Sabina Ciofu: "Daca nu e Cambridge, nu merita sa te duci la o alta facultate din Anglia!"

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Joi, 17 iulie 2008, 18:04    STUDII | STUDII & STRATEGII

Sabina Ciofu are 20 de ani si tocmai a terminat primul an de studii la Cambridge University. Studiaza Clasice (latina si greaca veche), ii place dansul si planuieste sa se intoarca in Romania si sa faca diplomatie.

Cand am mers sa ma intalnesc cu ea, nu stiam nici cum arata, nici daca o sa am prea multe de discutat cu ea. Stiam doar ca e studenta in anul II la Cambridge University, ca e din Bacau, unde a terminat Colegiul National Gheorghe Vranceanu, si ca, pe timpul verii, lucreaza la Europa FM. Ne-am recunoscut de la prima privire: are aproximativ 1.75 metri inaltime, e roscata si zambeste tot timpul. Nu a asteptat sa o intreb nimic, a inceput sa povesteasca despre viata ei inainte si dupa Cambridge de cum ni s-au adus cafelele.

De la o lucrare de control de 3.25 direct la Olimpiada Internationala de Latina

Inceputul povestii e undeva, prin clasa a IX-a, cand Sabina vroia cu tot dinadinsul sa faca performanta la romana si a descoperit ca nu e pe aceeasi lungime de unda cu profesorul ei. Aproape dezamagita, a mai avut parte de un soc:  3.25 la latina. "A venit profa de latina, ne-a dat lucrare si prima mea nota la latina a fost 3.25. Imi venea  sa-i zic: "Poftim?!?! Sunteti nebuna? N-am luat trei in viata mea si veniti acuma si-mi puneti trei?"Si la latina! Adica daca era ceva, romana, engleza, dar asa, vine asta la latina si imi pune 3. Eu cand am vazut lucrarea, m-a pufnit rasul instantaneu si ea se uita la mine si-mi zice: "Dupa ce ca ai luat 3, mai si razi!". M-a enervat cumplit si m-a enervat atat de tare incat am zis: "Hai ca  v-arat eu, daca-i asa!".

Era o profesoara foarte dura, nu zambea la nicio ora, punea note mici si a inceput sa imi placa la un moment dat. Tocmai pentru ca era asa, in pauza de dinainte de latina toata lumea era cu manualul de latina in brate si invata", povesteste ea razand. Ii sclipesc ochii atunci cand vorbeste despre latina si gesticuleaza foarte mult. Are degetele lungi si subtiri si, urmarind-o, ai senzatia ca povestea se tese din impletirea lor.

"M-am pus si eu pe invatat si la urmatoarea lucrare am luat 8.50. Eram mandra ca aveam 8.50, de la 3.25, era o evolutie. O sun pe maica-mea si ii spun ca am luat 8.50 la latina, la care ea: "Nu puteai sa iei si tu 10, ca doar e latina?!". Era a patra nota din clasa, dar si celelalte note tot 9 erau, numai ca la diferenta de cateva sutimi. M-am enervat cand am vazut ca sunt a patra din clasa si m-am ambitionat si mai si. Dup-aia a inceput sa ne asculte, eu am fost printre ultimii ascultati. La oral era teroare pentru ca daca te pierdeai la un moment dat, nu mai stiai ce sa spui. "

La jumatatea lui octombrie, profesoara de latina i-a propus sa participe la orele de pregatire suplimentare, pentru olimpiada, pe care le tine sambata. Pentru Sabina, a fost un alt soc: "Ma gandeam ca femeia asta are o problema, cum sa faca pregatire pe gratis? Si cum adica olimpiada la latina? Exista asa ceva?".

Si astfel a lucrat, a invatat declinarile, s-a plimbat prin casa cu silva/silvae pe buze, incat mama ei ii spunea ca nu e sanatoasa si ca ar trebui sa se apuce de invatat ceva care chiar o sa-i foloseasca. A urmat participarea la faza nationala a olimpiadei, unde a luat locul I, cu 9.65, si apoi la un concurs international, organizat de italieni. Sabina spune ca nemtii si italienii sunt cei mai buni la latina si ca latina are un rol important in orarul lor. "Nemtii au profil intensiv si profil bilingv cu latina in liceu. Da, noi avem o ora de latina pe saptamana si ei au profil bilingv. De ce? Pentru ca e vorba de o cultura, e o cultura pe care unii o ignora complet, dar eu stiu foarte multi care studiaza clasice, nu pentru cariera, ci pentru deschiderea pe care ti-o ofera", povesteste Sabina, cu o urma de regret.

