Student in Germania, doctorand in SUA
Video: De cand am intrat in UE, un roman e mai usor acceptat la o facultate in Vest
de M.P. HotNews Student
Duminică, 15 iunie 2008, 15:52 STUDII | STUDII & STRATEGII
Mihai Bailesteanu: Nu merita sa te duci la o facultate mai slaba, doar pentru a fi in
strainatate, dar, avand in vedere ca nici o universitate romaneasca nu e
in top 500 din lume, e cam greu sa gasesti una semnificativ mai slaba in
strainatate.
Si daca e de nivel asemanator, dar iti ofera alt mod de viata, mai linistit, cred ca se inclina balanta tot in favoarea strainatatii. Si, cum zicea si o studenta din Bucuresti, e mai ieftin sa pleci decat sa studiezi in Bucuresti. In cazul meu, cand am plecat in Germania, atunci a fost ultima data cand am primit bani de la parinti (o suma mica acum, dar semnificativa atunci - 500 euro). Daca as fi stat in Bucuresti, sunt sigur ca ar fi cheltuit mult mai mult.
HotNews Student: Cand ai stiut ca vei candida la o universitate de afara? Si cum a aparut aceasta idee?
Mihai Bailesteanu: Eu visam sa plec sa studiez in strainatate inca din clasa a 9-a. Habar nu aveam de procedura. Eram sigur ca singurul mod de a fi acceptat este sa participi la o olimpiada internationala, ceea ce s-a dovedit fals – lucru pe care l-am aflat in momentul cand am ajuns "dincolo". Motivul plecarii era strict legat de prestigiu, pentru ca voiam sa merg intr-un loc considerat foarte bun.
Acum nu mai gandesc asa. Mi-am dat seama de plusurile si minusurile fiecarui sistem si pot spune ca lucrul pe care l-am invatat mai bine decat in tara este sa interactionez cu diverse culturi, de la care am invatat multe.
Acum cred ca poti invata oriunde, si in Romania, si in China, si in Egipt. Important nu este ce inveti, ci cum inveti, cum ti se preda. Una e sa ai o viata studenteasca lipsita de grija mancarii si cazarii, unde ti se creeaza mediul optim pentru a te dedica intru totul studiului si alta e sa studiezi in Romania, unde studentii nu au foarte multe facilitati.
Eu am decis sa plec dupa ce am petrecut o luna la Universitatea Bucuresti, in clasa a 11-a, ca parte din lotul largit pt olimpiada de fizica. Atunci, vorbind si cu studenti, si cu profesori, mi-am dat seama ca nu mi-ar placea sa traiesc acolo.
HotNews Student: Insist asupra rezultatelor bune la olimpiade, care par multora oligatorii pentru a primi o bursa in strainatate. Tu spui ca lucrurile nu stau chiar asa...
Mihai Bailesteanu: Olimpiadele sunt o conditie suficienta, dar nu si necesara, ca sa folosesc termeni matematici. Important este sa stii sa te prezinti, sa fii constient de atuurile proprii. Stiu romani care nu au fost la internationala in liceu si care au ajuns profesori de renume sau cercetatori cu rezultate remarcabile.
Oricine invata poate pleca. Dar trebuie sa arate ca stie.
HotNews Student: Cum e cu costurile? Cum te-ai descurcat in timpul facultatii? Dar
dupa, in SUA?
Mihai Bailesteanu: In Germania, totul era asigurat de universitate: stateam in campus, in niste camine, care aveau niste conditii de SF (asa am considerat prima data cand am intrat in camera): fiecare are camera lui, si 2 camere impart o baie. Totul absolut nou (universitatea s-a deschis in 2001, eu am ajuns in 2003), usile aveau telecomanda etc. Mai si lucram: corectam teme, faceam ore de probleme pentru studentii din ani mai mici, si mai castigam 500 euro pe luna (cazarea si mancarea, cum spuneam, fiind platite de
universitate), bani care imi permiteau sa vin acasa de doua ori pe an.
HotNews Student: De ce Germania? Intreb pentru ca am obervat pe site-ul Liceului
Buzesti din Craiova mai multi absolventi plecati la Universitatea Bremen, in
special pe disciplina matematica, dar si in specializarile chimie, biochimie etc.
Mihai Bailesteanu: Cand am plecat eu, era mai greu sa pleci in afara. Cum spuneam si mai sus, eu visam mai de mult sa plec.
Dar nu stiam cum se aplica la universitati din afara (eu voiam in SUA), auzisem de la diversi prieteni, dar destul de tarziu si am ratat unele termene. Nu aveam internet si eram total debusolat. Am avut noroc cu o prietena din lot, Aurora Simionescu, care mi-a povestit de International University Bremen (IUB) - actualmente Jacobs University, in Germania, o universitate mica, infiintata in 2001, unde se preda in engleza, care avea
termenul de depunere a cererii in ianuarie (in SUA e prin noieMihai Bailesteanurie-deceMihai Bailesteanurie). Am facut dosarul, aveam olimpiade la activ, note foarte bune, activitati extra-scolare, asa ca am fost admis.
