Am avut o studentie linistita
Foto: CampusNews

Amintiri din studentie: Studentie linistita. Si ce-i rau in asta?

de Roxana-Diana Farc CampusNews

Joi, 17 martie 2011, 8:32    NEWS | ARTICOLUL TAU

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

N-am fost nici un student care a facut foamea, nici unul care se plangea de statutul de student. Multi din jurul meu tratau studentia ca pe o incercare a vietii si de mult prea multe ori am auzit replica: „Pai daca suntem studenti...” Poate am avut eu noroc de nu am putut sa le impartasesc punctul de vedere. Si nu, nu am fost un copil scaldat in bani. Dimpotriva. Si eu a trebuit sa-mi dramuiesc cheltuielile si mi-am atins limita mancand paste, pentru ca traiul in Suedia a fost mai mult decat imi putea duce punga.

Primul an: Gazda si un pat pentru doua persoane

In Bucuresti am venit cu gasca de prieteni. Ce sa-i faci daca toti am vrut sa fim „capitalisti”?  Asa ca in primul an, 2007, mi s-a parut normal sa ma mut cu o prietena. Stiu ca altii abia asteapta experienta statului in camin. Mie imi era cam frica de el.

Am stat in Drumul Taberei. De fapt, dupa parerea mea, Prelungirea Ghencea e in afara cartierului linistit si inverzit pe care il stie lumea drept Drumul Taberei. N-a fost atat de rau. Nu stiu insa cat as fi rezistat daca autobuzul nu ne lasa fix la scara. „Pe timp de zi e chiar OK”, imi spuneam. Asta pana cand mi-a fost smuls telefonul de la gat in plina dimineata. A fost de-ajuns cat sa ma faca paranoica pentru tot restul anului. De fapt, nici acum nu-mi flutur telefonul in public.

Trecerea de la prietena la statutul de colega de pat n-a fost prea placuta pentru relatia noastra. Am un frate, dar e mai mic si nu prea il lasam sa-mi invadeze teritoriul. In plus, pe el puteam sa-l bat daca ma enerva. Nu, n-am avut nici multe conflicte cu colega de pat, dar uneori simteam ca vreau un loc al meu. Veselia ca sunt departe de casa m-a tinut cam 4 luni, timp in care am invatat sa gatesc si sa ma descurc cu banii primiti de-acasa. Nu-i lasam pe ai mei sa-mi trimita pachet. „Inca o experienta ratata, in calitate de student”, mi-am zis.

Dar voiam sa ma descurc singura. Cu mersul la facultate m-am obisnuit mai greu. Traficul era imposibil dimineata. A fost nevoie sa pierd un examen si mai multe cursuri (pentru ca intarziam) pana sa-mi dau seama cum stau lucrurile. Abia dupa aceea mi-am dat seama cat de amuzant e sa mergi o ora cu autobuzul. Oamenii erau pur si simplu fascinanti. A fost o placere sa-i observ.

Tristetea m-a izbit dupa ce mi-am dat seama ca nu e normal sa nu mearga apa la robinetul din baie din moment ce dai atatia bani pe chirie, sa folosesti pe furis anumite oale pentru ca gazdei nu-i convine, sa te trezesti ca in bolul tau de plastic din care mananci si-a pregatit cineva vopseaua de par si efectiv sa stai in casa altcuiva.

Al doilea an: De ce ti-e frica, de-aia nu scapi

Dupa incheierea anului I, mi-am depus dosarul pentru camin. Chiria devenise prea mult pentru ai mei. Am primit loc in Grozavesti (ceea ce era bine, dupa spusele altora), dar imi era incredibil de frica. Ce colega de camera voi avea, daca sunt gandaci, cum sunt oamenii, daca sunt petrecareti si nu ma integrez etc.

Colega de camera a fost exceptionala! Noptile dinaintea testelor si examenelor le petreceam razand. In timp, m-am obisnuit si cu lipsa capetelor pentru dus, si cu baia pe hol, si cu gandacii. Pe langa veselie si nopti pierdute cu hohote de ras, cu ascultarea obsedanta a aceleiasi melodii si cu „ce-i al meu e si al tau”,  exista sentimentul universal ca toti suntem in aceeasi oala, deci nu suntem singuri.

Bine, ar fi fost frumos sa fim singuri cand facem dus! Imi amintesc ca eram linistita in cabina, cand am auzit ca intra cineva. Era un sentiment neplacut sa stii ca tu esti gol, si mai vine si un necunoscut acolo. Dar am asteptat sa aud zgomotul unei alte usi, sa ma linistesc, stiind ca persoana respectiva, la randul ei, face dus intr-o alta cabina. Din pacate pentru inima mea, persoana respectiva se postase in fata cabinei mele.