"Mai, fata, la ce ti-au trebuit latina si greaca veche, ce vrei sa faci cu astea?"

La Cambridge a ales sa studieze latina si greaca veche pentru ca e un profil foarte apreciat peste tot, in tarile civilizate, si pentru ca ii place. "In Romania cine aude ca fac latina imi spune ca sunt nebuna, in primul rand si, in al doilea rand, ca ma fac profesoara de latina. Am vorbit cu cineva de la BBC, cu care vreau sa fac mai multe si mi-a zis: "Cambridge spune foarte mult, Corpus Christi spune foarte mult ca e colegiu vechi, iar Classics spune si mai mult!" E un profil foarte bine perceput, si in State. Si mai e o chestie: cand termini la Cambridge nu te intreaba nimeni ce ai facut. Sunt unii care termina studii anglo-saxone si celtice si e treaba fiecaruia ce a facut. Ideea e ca daca ai reusit sa faci un curs, oricare ar fi el, la Cambridge, poti face absolut orice dup-aia, nimic nu-ti vine greu". Are un stil de vorbi foarte strengaresc, spune lucrurilor pe nume si nu tine cont de faptul ca e un reportofon intre noi.

Are o dezinvoltura tipic moldoveneasca si nu si-o retine sub nicio forma. "Am ras foarte mult cand am mers la interviu, la Europa FM, pentru ca redactorul-sef de acolo m-a intrebat: "Mai, fata, la ce ti-au trebuit latina si greaca veche, ce vrei sa faci cu astea?" si ca atunci cand mi-a vazut cv-ul - premiul I, premiul I, premiul I, 10 la Bac, latina si greaca veche la Cambridge - a vrut sa-l arunce la cos. A zis ca lui nu-i trebuie tocilari. A fost foarte simpatic atunci cand i-am zis ca actualul primar al Londrei a terminat latina si greaca veche la Oxford si a declarat, intr-un discurs oficial, ca daca poti sa inveti latina si greaca veche, poti sa faci orice, si el a replicat: "De asta sunt convins!"", povesteste ea si rade zgomotos. Are un ras molipsitor si darul de a capta atentia cu fiecare cuvant si gest.

Cambridge versus Oxford

Primul contact cu universitatile din Marea Britanie l-a avut in clasa a X-a cand a mers in vizita la sora ei, in Londra. Oxford-ul nu prea a impresionat-o pentru ca nu arata tocmai ca un oras universitar. "E ca un oras obisnuit, colegiile se vad asa, disparate, nu arata ca un oras universitar, dupa parerea mea. Au si ei necioplitii lor si era plin si de astfel de oameni, nu numai de studenti". Cambridge-ul nu e asa, ei i se pare ca arata ca un veritabil campus universitar: toate colegile sunt adunate in centru, circulatia masinilor este oprita, pentru a evita aglomeratia si bicicletele sunt la putere.

Studentii petrec sfarsiturile de saptamana in campus pentru ca, povesteste Sabina, cu indignare, "vin toti muppets-ii din afara orasului si se lasa cu batai, cu violuri. E foarte periculos, am colegi care apar la facultate cu un  ochi vanat si cand ii intreb ce au patit - "M-a batut unul pe strada!". Asa ca iesim in timpul saptamanii, cand e civilizat. Si daca are Anglia meci de rugby e, in mod sigur, noapte de stat in casa. Daca mai si pierde, e dezastru." Aproape ca nu imi vine sa cred ce imi spune si ea se amuza de uimirea mea. Imi spune ca, totusi asta nu conteaza chiar atat de mult.

"Daca nu e Cambridge, nu merita sa te duci la alta facultate din Anglia. Adica Oxford sau Cambridge, dar cum nu poti aplica la amandoua in acelasi timp...". Ma uit lung la ea, ca si cum ar fi scos o perla. Repeta fraza si imi explica situatia: Cambridge si Oxford sunt doua universitati atat de rivale incat nu ti se permite sa te inscrii la amandoua. Cu o gesticulatie ampla imi deseneaza, in aer, ceea ce spune: "La noi nu poti pronunta cuvantul "Oxford". Acest cuvant nu exista in vocabularul nostru, exista doar "the other place"!".