Eu voiam o universitate care sa ma sprijine financiar, deoarece parintii nu aveau cum sa ma ajute. Nefiind in UE, era foarte greu sa aplici aproape oriunde in afara de SUA. IUB era printre putinele universitati din Europa care dadeau burse indiferent de nationalitate.
Acum insa e mult mai simplu. Vorbeam cu un elev de clasa a 12-a si imi spunea ca a fost acceptat in Anglia. Si imi zicea ca, de cand am intrat in UE, este mult mai usor ca un roman sa fie acceptat la o universitate din Europa de Vest si mult mai usor sa ia si bursa.
HotNews Student: Dupa facultatea in Germania, a venit doctoratul in SUA. Doua culturi
diferite, una perceputa ca rigida, care nu absoarbe atat de usor imigrantii, in timp ce, la polul opus, SUA e construita pe imigranti si are o cultura perceputa de catre unii ca artificiala. Pana la urma, te-ai simtit tu insuti in SUA sau ti-ai construit o identitate care sa se potriveasca lumii noi?
Mihai Bailesteanu: Sa fiu sincer, cand eram in Germania, nu am interactionat foarte mult cu societatea germana. Campusul era inchis, eram multi romani si nu prea aveam timp sa ies. Nici nu stiam germana (am invatat germana dupa ce am ajuns in SUA, tocmai pentru ca ma simteam frustrat ca statusem trei ani in Germania si nu invatasem limba). Fiind studenti din peste 80 tari, situatia era similara cu cea de la Cornell, adica multiculturalitate si deschidere a mintii.
) |
| Mihai Bailesteanu la Cornell Foto: Mihai Bailesteanu |
 |
Eu ma simt eu insumi oriunde, important este sa atingi un echilibru interior. In primul an in SUA, mi-a fost mai greu (ma simteam singur, nu imi placea mancarea), dar acum simt ca mi-am gasit locul.
HotNews Student: La un articol anterior, un cititor (Alex) a postat urmatorul comentariu:
"am fost admis la cateva universitati nord americane acum 10 ani si am ales
totusi sa raman in tara [...]" Sigur, trebuie intrebat Alex care i-au fost motivele, dar remarca lui imi aminteste despre un alt olimpic, care, dupa ceva timp petrecut la o universitate din SUA, a decis sa se intoarca, nu s-a putut adapta. Ce inseamna plecarea? Vorbim de personalitati in formare, ruptura brusca dintr-o cultura si adaptarea la o alta trebuie ca schimba ceva. Cum a fost pentru tine?
Mihai Bailesteanu: Depinde clar de personalitatea fiecaruia. Eu sunt foarte sociabil si ma
pot adapta la orice mediu. Si imi si place sa schiMihai Bailesteanu mediul. Am stat trei ani in Germania, de doi ani sunt in SUA. Dupa inca trei ani mai mult ca sigur o sa
plec altundeva. Nu stiu unde, nu imi fac planuri.
Am intalnit si eu oameni care nu s-au putut adapta, carora le era foarte dor de tara si care nu au rezistat. Dupa un semestru s-au intors. Dar ei au fost exceptii.
Ajuta insa faptul ca pleci intr-o societate mai evoluata din punct de vedere al organizarii decat cea romaneasca, in care ai o viata mult mai relaxata, lipsita de griji. Multa lume pune problema banilor. Desi pot parea idealist, eu nu caut sa ma iMihai Bailesteanuogatesc. Ce ma intereseaza e sa duc o viata linistita, sa ma bucur de ce am si sa am cu cine ma bucura.
"Cetatean al lumii"
HotNews Student: Ai simtit vreodata ca vrei sa te intorci in Romania si de ce da sau
de ce nu?
Mihai Bailesteanu: Nu stiu. Nu gandesc asa departe. Deocamdata sunt preocupat sa imi gasesc o tema interesanta de cercetare. Nu imi place sa imi fac planuri. Filozofia mea e sa raman unde ma simt bine. Poate raman in SUA, poate ma intorc in Romania, poate ajung in China sau America de Sud - cine stie unde te poarta pasii vietii? Important este sa te simti ca apartii unui loc.
Discutam cu un alt roman plecat la studii de mai bine de zece ani, acum s-a casatorit cu o americanca, are si copil si vrea sa devina cetatean american. Si imi spunea ca el se considera "cetatean al lumii". Cred ca orice om de stiinta/cercetator este un cetatean al lumii, pentru ca mobilitatea oamenilor a facut ca distantele sa nu mai fie o problema. Iar nationalismul exagerat nu face nimic bun.
