Alina Grigorescu a studiat biologie pentru ca era singura materie care o pasiona
Foto: Colectia personala

Doctorand in SUA: In Romania, multi profesori dictau si ne cereau sa tocim

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Miercuri, 24 septembrie 2008, 16:10    STUDII | STUDII & STRATEGII

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

Alina Grigorescu a visat mereu sa studieze in Statele Unite ale Americii. Drumul spre "tara tuturor posibilitatilor" a fost mai lung decat a crezut si a trecut pe la Universitatea Bucuresti, pe la Universitatea Paris-Sud si pe la Ecole Normale Superieure, din Paris. Acum este in Minnesota, doctorand in ultimul an in domeniul microbiologiei si crede cu tarie ca lucrurile "nu ies mereu de la inceput asa cum vrem, insa exista mereu solutii alternative".

Ce te-a determinat sa pleci in strainatate? Sunt facultatile din Romania "depasite"?

Alina Grigorescu: Eu am fost foarte influentata de mediul din liceu. Am intrat la liceul "Mihai Viteazul", din Bucuresti, putin cu nasul pe sus, fusesem in primii 10 la admitere, din 450 de elevi. Dupa ce am inceput liceul, m-am trezit intr-o clasa numai cu olimpici pe tara, am mai luat si un 4 la fizica, asa, de bun venit la liceu si am avut o cadere psihica. In plus, dirigul nostru ne spunea mereu povesti despre fostii lui studenti, olimpici la matematica, care ajunsesera numai pe la universitati de genul Harvard, MIT, Princeton. Asa ca tot liceul am asociat ideea de a fi foarte destept cu plecatul la studii in strainatate si, mai ales, in SUA.
 
Facultatea de Biologie era, intr-adevar, depasita din multe puncte de vedere: destule cursuri predate la fel ca in urma cu 10-20 de ani, ore de laborator putine, cu lipsuri multe de echipament si, in plus, o biblioteca vai de ea.
 
 
Alina Grigorescu

M-am apucat de biologie pentru ca era singura materie pentru care chiar simteam pasiune si eram convinsa ca pot avea performante de nivelul colegilor mei care participau la olimpiadele de mate, fizica si chimie. M-am inscris la Facultatea de Biologie din Bucuresti si acolo mi-a fost foarte clar ca ma intereseaza domeniul microbiologiei de mediu. Am inceput sa ma gandesc, din nou, la ideea de a pleca in strainatate la studii, mai ales ca programe de master sau doctorat pe tema asta nu erau in Romania.

Facultatea de Biologie era, intr-adevar, depasita din multe puncte de vedere: destule cursuri predate la fel ca in urma cu 10-20 de ani, ore de laborator putine, cu lipsuri multe de echipament si, in plus, o biblioteca vai de ea. Pe de alta parte, am intalnit foarte multi profesori destepti, deschisi catre studenti si cu dorinta de a aduce cercetarea la nivel european. Microbiologia de mediu nu era, insa, pe lista, asa ca oricum eu nu prea aveam de ales. In plus, gandul de a studia in Franta sau in State ma incanta enorm.  

Cand ai luat decizia de a studia in alta tara?

A.G.: Decizia de a studia in alta tara am luat-o in secunda in care fratele meu a fost acceptat la Harvard. Atunci, practic, am prins curaj si fata de parinti si fata de ideea in sine de a aplica la universitati si de a da tot felul de teste. Eram in anul I la Facultatea de Biologie si, daca fratele meu fusese acceptat in State, am hotarat sa incerc si eu .

Cum ai procedat, cum ti-ai pregatit plecarea?

A.G.: Dupa ce am terminat primul an de facultate in Bucuresti, m-am inscris la Toefl si SAT, respectiv la testele care sunt obligatorii pentru a putea aplica la universitati in SUA. Apoi am scris CV-uri si tot felul de eseuri (parte a aplicatiilor), a trebuit sa fac rost de situatiile scolare din liceu si facultate traduse in engleza (mare bataie de cap), precum si de scrisori de recomandare de la profesori (alta bataie de cap). Practic, tot ce tine de birocratie in Romania este o MARE bataie de cap care se rezolva pana la urma daca esti descurcareata.

Care ti s-a parut a fi cel mai mare obstacol?

A.G.: Cel mai mare obstacol pentru mine a fost unul psihic si anume faptul ca parintii mei erau ingrozitor de deprimati de ideea ca isi vor “pierde” si cel de-al doilea copil. Lasand tristetea la o parte, ei m-au sustinut permanent din punct de vedere financiar si am trecut si peste celelalte oprelisti pentru ca viitorul meu profesional mi se parea mai important.
 