Admiterea la Cambridge - examen, inteviuri si patru de 10 la Bacalaureat

Sabina vorbeste despre Cambridge cu atata usurinta si relaxare in voce, incat ai senzatia ca e vorba despre o facultate privata din Romania, la care intri daca ai luat bac-ul si care scoate absolventi pe banda rulanta. De fapt, nu e deloc asa: s-a inscris inca din timpul clasei a XII-a si, inainte de vacanta de Craciun, a fost chemata sa dea un examen scris, trei intreviuri si i s-au cerut patru note de 10 la Bac. Toate astea pentru ca pe cartea ei de vizita erau trecute premii I la olimpiada nationala de latina si premii la olimpiada internationala. "Eu aveam tot ce imi trebuia la latina, olimpiade internationale, olimpiade nationale in fiecare an, premiul I si asa mai departe. M-am dus acolo la interviu :"Intrebati-ma, fratilor, ce vreti!"", povesteste ea.

Interviurile s-au dovedit a nu fi chiar floare la ureche: primul a fost cu directorul ei de studii, cel care ii coordoneaza activitatea pe durata facultatii, al doilea cu o profesoara de inginerie si, ultimul, cu un director de studii de la alt colegiu decat cel la care fusese repartizata - Corpus Christi. Se opreste din vorbit cateva secunde si apoi ma anunta ca are de facut o mentiune.

Devine, brusc, serioasa in timp ce imi spune ca fost extrem de norocoasa ca a ajuns la Corpus Christi. "Cand am completat formularul de inscriere am zis, fara sa stiu ce importanta are, ca nu ma intereseaza unde stau. Ma gandeam la colegiu ca la un fel de camin. Abia dupa ce am ajuns acolo am aflat ca pentru cei ca mine, repartitia se face pe baza tragerii la sorti si ca, de fapt, in colegiu iti petreci majoritatea timpului, iar mediul academic din fiecare dintre ele este foarte diferit. Exista o ierarhie a colegiilor: cele vechi, prestigioase, de sute de ani, cum este Corpus Christi, si cele mai noi, construite in anii '80-'90, mai slabe. Acolo se duc, in general, cei care nu sunt admisi la colegiile vechi."

Povestea interviurilor o distreaza copios. Imi spune ca a dat al doilea interviu cu o "cucoana complet nebuna". Incepem sa radem amandoua, zgomotos, de rasuna incaperea. Ma opreste, printr-un gest care anunta ca urmeaza ceva si mai si: "Era profesoara de inginerie, la politehnica si trebuia sa ma intervieveze pe probleme extra-academice. Baiatul care intrase inaintea mea iesise saracul transpirat, rosu, ca ma si gandeam: "Ce Dumnezeu?!". Ma duc si imi dau paltonul jos, sa il agat in cuier, la care ea: "Are you hot?". I-am zis ca da, fara nicio emotie - pot spune ca olimpiadele m-au ajutat foarte mult, eu nu mai nicio treaba cu emotiile de prin clasa a X-a. Si incepe profesoara sa imi spuna ca a citit nu stiu ce eseu de-al meu si ma intreaba ce parere am: "Platon e mai bun decat Aristotel?".

Zi ploioasa, la Cambridge Foto: Colectia Sabinei

Vreau sa spun ca am ramas blocata la o asemenea intrebare idioata. De fapt, i-am si zis ca e o intrebare idioata si ca nu se pot compara doi filozofi pe criteriul "care e mai bun", asa cum nu se pot compara doi scriitori pe acest criteriu. Aristotel si Platon au declansat cele doua mari directii in filozofie, nu-i poti compara. Vreau sa spun ca dupa aceea tot interviul a fost criminal, cat se poate de dur. Am urat-o pe femeia aia, nu am vazut-o niciodata, dar eram convinsa ca interviul ala a fost jalnic. Am fost multumita ca macar am iesit de acolo cu fruntea sus". Spunand ultima fraza, isi indreapta spatele si ridica barbia. Ii sclipesc ochii si imi imaginez cum a privit-o pe profesoara cand i-a zis ca pune intrebari idioate.