Patriotismul este folositor numai in caz de razboi: sa strunesti un popor si sa il asmuti impotriva altuia. Eu cred in ideea de interactiune si interdependenta a tuturor popoarelor.
Voi fi mereu roman - in Romania m-am format, dar asta nu inseamna ca neaparat trebuie sa ma intorc.
HotNews Student: De ce matematica? Nu e o materie prea grea :)?
Mihai Bailesteanu: Mereu mi-a placut, desi in liceu am avut rezultate mai bune la fizica.
Initial voiam sa fac dubla specializare, dar dupa un semestru de laborator
(care dura noua ore pe saptamana, plus in weekend un raport de 25 pagini
despre experiment), mi-am dat seama ca nu e de mine, eu sunt teoretician.
Asa ca am ramas doar pe mate.
HotNews Student: Ce inseamna sa faci doctoratul in matematica in SUA? Ce anume
cercetati, ce descoperiti? Avem vreo sansa sa intelegem :)?
Mihai Bailesteanu: Inseamna sa lucrezi cu oameni cunoscuti, cu care interactionezi la nivel foarte personal. Mi se pare ca profesorii in SUA sunt mult mai relaxati si mai abordabili. Le spui pe nume unor profesori de 60-70 ani, care sunt adevarate legende in lumea matematicii, si cu care mai iei masa din cand in cand sau te mai vezi la vreun spectacol.
Nu exista distanta aceea care este intre un profesor si un elev/student din Romania, ca si cand el e Dumnezeu.
Din punct de vedere strict matematic: inca nu cercetez in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca nu am inca un indrumator. Primii doi ani sunt mai mult pentru cursuri avansate si cautari ale unui domeniu [de cercetare]. Deocamdata am vorbit cu cinci profesori, care mi-au dat de citit diverse articole - eu o sa aleg unul dintre ei, in functie de ce imi place si de ceea ce inteleg.
Are mare importanta si cum te intelegi cu "advisor"-ul [indrumatorul] tau, nu doar domeniul e important.
Pot explica ceva despre ce am avut in teza de licenta: atunci am demonstrat o teorema (a fost si publicat mai tarziu), intuita de profesorul meu de atunci Dierk Schleicher (tot el a si finisat demonstratia).
Teorema spune, in esenta, ca o multime de puncte poate avea dimensiune Hausdorff (care in anumite cazuri devine aceeasi cu dimensiunea clasica) mai mare decat o multime de drepte. Aici apare un fel de paradox, pentru ca o dreapta are o infinitate de puncte, dar cumva punctele respective au o "greutate" mai mare decat dreptele. Un punct mai greu decat dreapta pe care o compune.
La 1 decembrie 2005, lui Mihai i s-a facut dor de tara si a inregistrat o versiune la chitara a imnului Romaniei.
La cat mai multe articole de acest gen!
Ca sa nu mai spun de usurinta obtinerii permisului de rezidenta pe perioada studiului pentru cei fara bursa. Inainte de 2007 in Germania de ex tb sau sa semneze cineva cu venituri suficiente ca te ia in intretinere sau sa ai in cont fonduri pt acoperirea celor 4 ani de studii (500 euro / luna * 10 luni de studiu / an * 4 ani = 20,000 de euro). La fel si in Franta. Acum singurul lucru inca dificil in UE este legat de dreptul de munca... dar si aici cei din europa de est au prioritate fata de restul strainilor din afara UE.
Succes celor care intentioneaza sa aplice in strainatate, spor,mai bine zis!
www.eurodesk.ro (pt cei care vor sa plece pe perioade mai scurte :-D )
Exista si multe concursuri, scoli de vara, tabere, asa cum anunta si Anca, unde poti ajunge fara bani multi, fara sa ai rezultate deosebite, doar sa te zbati si sa candidezi (era sa zic aplici, dar apareau iar vreo 10 comentarii pe chestii de limba romana). Linkul aratat de Anca e foarte util in acest sens.
Indrazniti, bateti si se va deschide!
Adrian Buzatu, vanator de Higgs si pedagog si popularizator de stiinta cand permite timpul
Aici gradul de cunoastere a cazut de tot, fiind aproape imposibil sa intilnesti o persoana competenta. In pozitiile de decizie fiind niste maimute incapabile sa inteleaga mai mult de 200 de cuvinte, acestea nu vor intelege pur si simplu ca ai o pregatire superioara.
In doua vorbe, aici nu te va aprecia nimeni. Standardul este imbecilitatea provenita din lipsa invatamantului, si cum crezi ca te va intlege seful tau, daca va avea in realitate echivalentul a 7 clase (chiar daca e doctor in stiinte, tot la nivelul a 7 clase a ramas).
Pe scurt de tot: daca vrei sa ramai in RO, pregateste-te in RO (sa te inveti cu prostia); daca inveti in strainatate NU veni in RO (aici cunostintle NU sunt apreciate).
