In Universitate
Foto: Arhiva personala

Amintiri din studentie: Inceputul maratonului meu (4) – Din minunile vestului

de Imperator CampusNews

Luni, 14 martie 2011, 8:43    NEWS | ARTICOLUL TAU

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

Nu voi mai continua cu povestea zilnica. Nu mai imi aduc nici eu aminte exact ce am facut in fiecare zi, dar imi voi cauta jurnalul - mi-am tinut un jurnal la Maastricht – la inceput tinut cu meticulozitate, inclusiv cheltuielile zilnice ce erau analizate la sfarsit de luna, apoi din cand in cand – dar l-am tinut tot anul. Dar hai sa trecem in revista principalele "obstacole".

Shopping – in mod normal, in ziua a 3-a ne-a razbit foamea. Salamul de Sibiu de acasa inca mai exista, dar mancarea “imprumutata” de la youth hostel s-a terminat. Asa ca e cazul sa cautam vreo Alimentara ceva. Din pacate, prin zona nu existau magazine, doar unul de covoare si cum nici macar in Olanda covoarele nu sunt comestibile, am perseverat pana am gasit un aprozar, un GOSTAT cum i s-ar mai spune. Cand am intrat insa, am cazut pe spate – nu credeam ca pot exista atatea fructe pe planeta asta si mai ales atatea specii de mere.

Uitandu-ma mai atent, am cazut pe spate iremediabil – preturile erau aberante (6 guldeni un kil de mere !). Voi cam face foamea pe aici, paradisul costa. Am iesit entuziasmato-deprimat din gostat. Noroc ca am intrat in vorba cu o tanti pe strada care m-a lamurit – magazinele specializate sunt extrem de scumpe. Nici ei, olandezii nu cumpara de pe aici, ci de la supermarket. Ce e ala supermarket ? Pai un loc in care sunt foarte multe categorii de produse la preturi foarte mici. Si unde este acest loc minunat si salvator ? Pai destule prin Maastricht, dar unul e mai sus. Se cheama Torro.

Cand am intrat, n-am mai iesit decat cand ne-au dat afara ca se inchidea. Am stat 4 ore. studiind toate soiurile de mere, salam, branza, carnati si multe alte produse care mi se par SF – cum ar fi supa la plic. Din pacate, nu m-am prins insa cum se ambaleaza sarea si nici cum ii zice pe olandeza, asa ca o luna am mancat fara sare (ulterior am aflat si mi-a ramas in cap – zout). Despre preturi ce sa mai zic, mi-a venit inima la loc.

Escapada urmatoare de shopping nu o voi mai face la Torro, ci la Albert Heijn, un supermarket inca si mai mare (daca va puteti inchipui asa ceva) si cu preturi inca si mai bune. Dupa vreo 2 luni, am descoperit Aldi, cel mai bun prieten al romanului din zona germano-olandeza, magazin discount cu preturi mici pentru care strabateam jumatate de oras cu bicicleta in ploaie si vant pentru a cumpara totusi uneori si la jumatate de pret. Si asa bugetul meu alocat mancarii nu va mai trece de 100 – 150 guldeni pe luna indiferent de cate bunataturi voi cumpara.

Banca – ei bine, in Olanda, banii nu se dau in mana la secretariatul universitatii ci se vireaza in banca. Surprinzator, cu o singura hartie de la facultate si nu cu un dosar gros, Rabobank (aparent, prietena Universitatii Limburg) ne-a facut un cont si ne-a dat si o bucata de plastic caruia ei ii zic card. Uimitor, dar cu aceasta bucata de plastic, poti sa primesti bani dintr-un aparat numit Bankomat.

Evident, cand vom avea bani in cont, adica peste vreo luna si ceva. La banca in loc sa ne intrebe si de mama si de tata, ne-au intrebat daca nu vrem vreun credit studentesc (ce o fi ala ?) si daca nu vrem un upgrade la card . cu doar 5 guldeni, putem sa scoatem bani din orice Bankomat din reteaua Rabobank din Olanda. Cu asta gratuit, nu poti sa scoti decat de la bancomatul din fata filialei Rabobank din Markt. Sa fie ei sanatosi, nu mai dau 5 guldeni si pe facilitatea asta, o sa scot numai de la Markt.

Socializare – ei bine, aici nu poti sa-ti scoti colega la cofetarie. Pentru ca nu exista cofetarii. Aici nu gasesti sa iei o savarina si un Quick Cola, ci mai repede o bere si o tona de chipsuri. Si chipsurile sunt chiar bune si ieftine – cam 1 gulden punga la Aldi. Maastrichtul are 40,000 locuitori si 300 puburi. Evident, fiecare pub are o clientela loiala, fie ca sunt vecini dintr-un anumit cartier sau prieteni sau membri ai aceluiasi club.