Cel mai mare obstacol pentru mine a fost unul psihic si anume faptul ca parintii mei erau ingrozitor de deprimati de ideea ca isi vor “pierde” si cel de-al doilea copil.
 
 
Alina Grigorescu

Povestea mea de aplicat la universitati si de mers la studii in strainatate nu se opreste aici. Dar, ca sa nu lungim vorba, o s-o spun pe scurt: dupa toata munca depusa cu aplicatiile pentru SUA, am fost acceptata la o super universitate (Cornell), insa fara ajutor financiar. Mi-a fost imposibil sa ma duc sa studiez acolo. Am incercat, apoi, sa gasesc o posibilitate de a pleca in Franta si am ajuns mai intai la Universitatea Paris-Sud (XI), ca studenta Socrates, si apoi la Ecole Normale Superieure, Paris, unde am obtinut o bursa pe 3 ani, in urma unui concurs pentru studenti internationali.

Am facut anii 3 si 4 universitari in Franta, apoi 2 mastere in microbiologie de cate un an fiecare, in timpul carora am mers la stagii la MIT ca Visiting Student. Am revenit in Romania pentru un an si am lucrat la Institutul de Biochimie din Bucuresti ca asistenta de cercetare. Am luat-o de la capat cu aplicatiile la universitatile din SUA, de data asta pentru un program de doctorat. Asa am ajuns la University of Minnesota (UMN).

Morala povestii mele este ca nu iese mereu de la inceput asa cum vrem, insa exista multe solutii alternative si fiecare persoana trebuie sa fie deschisa pentru cat mai multe idei si sa nu scape din maini oportunitatile care apar.  

Exista un moment ideal in care ar trebui sa te decizi daca vrei sa studiezi in tara sau peste hotare? Conteaza rezultatele din anii de liceu/facultate de aici sau participarea la concursuri/olimpiade?

A.G.: Da, clar exista niste momente cheie cand trebuie sa iei niste hotarari. De exemplu, daca vrei sa aplici ca undergraduate la o universitate americana, cel mai bine este sa iti dai toate testele si sa trimiti documentele in timpul ultimului an de liceu, ca sa poti incepe facultatea cu anul intai. Sansele de a fi acceptat la o universitate americana sunt mai mici daca aplici, ca mine, dupa ce ai inceput deja facultatea in Romania si, practic, aplici pentru transfer. Pe de alta parte poti face bine-mersi facultatea in Romania si sa mergi la un program de master sau doctorat in SUA. Pun accent pe SUA, acum, pentru ca sistemul lor de aplicat la universitati e foarte diferit de cel european.
 
Toate rezultatele scolare conteaza foarte mult. Cu cat sunt notele mai mari si cu cat ai participat la mai multe olimpiade si activitati extra scolare, cu atat mai bine. Nu este o regula generala ca, daca nu ai participat la olimpiade sau daca nu ai avut numai medii de 9 si 10, nu te accepta universitatile.
 
 
Alina Grigorescu

Oricum in prezent sunt foarte multe programe inter-universitare, foarte multe burse de studii care se ofera, deci posibilitatile de a pleca in strainatate la studii sunt numeroase. Eu cred ca este mult mai simplu sa pleci la studii undeva in Europa decat in SUA. De asemenea, cand vrei sa aplici la universitati, trebuie sa te interesezi din timp care sunt termenele limita pentru depunerea dosarelor. De exemplu, cand aplici la universitatile din State termenele limita pentru aplicatii incep in luna noiembrie si cele mai intarziate sunt prin ianuarie. Asadar, trebuie sa te gandesti foarte clar cand dai toate testele (Toefl, SAT sau GRE), astfel incat sa iti ramana timp apoi pentru scris eseuri, alergat dupa scrisori de recomandare de la profesori, etc.

Toate rezultatele scolare conteaza foarte mult. Cu cat sunt notele mai mari si cu cat ai participat la mai multe olimpiade si activitati extra scolare, cu atat mai bine. Nu este o regula generala ca, daca nu ai participat la olimpiade sau daca nu ai avut numai medii de 9 si 10, nu te accepta universitatile. Fiecare document din dosarul de aplicatii este foarte important deoarece selectia este foarte mare; la orice universitate sunt mult mai multe dosare primite decat locuri oferite. Uneori esti acceptat pentru un anumit detaliu din dosar, cum ar fi, de exemplu, faptul ca esti numarul 1 in lume la matematica, desi toate notele din liceu si de la teste sunt varza. In alte situatii scrisorile de recomandare sunt cele pot influenta enorm sau, pur si simplu, media foarte buna a tuturor documentelor trimise. Ideea e ca nu trebuie neglijat niciun detaliu al aplicatiei, trebuie tintit cat mai sus la fiecare aspect cerut de aplicatie.    