Cine e destept se descurca si in Romania. Imi puteti spune o inventie, facuta de geniile astea care le place numai peste hotare , care intr-adevar conteaza si ajuta omenirea? Numai geniile au nevoie de facultate inconjurata de padure si salarii din burse. Tu pana la urma ce produci ca sa meriti acei bani din bursa? Poate imi dai si mie raspuns. Ador teoreticienii care vor conditii si nu lasa nimic in urma lor ...nici pe plan academic nici pe plan social.
Am fost surprins cand am citit cu ceva vreme in urma ca la bac in romania subiectele posibile se publica in avans. Asta inseamna ca ii selectati pe cei care pot sa memoreze rapid solutii date de profesori. Cum va fi un asemenea absolvent capabil sa se adapteze la ceva nou? In formularea oricarui subiect trebuie sa calculezi un "timp de surpriza" in care evaluatul este pus fata in fata cu problema si este surprins de ea. Este normal sa fii surprins. Problema e ce faci dupa ce treci peste aceasta stare. Cum folosesti ceea ce stii deja pentru a solutiona o problema noua?
Fiecare face ce vrea cum vrea... insa studiul, cercetarea, stiinta nu trebuie criticata... ba din contra incurajata! Poate daca nu ar fi fost geniile acestea neintelese si neiubite de nimeni care-si ... ai fi scris inca pe pereti in pesteri :). Despre "Cardell"... mersi pt informatie ... am invatat ceva nou pe ziua de azi :).
Comentariul tau cuprinde niste greseli de logica grave. "Scoala puteai sa faci si in Romania sau tu te-ai dus la Cardell pentru peisaj?" trebuia sa fie "E drept ca puteai sa faci scoala in Romania, daca tot ce voiai era peisajul familiar, dar tu ai mersi la Cornell ca sa poti face cercetare cu adevarat" ...
Apoi incurci cercetarea fundamentala, cercetarea aplilcata si industria. Mihai face cercetare fundamentala, in matematica, fara aplicatii tehnologice imediate, nici nu trebuie sa ii ceri asta. Sunt multi in afara ce au rezultate mari, trebuie doar sa te informezi nitel mai mult.
E plina lumea de romani plecati la scoala. Multi dintre ei probabil ca nici nu stiu prea bine de ce. Domnul din povestea de mai sus face matematica la Cornell, care nicinu stiu cat e de buna pe matematica. Dar omul a plecat de acasa, e mandru, are un steag romanesc pe fundal, ce sa mai, avem de ce sa fim mandrii.
Dar eu zic ca sunt anumite probleme ce merita discutate:
- scoala de matematica din Romania e destul de tare, n-ai de ce sa pleci ca sa faci cercetare din aia publicabila (spre deosebire de economie sau alte domenii in care scoala e extrem de proasta)
- cand pleci din Romania lasi in urma prieteni, familie, un mod de viata placut
- nu e clar ca domnul din poveste are o viata interesanta la Cornell, pot sa pun pariu ca are bani putini (cine ofera burse mari pentru cercetare care e atat de abstracta si nu are nici o aplicare??), nu foarte multi prieteni, si traiul in izolare nu e sanatos
- nu se stie ce o sa se intample cand termina doctoratul,e greu de gasit un post-doc bun in matematica e destul de greu, e plina piata de doctori in matematica
- chiar daca ar fi o poveste de succes si la sfarsitul doctoratului, cine ar vrea sa traiasca intr-un orasel american, in care singura atractie e universitatea unde dansul o sa predea?
Oameni buni, ganditi-va bine inainte sa va aruncati cate 5 sau 6 ani din viata traind singuri la tara in SUA. E adevarat, ramai cu un doctorat si ala nu ti-l mai ia nimeni, dar poti face acelasi lucru si in alta parte, avand o viata si mai placuta si mai umana.
Imi pare rau ca trebuie sa zic asta, dar stiu atatea cazuri de romani geniali de-a dreptul care ajung sa traiasca din te miri ce, numai pentru ca nu vor sa isi foloseasca resursele fiind "destepti" si in ceea ce priveste viata si fericirea lor, nu numai matematica.
Nu cred ca un profesor de matematica o duce mai bine in SUA decat in Romania. Bine, face 70,000 de dolari pe an, dar tot atat face si o coafeza mai isteata si un sofer de camion.
Ca sa nu mai vorbim ca odata ce ai trecut prin o scoala din America de Nord, poti invata orice si te poti adapta la orice, adica poti sa te descurci oridune, pe bani multi si nu o sa mori de foame. Nu e musai sa activezi in domeniul in care ai luat doctoratul ...
Cum zicea si Atreus, mai bine inveti in afara, inveti serios si apoi te intorci in Romania. Romania are nevoie de oameni sa revina ...