In Universitatea din Maastricht exista un numar destul de mare de asociatii studentesti, dar cele mai active par sa fie ESN (Erasmus Student Network) – asociatia care ajuta studentii straini sa se integreze in Maastricht. Daca pentru mentorii studentilor straini din Comunitate, integrarea inseamna sa-i duca in cele mai faine puburi, pentru noi, bietul Roland, “mentorul” nostru trebuia sa ne invete cum sa copiem la Xerox, cum sa folosim cardul de debit si alte lucruri plictisitoare pentru un olandez. Nu e nici o surpriza ca isi va da demisia dupa o luna de mentorat.

A doua asociatie este AEGEE, o asociatie care doreste sa promoveze ideile de integrare europeana si IMperator, o asociatie mai “intelectuala” care organizeaza tot soiul de seminarii si prezentari pe tema International Management-ului, principalul profil al Rijksuniversiteit Limburg. Inutil sa spun, ca atat ESN, cat si AEGEE ne-au declarat membrii onorifici care a insemnat multa bere la “Joie de Vivre”, pubul preferat al AEGEE-istilor.

Transportul prin oras – autobuzul costa enorm. intre timp ne-am lamurit ca putem cumpara strippenkaart-uri, dar si alea sunt scumpe. Asa ca dupa 3 saptamani de rupt picioarele mergand pe jos, am decis sa fac prima investitie majora – o bicicleta. La sugestia unor colegi polonezi (tot intre noi, esticii.) am gasit un dealer de biciclete la mana a 7-a de unde mi-am achizitionat o bicicleta destul de cool la 50 guldeni. Si cum furtul bicicletelor este unul dintre cele mai populare sporturi din Olanda, din pacate si bicicleta mea a fost furata din balcon dupa cateva luni.

Principalul suspect a fost Paul, housekeeperul, un soi de reprezentant al Kamerburo responsabil cu ordinea, disciplina, curatenia si reparatiile din camin, dar niciodata nu am putut dovedi. Asa ca voi mai da inca 35 guldeni pe o bicicleta nu la fel de tare ca prima, dar pe care o voi tine pe culoar in fata usii in ciuda protestelor sus-numitului Paul Housekeeperul. De fapt, am facut chiar o afacere buna pentru ca o voi vinde unei americance cu 2 zile inainte de a pleca cu 30 guldeni !

Biblioteca – trebuie sa o vezi pentru a putea sa crezi ca asa ceva exista. Gazduita tot de o cladire veche, probabil parte a complexului monastic din care face parte si Universitatea, aici se gaseste un soi de pestera al lui Ali Baba – am zacut ore in sir citind tot soiul de carti prin biblioteca, devenind un maestru al sistemului computerizat de gasire a cartilor (o alta minune a tehnicii).

Computerele – ei bine, in universitate nu exista decat Mac-uri si nu computere compatibile IBM ca acasa. au o interfata draguta, nu trebuie sa stii musai GW Basic sau sa te joci cu Norton Comander pentru a putea sa faci ceva, nu mai scrii la “cd” si “md” pana te plictisesti, te joci cu un device simpatic numit “mouse”, iar cand vrei sa arunci ceva, pur si simplu misti fisierul cu cursorul intr-un cos de gunoi din dreapta ecranului care il inghite. Distractiv. Macul asta are si el problemele lui, fiind extrem de enervant pentru ca nu are hard disk unde sa salvez fisiere, iar cand il pornesc, imi trebuie o discheta de pornire care tot intra si iese din drive.

Dar, in fine m-am lamurit si mi-a devenit chiar simpatic. In plus, prin ziare, chiar am citit ca o firma mititica de prin America numita Microsoft (normal ca e micro, e o firma mica) a semnat un contract surpriza cu gigantul IBM, mama si tata informaticii mondiale pentru a crea un sistem de operare mai prietenos, similar cu cel al lui Mac. sa-i vedem si pe astia, poate le va iesi ceva.

Televiziune – ei bine, aici nu avem doar Televiziunea Olandeza Libera, ci vreo 30 – 40 canale. Daca voiam stiri, nu ma mai uit la “Feseneitati”, ci la BBC, exista chiar un canal special dedicat sportului – Eurosport si mai ales ceva ce nu mi-as fi putut inchipui vreodata ca poate exista – un canal de muzica – MTV ! Ore in sir televizorul din bucatarie mergea setat pe MTV. Si la final, un mic cadou din partea mea. clipul care era #1 la MTV Braun European Top 20 in saptamana in care am picat in Olanda.

Maine voi continua cu... ati ghicit! Prima escapada in afara Maastrichtului. O escapada de ne-a luat politia. Dar despre asta, un bob de rabdare pana maine.
Citeste mai multe despre     |   |   |   |   |   |   |   |   | 

  
1993 vizualizari

VIDEO
Niciun videoclip
FOTO
Nicio imagine

TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie
A apărut o problemă pe server