Cand si-a dat seama ca nu vede nimic pe dedesubt, a inceput sa traga de usa. M-am inarmat cu dusul, dar oricum eram mult prea speriata sa-mi amintesc cum se da drumul la apa. Din fericire pentru mine, cand a vazut ca usa nu se deschide si ca nu exista vreo gaura prin care sa traga cu ochiul, a plecat. Cu greu m-am clatit si am ajuns in camera. M-am asezat pe pat si nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa mananc o ciocolata intreaga in 2 minute.
Exceptand acest mic incident si siluetele ocazionale care se opreau noaptea in fata geamului nostru, totul a fost bine si frumos.

Anul trei: Sundsvall, Suedia

In anul III am fost acceptata ca studenta Erasmus. Urma sa plec in semestrul doi in Sundsvall, Suedia, impreuna cu o colega de grupa. In primul semestru am stat tot in camin, in aceeasi camera, cu aceeasi colega. In ianuarie 2010, cu bagajul plin de pulovere si haine groase, am ajuns in Sundsvall. Entuziasmul dus la maxim n-a rezistat in fata celor -30 de grade si a mormanului de zapada.

Cand am ajuns, apartamentul nu avea becuri in toate camerele si era in plina renovare. Tot ce aveam erau doua paturi (fara asternuturi) si o comoda cu 3 sertare.  In noaptea aia am dormit cu capul pe pantalonii de ski si m-am invelit cu un sal. Renovarea s-a terminat a doua zi, si am mers la cumparaturi in Ikea. Problema a fost la intoarcere. Am ajuns in centru, de unde urma sa luam autobuzul spre zona in care locuiam. Inca nu invataseram cum se citeste orarul autobuzelor, asa ca stateam in statie, sperand ca n-are cum sa vina in mai mult de 5 minute. Bineinteles, a venit in 20!

Au fost cele mai lungi 20 de minute din viata mea. Nu exagerez! Cand nu-ti mai simti fata, mainile, picioarele si alte parti ale corpului, incepi sa-ti blestemi zilele. Am inceput sa cantam "Mama, unde esti? Bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei!" Am strigat "Fuck Sweden, HAI ACASA!" in timp ce se uitau oamenii la noi (nu ca ar fi fost multi pe strada la ora 8 seara). Dupa 5-6, la ei e pustiu pe strazi. Noi eram indurerate de frig, iar localnicii erau in trening, in adidasi, in colanti, fara fulare sau caciuli. Nici acum nu mi-am revenit din soc.

Experienta a fost extraordinara! Acolo mi-am facut si „plinul” cu petreceri studentesti, pentru toata viata.  Am aflat ce inseamna o universitate europeana, cum e sa lucrezi cot la cot cu profesorii, ce inseamna relaxarea, conditiile adevarate de munca, laboratoare echipate, ce inseamna sa faci un film de scurt metraj si sa stai 30 de ore la facultate sa-l editezi, cat de scumpa e Suedia si ce frumos e sa descoperi alte tari prin ochii studentilor.

Am avut o studentie linistita si norocul sa fiu inconjurata de persoane cu care sa ma inteleg foarte bine. Peripetiile pot sa le numar pe degetele de la o mina, iar Bucurestiul nu m-a suparat niciodata. N-am avut o studentie zbuciumata. Si ce-i rau in asta?
Citeste mai multe despre     |   |   |   |   |   |   |   |   | 

  
2910 vizualizari
  • 0 (0 voturi)    
    informatii (Joi, 17 martie 2011, 10:34)

    bogdan [anonim]

    Foarte frumos articolul tau. Si eu la randul meu doresc sa plec la master in tarile nordice. Imi mai poti da detalii pe mail referitoare la suedia? Tot incerc sa imi fac o idee, intru pe toate forumurile pe care le gasesc. Nici eu nu ma scald in bani, deci doresc ceva mediu, posibil si un job daca voi reusi.

    O zi buna si te rg daca poti sa ma contactezi.
    • 0 (0 voturi)    
      Multumesc! (Joi, 17 martie 2011, 15:38)

      Roxana [anonim] i-a raspuns lui bogdan

      Cauta-ma pe Fb, da-mi un add si iti raspund cu mare placere. :)

      Zi frumoasa si tie!
  • 0 (0 voturi)    
    M-am pierdut (Vineri, 18 martie 2011, 0:41)

    Elle [anonim]

    Îmi cer scuze, dacă nu am citit atent textul, dar cum vine asta:

    Primul an: Bucureşti, 2003;
    Anul trei: Sundsvall, 2010?
    • 0 (0 voturi)    
      S-a rezolvat. :) (Vineri, 18 martie 2011, 13:25)

      Roxana [anonim] i-a raspuns lui Elle

      A fost o greseala. :) S-a rezolvat intre timp.


VIDEO
Niciun videoclip
FOTO
Nicio imagine

TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie
A apărut o problemă pe server