Alina Grigorescu si colegii ei de la UMN
Foto: Colectia personala
De ce University of Minnesota?

A.G.: Eu am venit la University of Minnesota (UMN) ca student la PhD in departamentul de Civil Engineering. Am aplicat la mai multe universitati, insa aici mi s-a facut cea mai buna oferta de bursa. In plus, programul de doctorat la care am fost acceptata la UMN este foarte bun in domeniul respectiv.  

Ce anume studiezi?

A.G.: In traducere directa din engleza, eu studiez inginerie de mediu. Ce e asta? De exemplu, cercetarea mea de doctorat presupune sa lucrez cu bacterii izolate din mediul inconjurator care au capacitatea de a degrada niste compusi toxici pentru organismul uman si care se regasesc (in concentratii extrem de mici) in apa de robinet pe care noi in general o bem. Bineinteles, povestea este mult mai lunga si mai complicata,incerc doar sa exprim ideea generala, simplificata la maxim.    

Ce metode de predare au americanii? Difera mult de cele din tara?   

A.G.: Metodele de predare ale americanilor difera de la profesor la profesor. Cei mai multi profesori folosesc slide-uri in Powerpoint pentru a-si prezenta materialul, dar sunt si profesori care scriu pe tabla. In orice caz nimeni nu dicteaza nimic studentilor. Imi amintesc ca in primii doi ani de facultate in Romania multi profesori faceau dictare, apoi evident, ne cereau sa invatam exact ce era in notite. Aici notitele sunt aproape irelevante; cel mai bine este sa fii atent la ce zice profesorul si sa pui intrebari daca nu intelegi.
 
Imi amintesc ca in primii doi ani de facultate in Romania multi profesori faceau dictare, apoi evident, ne cereau sa invatam exact ce era in notite. Aici notitele sunt aproape irelevante; cel mai bine este sa fii atent la ce zice profesorul si sa pui intrebari daca nu intelegi.
 
 
Alina Grigorescu

In Romania nu aveam manuale (poate ca acum s-au mai schimbat lucrurile). Aici nu exista curs fara manual atasat, deci nu se pune problema ca, daca nu ai notite, nu ai de unde invata. Ce difera iar foarte mult de modul de predare din Romania este organizarea generala a unui curs si aici ma refer la numarul de ore de predat versus munca independenta pe care trebuie sa o depuna studentul.

Se pune foarte mult accent pe munca personala. Se dau foarte multe teme, de la o saptamana la alta, care pot consta in: exercitii de rezolvat, eseuri pe baza unor articole, rapoarte de laborator. Se dau multe examene, 2 sau 3 examene pe semestru la fiecare curs plus, uneori, teste grila de  10 minute la inceputul orei de curs. De multe ori ni se cere si un proiect final, un fel de lucrare scrisa si prezentata oral.

Un alt lucru diferit aici fata de Romania: atunci cand scrii o lucrare trebuie sa prezinti ideile tale originale, nu ai voie sa copiezi putin de aici si putin de dincolo; daca te-ai inspirat de undeva trebuie sa citezi sursa respectiva si sa redai ideea citata intr-o lumina noua, originala, altfel esti acuzat de plagiat si poti fi exmatriculat. Exmatricularea este o problema foarte serioasa aici, mai ales atunci cand un student incearca sa triseze in vreun fel (copiat la examen, copiat dintr-o sursa fara sa o citeze sau copiat tema de la vreun coleg). Colaborarea intre studenti este permisa doar pentru rezolvarea temelor, insa redactarea lor este individuala. Chiar si atunci cand mai multi studenti au lucrat in aceeasi echipa in timpul unei ore de laborator, la sfarsit, fiecare student trebuie sa-si scrie singur raportul.  

Ce pondere are practica? Cum se face cercetarea?

A.G.: Importanta practicii depinde de curs. Daca este vorba de un curs care necesita parte practica atunci practica are o pondere foarte mare la nota finala (minim 25%) si asta pentru ca, dupa fiecare ora de laborator, se cere un raport de scris. Marea deosebire la partea practica fata de ce se intampla in Romania este ca, aici, avem la dispozitie suficiente “ingrediente” si aparatura incat fiecare student sa isi faca singur experimenetele. In Romania imi amintesc ca, de multe ori, doar profesorul facea
 
Marea deosebire la partea practica fata de ce se intampla in Romania este ca, aici, avem la dispozitie suficiente “ingrediente” si aparatura incat fiecare student sa isi faca singur experimenetele.
 
