Amintiri din studentie: Intamplari din facultate

de Doina Popescu CampusNews

Marţi, 12 aprilie 2011, 9:31    NEWS | ARTICOLUL TAU

Am fost studenta la Cluj, la Politehnica, intre anii 1966-1971. As vrea sa redau doua intamplari mai aparte din aceasta perioada, fara griji as spune, din viata mea. Prima s-a intamplat in iarna anului 1968. Pe acea vreme nu exista vacanta de Craciun iar examenele anuale erau peste 10, intre 12 si 15.
 
Totul a inceput la Bucuresti cand un grup de studenti au plecat cu colindul din Grozavesti spre Regie. In fata fabricii de paine Plevnei, era seara tarziu si mirosea a paine calda, au inceput sa scandeze: "Vrem paine." Lor li s-au alaturat din ce in ce mai multi tineri, nu toti studenti, si totul a degenerat intr-o demonstratie spontana de proportii pe B-dul 6 Martie, azi Elisabeta, cu scandari gen: "Vrem vacanta de iarna", "Vrem reducerea numarului de examene" Vrem libertate".

In frunte ere o studenta de la arte mi se pare, Ana Sincai daca nu ma insel. Cert e ca s-a lasat cu arestari si multe exmatriculari.

Dupa acest episod,  mergeam pe strada, la Cluj, mai multi colegi iar vreo doi dintr-un grup din spatele nostru, au inceput sa sara, fiind foarte frig. Langa ei s-a oprit un GAZ al Militiei si dupa ce i-au intrebat de ce sar, i-au suit pe toti in masina si i-au dus la sectie unde i-au tinut pana a doua zi. Iar pe cei care nu aveau viza de flotant - erau de la camin sau gazda, i-au amendat.

Consecinta acestei manifestatii spontane, de care vad ca nu-si mai aminteste nimeni, a fost reducerea numarului maxim de examene la 7 pe an, asa am scapat de un examen la mecanica pe care il picasem in iarna, si vacanta de Craciun, ca orasele studentesti sa fie goale in perioada sarbatorilor.
 
O  alta intamplare s-a petrecut in anul 4 - 1970, cand m-am intalnit cu un coleg sa bem o cafea. Pe strada ne-am intalnit cu alt baiat care ne-a invitat intr-un loc sa ascultam muzica buna, pe atunci nu se gaseau discuri cu cantareti straini.

Am luat troleibuzul si am ajuns la o casa unde in pivnita era amenajata un fel de discoteca clandestina care avea si DJ. La intrare se plateau 5 lei, un pachet de Snagov costa 8 lei. Nici n-am apucat sa ne dezbracam, era tot iarna, si doar am zarit camera mare unde erau asezati copiii pe jos, turceste iar DJ Abu, student la engleza, le povestea despre Jimmy Hendrix si Ray Charles.

Cand a navalit o sleahta de militieni, iar unul a urlat ca in filme: "Nu misca nimeni, fata la perete, mainile la ceafa." Apoi ne-au bagat pe toti in niste dube si ne-au pus sa dam declaratii si ne-au spus ca nu ne dau drumul pana cand nu vin parintii sa ne ia. Cu mine era si un cuplu, studenti, sot si sotie din provincie care le tot explicau anchetatorului ca ei sunt majori, ca si mine dealtfel, si parintii n-au nici o treaba. Dar capul de militian nici nu vroia sa auda.

Interesant a fost la mine acasa unde, pe la 1 noaptea, a sunat un militian la usa si l-a trezit pe tata cu vorbele: " Aveti o fata cu numele de ... ? Veniti s-o luati de la militie.
Tata: "Dar ce-a facut?"
Militianul: "Nu stiu. Veniti s-o luati de la Militie."

Tata s-a imbracat in uniforma, era militar MAN, si a venit la sectie. Acolo i s-a spus ca ei supravegheau de mult casa din doua motive: pentru ca era a unui ungur, care putea desfasura activitati iredentiste si pentru ca lua bani la intrare. I-au mai spus ca nu m-au mai vazut acolo, asa ca am scapat de papara.

Cel mai rau a fost la facultate unde ne-au chemat la decanat si vroiau sa ne exmatriculeze, la sfarsit de studii. Norocul a fost tot sfanta pila, caci printre cei ce frecventau acea "discoteca" se gaseau mai multi copii de profesori universitari.

Comentariile pe strada erau amuzante: "Auzi draga, ca erau drogati. Am auzit ca erau goi si faceau orgii." si alte fantezii de acest gen.

Tot in acel an, familia baiatului cu care ajunsesem la "discoteca" a facut cerere de emigrare in RFG, fiind nemti. In acest scop am facut o sedinta unde trebuia sa-l excludem din UTC. Si nu l-am exclus. Pur si simplu am votat impotriva.

Am fost o generatie care asculta vara la mare Phonix pe viu, despre care suedezele intrebau daca se drogheaza, si Beatles la tonomat si care avea un puternic spirit de fronda.

De aceea probabil mai tarziu am fost nelipsita din Piata Universitatii.​
Citeste mai multe despre    amintiri din studentie  |  facultate  |  profesori universitari  |  Jimmy Hendrix  |  Muzica Buna  |  Piata Universitatii  |  Perioada Sarbatorilor  |  Ray Charles  |  Ana Sincai  |  studentie