Imi spune cate ceva si despre al treilea interviu, cu director de studii care semana cu profesorul Dumbledore, din seria "Harry Potter": "Era un tip cu parul lung pana la fund, batran, cu o barba imensa, iar biroul lui era plin de carti, era praf peste tot, o masa rupta, o canapea ponosita, o camera de geniu, de artist. Imi zice sa ma asez si incepe cu Traian si cu dacii ca auzise ca sunt din Romania, dupa care mi-a dat caricaturi din ziare  sa recunosc miturile. bun, le-am recunoscut, dupa aia zice:" Stii, lumea zice ca acest colegiu are arhitectura greaca, ce parere ai?". Si incep eu cu coloane, cu chestii, cum aratau casele in Antichitate, la care el ma intreaba ce este diferit.

M-am uitat lung la el si el imi zice :"Uita-te pe geam si zi-mi ce-i diferit!". Ma uit pe geam, vad un copac. Ma gandesc: "Ce naiba, aveau si aia copaci in Grecia Antica, asta-i nebun?" Pana la urma am dat un raspuns care mie mi se parea cel mai stupid lucru, dar era singura chestie la care ma puteam gandi si zic ceva de genul: "Windows?!". La care el zice ca da, nu aveau geamuri". Radem din nou pe seama intamplarilor. Incep sa cred ca, povestite de o alta persoana, toate lucrurile astea, extrem de serioase, nu ar mai fi avut o latura atat de amuzanta.

"In scoala din Anglia nu se face carte!"

Latina pe care a invatat-o in liceu si care i-a adus si performantele pe plan international era cu mult peste nivelul celorlati candidati. "Primul curs de latina avea o denumire tare complicata, ceva cu "Linguistique Structures", eram 8 intr-o grupa, cu un profesor. M-am dus sa vad despre ce e vorba, mai ales ca, spre deosebire de celelalte cursuri, asta era obligatoriu. Profesorul ne propune, ca exercitiu, sa ii spunem timpurile unor verbe. Poftim?!?!Asta faceam in liceu, nu ma pui in anul I de facultate sa iti spun timpurile verbelor!". Pe fata ei se citeste indignarea.

Si daca propunerea profesorului i s-a parut ciudata, reactia colegilor ei a fost de-a dreptul surprinzatoare. Ei chiar nu stapaneau notiunile de gramatica. Cand au fost intrebati, pe rand, ce anume ar vrea sa aprofundeze, fiecare a zis fie timpul, fie diateza sau modul. "Cand a ajuns la mine, care auzisem toate prostiile posibile in ultimul sfert de ora, i-am zis :"Nimic". Profesorului nu i-a venit sa creada, m-a scos la tabla, ma rog chestia aia alba de scrii cu marker-ul pe ea, si m-a pus sa explic diferenta dintre gerunziu si gerundiv. Era o chestie pe care am facut-o in liceu, mai complicata, e drept, dar tot acum trei ani am facut-o. I-am explicat, frumos, cu exemple, cum invatasem eu la scoala. Bun, m-a pus sa ii explic conjunctivul in propozitiile principale si dupa ce i-am expus toate cele patru cazuri, la fel, cu exemple, mi-a zis: "Poti sa nu mai vii la curs!"", povestea ea, satisfacuta.

Cu greaca a inceput de la zero, ca majoritatea colegilor ei. A facut o scoala de vara, de doua saptamani, in Anglia. "La greaca suntem cam la acelasi nivel pentru ca am inceput toti acolo, insa sistemul lor de studiu e foarte prost pana la invatamantul superior. Ma uitam la intrebarile lor de Bac, cum ar fi la noi, aveau o harta si li se cerea sa incercuiasca Europa.

De exemplu, in Anglia nu se face gramatica in scoala. Deloc. Eu eram de-a dreptul socata cand un coleg a intrebat diferenta dintre Present Perfect si Past Tense. Asta era o chestie pe care noi o faceam la scoala si ne chinuiam cu ea. In fine, ei stiu limba lor, merge peste tot, n-o mai invata. In scoala nu se face carte. Erau colegi care intrebau ce e ala mod, ce e diateza. Bine, am si colegi extrem de destepti, absolut geniali, care au trecut prin scoala "just like that" si acum au 14 ani si sunt la facultate", explica Sabina.

Cine plagiaza sau pica la examene - pleaca si nu se mai intoarce!