 
Alina Grigorescu
experimentul respectiv, iar studentii se strangeau toti roata in jurul lui, uneori ne cataram unii peste altii ca sa putem vedea. Evident, nu erau suficienti bani pentru a se cumpara materialele respective si trebuie sa tinem cont de faptul ca invatamantul este gratuit in Romania (cu exceptia institutiilor particulare si a celor cateva locuri cu plata). In State, studiile universitare costa bani grei.  

Ce imi place cel mai mult la programul de cercetare din timpul unui master sau doctorat este faptul ca studentul este liber sa lucreze cand vrea el. De exemplu, poate lucra in timpul noptii daca prefera sa doarma ziua. Bineinteles, este mult mai riscant sa fii in laborator de unul singur la o ora cand nu mai este nimeni altcineva in toata cladirea. Daca e sa ti se intample vreun accident nu are cine sa iti vina in ajutor. In rest, cred ca nu mai difera asa de mult de Romania modul in care se face cercetare si ma gandesc aici la laboratoarele de cercetare din Romania care acum sunt la nivel European si au dotarile necesare. Cercetarea presupune citit mult, facut un plan de munca, lucrat in laborator, intalnit cu profesorii coordonatori pentru a discuta rezultatele obtinute, mers la conferinte, publicat articole.  

Cam cum decurge o zi din viata de student acolo?

A.G: Cand esti student in SUA, alergi de colo colo de la un curs la altul si incerci sa valorifici fiecare pauza si timp liber pe care il ai pentru a face teme. Sistemul de predare american nu ii permite unui student care a ramas in urma cu invatatul sa recupereze in hopuri: aici ori tii pasul, ori abandonezi cursul. In rest, sunt tot felul de activitati, conferinte, intalniri organizate la nivel de universitate, unde se da mancare pe gratis si studentii fac cozi imense pentru a prinde un hamburger si un biscuite. Asta ma amuza teribil, pentru ca intotdeauna ma gandesc la cozile de la oua si carne din timpul regimului comunist.

Cu toate ca programul unui student in State este ingrozitor de aglomerat, studentii isi fac timp pentru sport. Se face foarte mult sport. Conditia fizica a studentilor de aici este cu mult superioara celei a studentilor romani.
 
Cum te-ai acomodat? Ti-ai facut prieteni? Ce va leaga, ce va separa?
Romanii de la UMN sunt foarte uniti
Foto: Colectia personala

A.G.: M-am acomodat foarte bine si extrem de rapid si aici au avut o contributie importanta stagiile la MIT ca Visiting Student. De asemenea, aveam deja social security number si carte de credit, doua lucruri esentiale aici, fara de care nu se poate trai. Asta practic mi-a scutit ceva bataie de cap (alergatura, birocratie, asteptat, timp pierdut). Am dat , insa, de alte probleme, cum ar fi gasirea unei locuinte. 

Am trimis un email la asociatia de studenti romani si un cuplu de romani s-a oferit sa ma ajute. Prin ei am cunoscut, apoi, si alti romani din Minneapolis si am aflat ca exista o comunitate foarte unita. De multe ori ne strangem cate 10-15 amici romani la un gratar de mici si cantam Andrii Popa de nici nu mai stim apoi ca suntem in SUA, ne simtim ca la noi acasa in Romania

Mi-am facut si prieteni americani, cei cu care lucrez la departament. De multe ori mergem la cate o bere impreuna dupa ce ne terminam treaba in laborator sau pe la cate un festival. Cred ca ne uneste voia buna si curiozitatea care vine din faptul ca suntem din culturi diferite si vedem lucrurile putin altfel.

Pe de alta parte, acelasi motiv - culturile diferite - ne si desparte. De exemplu, americanilor le place la nebunie baseball-ul. In Minneapolis este un stadion foarte mare de baseball si colegii mei sunt foarte incantati sa se duca. Mie baseball-ul mi se pare unul dintre sporturile cele mai plictisitoare care s-au putut inventa pe lumea asta si, daca m-am dus o data pe stadion, am facut-o doar pentru ca eram curioasa sa vad cum arata. A doua oara nu m-as mai duc nici pentru un cadou de o suta de dolari.

Un alt exemplu ar fi ca americanii se duc sa bea bere pe la ora 5 PM, in timp ce noi, romanii, nu am pomenit sa incepem vreo distractie inainte de ora 8 PM. Evident, nimeni nu mai vine cu mine la 8 PM nicaieri decat daca se intampla vreo activitate anume, planuita cu 1-2 saptamani inainte. 
 
