, la Casa Schiller. Mai greu ne-a fost cu sala de reprezentatie. Noi am vrut initial la Preoteasa, dar nu s-a putut si am ajuns aici, la Fabrica. ne-am propus sa organizam cate un spectacol pe saptamana, dar nu putem stabili o zi anume... Totul se stabileste de la o saptamana la alta", explica Axel.

2 Foto: Alina Marin

De bani nici nu poate fi vorba. Sunt putini cei care stiu de Improvisneyland si mult mai putini cei care vin la spectacole chiar daca pretul unui bilet este de doar 15 ron. Insa asta nu conteaza pentru cei care sunt pe scena, din moment ce pasiunea pentru teatru si dorinta de a schimba ceva i-a adus acolo. "Noi am vrea - la modul ideal - ca la un moment dat publicul tanar sa ajunga sa indrageasca atat de mult aceste personaje care sunt gata sa improvizeze orice si acest gen de spectacol, incat sa-i auzi spunandu-si unul altuia la colt de strada si prin oras: "experimenteaza-te si improvizioneaza-te" si tu, ia-ti prietenii si hai la Improvisneyland! E betoon! Acum e vara, toti sunt plecati, noi speram ca din toamna sa avem mai multi spectatori pentru ca este si mult mai distractiv. Cu cat sunt mai multi, cu atat propunerile lor sunt mai originale si atmosfera mai destinsa", marturiseste Axel.

Dupa spectacol atat actorii,cat si spectatorii se aduna la un suc, cateva vorbe si Darts. Nimeni nu e lasat sa plece fara sa i se multumeasca pentru prezenta si sa fie invitat si la urmatoarea reprezentatie a carei data o veti  gasi aici, cat de curand.