La Cambridge anul scolar incepe in octombrie si se termina in iunie, si, spre deosebire de Romania, cursurile dureaza sase luni si vacanta - tot sase. Sesiunea de examene este la sfarsitul anului, dar asta nu inseamna ca in timpul celor trei semestre studentii isi fac de cap. In fiecare saptamana, ei au examinari in cadrul carora profesorul se intalneste cu cate un student si il evalueaza. "Pentru cele 6-7 examinari trebuie sa te pregatesti, nu merge ca il asculta pe ala si nu ma asculta pe mine, am scapat. Esti tu cu profesorul respectiv si trebuie sa vorbesti o ora, trebuie sa ai ce spune. Ideea e sa ai o parere, chiar daca e contrara celei pe care o are profesorul. El vine cu o chestie, ti-o arunca si, de obicei, e ceva care te enerveaza, de iti vine sa-i zici ca iti bate campii. De fapt, el asta asteapta, vrea sa te provoace, ca sa vada cat stii".

Descoperind UK Foto: Colectia Sabinei

Mai departe, Sabina imi povesteste despre eseurile pe care trebuie sa le faca in fiecare saptamana, pe o anumita tema si pentru care li se da o lista de lecturi de 20-25 de carti. "Un eseu inseamna vreo 3.000 de cuvinte, adica 10-12 pagini, il predai joi si vineri ai supervizia pentru eseu. Ei tot timpul spun ca nu exista student la Cambridge care sa faca un eseu prost. Iti spun ca ai punctat bine, ca ai idei bune, dar - mereu exista un "dar" - asta ai putea sa faci mai bine. In timpul scolii, e o nebunie totala, apuci sa faci orice, mai putin sa dormi", recunoaste ea cu regret. Examenele sunt destul de grele si de copiat nu poate fi vorba. Poate doar de plagiat, dar, si asa, ai 99% sanse sa fii prins si trimis acasa. Totul trebuie citat cu numele autorului, cartea, pagina, pentru ca lucrarea este verificata la sange. Cei de la Cambridge au o baza de date foarte mare in care introduc fragmente din lucrarea ta si isi dau seama daca plagiezi.

Examenele sunt destul de grele. Sabina a avut sase examene si, la majoritatea, a avut de tradus texte din engleza in latina, din engleza in greaca si din latina in greaca. Am intrebat-o, uimita, cat de greu poate sa fie asta pentru cineva care studiaza latina si greaca si ea mi-a explicat ca e mult mai complicat decat pare: "Am un text de jumatate de pagina pe care trebuie sa il perii trei ore ca sa sune ca un text scris in Antichitate, adica sa adaptez functiile oficiale sau indeletnicirile oamenilor de acum, vestimentatia si obiectele, la ceea ce exista atunci. Trebuie sa sune ca si cum ai cita un autor latin sau grec, indiferent daca e un fragment dintr-un discurs de-ale lui Hillary Clinton sau din Harry Potter". Se pregateste foarte mult pentru ca stie ca la Cambridge nu exista sesiune de restante. Cine pica pleaca si nu se mai poate intoarce.

Licenta data la Cambridge n-are nevoie de master ca sa fie recunoscuta

Ciclul de licenta dureaza trei ani, numai ca, spre deosebire de alte universitati, Cambridge-ul nu functioneaza in sistem Bologna. Sabina spune, multumita, ca nu e obligata sa faca master, poate deschide toate usile doar cu diploma de licenta. "Mie, sincer, sistemul Bologna mi se pare tampit pentru ca master-ul trebuie sa fie o specializare in ceva care iti place, care te atrage si eu nu cred ca poti sa decizi, imediat dupa ce termini facultatea, fara sa ai experienta, ce specializare ai vrea sa faci si sa practici toata viata.

Am un prieten care si-a dat masterul prin bursa guvernamentala si a venit un an si la Cambridge si mi-a zis ca el are 30 de ani, dar are colegi de 23-24 de ani care nu se pot compara cu el, nici ca experienta, nici ca pregatire. Un tanar care abia a terminat facultatea nu este pregatit de master", sustine ea, cu vehementa. "Si eu am plecat pe ideea ca fac facultate, fac master, doctorat si la 25 de ani ies doctor in ceva, nu stiam ce, dar in ceva. Nu exista asa ceva.

Acum m-am mai gandit, vreau sa fac diplomatie, sa ma intorc in Romania. Vreau sa vin la Ministerul de Externe pentru ca am auzit ca este unul dintre cele mai bine dotate, ca s-a curatat foarte mult in ce priveste coruptia, ca sunt foarte multi tineri cu studii afara si cred ca este singura institutie pe care o apreciez si o admir din Romania, asa, cu mana pe inima", imi spune zambind si duce mana la inima. Ma uimeste siguranta cu care sustine ca vrea sa se intoarca in tara si ma simt vinovata ca nu ma incearca acelasi sentiment de patriotism. Imi citeste gandurile si incepe sa rada: "Nu stiu cum de am devenit asa de patrioata. De fapt, cred ca e mult spus. Cand am plecat am zis ca nu ma mai intorc, ca plec si nu ma uit inapoi. Apoi mi s-a facut dor de Romania, de oamenii mei, de atmosfera de aici".

Se poate si studiu si distractie?

Daca nu are timp liber, isi face, pentru ca altfel ar innebuni. Stie multi studenti care au luat-o razna din cauza programului foarte solicitant. Consilierii ii trimit acasa sa se recupereze, dar parintii ii aduc inapoi, la scurt timp, pentru ca nu inteleg situatia. "Sunt genul de oameni care spun:"Ti-am platit facultatea, esti la Cambridge, acolo stai!". Copilul e deja afectat, ei il aduc inapoi si il chinuie si mai mult. Mai e o parte nasoala pentru ca daca pierzi doua saptamanai dintr-un an, repeti anul. Nu conteaza de unde pierzi, din primul trimestru, al doilea, sesiune, repeti anul", povesteste Sabina.

Ea nu crede in statul numai cu nasul in carti si nici nu are de ce: sistemul de notare este niveluri. In primul nivel se incadreaza geniile, adica aproximativ 4% dintre studenti, in nivelul al doilea intra 80% dintre studenti si, ultimul nivel este al celor mai slab pregatiti. Daca te duci acolo numai ca sa inveti si te concentrezi exclusiv pe asta, "ajungi sa te enervezi, la sfarsitul anului, cand vezi ca esti la acelasi nivel cu ala care si-a facut si timp pentru distractie. Nu iti spune nimeni ca esti primul sau al cincilea", explica ea.

In cele cateva ore pe care le are libere, Sabina danseaza. "Am facut si dans irlandez si belly dance, latino, salsa. Daca stai in casa dupa-amiaza si zici ca inveti, tot iti gasesti timp sa pierzi vremea: mai intri pe mess, mai verifici un mail. Asa, mai renunti la mess si te duci la dans o ora. Plus ca, fiind foarte aproape, nu se pune problema sa imi ia o ora numai transportul pana acolo. Si platesc si foarte putin pentru ca sunt societati studentesti", povesteste ea.

E foarte bucuroasa pentru ca locuieste in centrul campusului, la o distanta de cinci minute de toate punctele importante. Colegiul e un fel de casa: acolo tii si cursuri, acolo si dormi, acolo mananci, acolo iti primesti corespondenta. Toate camerele sunt single pentru ca ei merg pe principiul ca, daca stai singur in camera, dai mai mult randament. Cladirile, ca si facultatile, sunt ierarhizate. In cele mai vechi pot sta doar studentii din anul trei si doar daca au avut in primii doi ani note foarte mari. Camerele arata la fel de zeci, sute de ani, cu mobila foarte veche si pereti intre care s-a scris istoria universitatii.

Printre picaturi, se ocupa si de Societatea Romanilor din Cambridge(SRC), in cadrul careia este vice-presedinte. Organizeaza evenimente pentru studentii romani din campus si are de gand ca anul acesta sa participe la marea intalnire a tuturor studentilor romani din Anglia, organizata de Ambasada Romaniei. Unul dintre cele mai reusite evenimente de pana acum a fost lansarea filmului lui Mungiu, la care a participat si actrita din rolul principal, Anamaria Marinca. Toate locurile au fost ocupate, atat de studenti romani, cat si de tineri de alte nationalitati.Pentru acestia din urma filmul a fost socant si, la sfarsit, i-au pus actritei tot felul de intrebari.

Tot in cadrul unui eveniment organizat de SRC, a venit in vizita si ambasadorul Romaniei la Londra. Sabina se distreaza povestindu-mi ca "noi n-am avut ambasador la Londra vreo 6 luni de zile, Romania e tara nimanui! Cum adica sa punem ambasador la Londra?Dar ce e aia?Doar n-o sa ne trimitem oamenii pana acolo, ca e scump avionul!". Este foarte suparata pe faptul ca se neglijeaza reprezentantele Romaniei si ca nu se preocupa nimeni de imbunatatirea imaginii pe care o avem in strainatate.

O intreb daca in afara de dans si SRC mai are si alte modalitati de a-si petrece timpul liber, cu alte cuvinte, daca nu iese si ea prin cluburi, ca tot studentul roman. Ma priveste pe sub sprancene si zambeste cu subinteles, in coltul gurii. "Aici oamenii nu ies in cluburi sa socializeze, sa schimbe pareri, ci sa bea si dupa aia sa se bata.De obicei discoteca e un mare pat. Eu am fost in Londra, de exemplu, intr-o zona foarte civilizata si bine cotata, cu cumnatul meu si prietenul meu, la vremea aia englez, si am mers intr-un club si am avut un soc cand am vazut ca era plin de homosexuali si lesbiene. Nu am nimic impotriva lor, Doamne fereste, dar cand esti femeie de 50 de ani si vii in club cu iubita ta, tot de 50 de ani, si incepeti sa va sarutati si sa va mangaiati, deja mi se pare dubios. Plus ca femeile engleze sunt foarte masculine, nu exista femeie delicata, eleganta, totul se petrece in stil masculin si beau foarte mult."

Ca sa inteleg mai bine impactul pe care asemenea imagini il au asupra romanilor, imi povesteste despre vizita unui oficial roman, al carui nume nu il mentioneaza. Dupa tot felul de discutii, au hotarat sa faca turul Cambridge-ului si, dupa aceea, sa se opreasca intr-un pub, la discutii amicale. Sabina pufneste in ras si, dupa ce se opreste, imi spune de ce: "La una dintre mese era un grup de vreo zece persoane si doua fete bete moarte. Au inceput sa faca urat, sa injure, sa tipe, la care oficialul nostru, privind asa, cu dezgust zice:"Cand vad scene din astea, cred ca violenta in familie ar trebui incurajata!".

Totul are un pret: un an de studiu = 10.000 de lire

Nota de plata pentru toate aceste activitati este de 10.000 de lire pe an. E putin, din doua motive: pentru ca Romania face parte din Uniunea Europeana si studentii romani sunt considerati "home students" si pentru ca nu se dau burse integrale. Taxele scolare costa in jur de 3.400 de lire si pentru acesti bani toti studentii au imprumut bancar."Asta inseamna ca pe cei trei ani ei iti platesc taxele si, in momentul in care ai salariul peste 15.000 de lire, incepi sa dai inapoi 10% pe an. Nu-i mult deloc, toata lumea le plateste pana la urma, deci nu e o problema. Ca student englez, iti poti lua imprumut si pentru restul cheltuielilor, ca student european sau international - nu", explica, rabdatoare, Sabina

Cei de la Cambridge s-au ocupat de toate formalitatile, i-au trimis acasa doar hartiile pe care trebuia sa le semneze pentru a lua banii. Prin intermediul lor, a mai obtinut doua finantari, una de 2.000 de lire si cealalta de 1.000 de lire. "Exista un fel de regula nescrisa la Cambridge: inainte de a fi acceptat acolo, tu trebuie sa faci dovada ca ai cu ce sa acoperi costurile de studiu. Daca nu ai, te mai ajuta ei. Nu s-a intamplat niciodata sa plece un student de la Cambridge din motive financiare. E o universitate bogata, sunt o gramada de fosti studenti  care sponsorizeaza. De exemplu, e un colegiu, Trinity, care e al doilea posesor de pamant dupa Coroana Britanica. La un moment dat, am auzit ca isi plateau studentii cu 100 de lire pe luna, asa, ca n-aveau ce face cu banii", povesteste ea. Cu restul de 3.000 de lire o ajuta parintii si sora ei. "Eu practic pe primul semestru si jumatate din al doilea am bursa, deci pana in aprilie nu am de platit nimic. Cand vine factura din aprilie, imi dau ai mei bani si achit".

I se pare ca merita sa dea 3.000 de lire ca sa fie acolo si e fericita ca a profitat de toate sansele care i s-au acordat. Daca nu ar fi fost Cambridge, ar fi plecat in Statele Unite ale Americii si probabil ca si de acolo s-ar fi intors tot in Romania si ar fi sperat sa obtina un post la Ministerul de Externe.