Cum iti acoperi cheltuielile?

A.G.: Integral din bursa. Parintii ma mai ajuta cu bani numai pentru biletele de avion de intors in Romania (sunt extrem de scumpe).

Cand ai viza de student (F1) nu ai voie sa lucrezi in afara campusului universitar decat la negru, daca te primeste cineva. Apoi, nu ai timp. Un program de doctorat presupune luat cursuri, predat, dat niste examene preliminatorii, facut cercetare, scris si publicat articole, mers la conferinte. Cu asemenea program cum si cand sa mai si lucrezi? Pentru a putea face un doctorat este foarte important sa primesti o bursa care sa acopere integral costul cursurilor si sa iti ofere si bani de trait.

Ar mai exista si posibilitatea de a face un imprumut bancar pentru studii, insa mie mi se pare foarte riscant, mai ales in conditiile in care studentul nu este hotarat ce vrea sa faca dupa terminarea studiilor. De exemplu, daca eu m-as intoarce in Romania, la salariile care sunt in cercetare mi-ar fi practic imposibil sa acopar un imprumut bancar in State si sa mai si traiesc decent in Romania, o tara extrem de scumpa, de altfel.   

Ai de gand sa ramai in SUA dupa finalizarea studiilor sau o sa te intorci in Romania? 
 
As vrea sa ma intorc in Romania daca ar fi posibilitati sa fac cercetare in domeniul microbiologiei de mediu si, evident, daca as avea un salariu decent.
 
 
Alina Grigorescu

A.G.: Aceasta este intrebarea mea preferata pentru ca am un raspuns extrem de scurt si patrunzator : HABAR NU AM! Nu am nici un plan de viitor, vreau mai intai sa ma vad cu doctoratul luat. As vrea sa ma intorc in Romania daca ar fi posibilitati sa fac cercetare in domeniul microbiologiei de mediu si, evident, daca as avea un salariu decent. In SUA imi place ca lucrurile progreseaza continuu si poti gasi foarte usor programe de studii avansate, slujbe si proiecte interesante de cercetare. Cel mai mult imi lipsesc familia, prietenii si cluburile din Romania. 

Ce sfat le-ai da celor care vor sa studieze in strainatate?

A.G.: Este foarte util sa ai macar o experienta de studiat/lucrat in alta tara. Pe de alta parte, insa, nu merita sa te duci chiar asa oriunde si oricum numai pentru a te lauda ca ai fost in alta tara. E important ca programul respectiv de studii sau munca sa fie bun si sa fie organizat de o institutie recunoscuta pe plan mondial. Si in State, ca si in orice alta tara, exista multe universitati obscure si foarte slabe ca nivel de studii care nu merita efortul de a le lua in considerare. 

Care a fost cea mai haioasa/norocoasa chestie care ti s-a intamplat de cand esti acolo?

A.G.: Sa ma ratacesc pe strazi in prima zi cand am ajuns aici si incercam sa imi gasesc departamentul de Civil Engineering si sa intalnesc un student care in loc sa imi zica mergi pe strada asta apoi stanga/dreapta etc., a preferat sa ma duca el cu masina pana la departament caci era relativ departe. Eh da, Minnesotanii sunt recunoscuti ca fiind oameni foarte amabili, politicosi si binevoitori, iar eu, dupa 2 ani de stat in Minneapolis, pot garanta acest lucru. 

A pictat peretii Podului Washington
Panoul ASR de la "Paint the Bridge"
Foto: Colectia personala

Alina este membra a Asociatiei Studentilor Romani(ASR) din cadrul UMN si a participat, impreuna cu colegii ei, anul trecut, la pictarea peretilor de pe Washington Bridge. Ei au desenat harta Romaniei, in culorile Uniunii Europene, un conte Dracula in miniatura si o minge de fotbal pe podul care uneste partea de campus a UMN de pe malul de est al raului Mississippi cu partea de campus de pe malul de vest. "Paint the Bridge" a fost o ocazie unica de promovare a activitatii ASR, avand in vedere ca sute de studenti trec zilnic prin acel loc.

  
9497 vizualizari
  • -2 (2 voturi)    
    cinste tzie shi celor ca tine (Miercuri, 24 septembrie 2008, 17:36)

    cris [anonim]

    cinste tzie....shi celor ca tine...dar ashteapta te ca Romania sa nu te bage in seama...caci are experianta in indiferentza fatza de valori...
  • -2 (2 voturi)    
    Valoare sau bani? (Miercuri, 24 septembrie 2008, 18:41)

    ioio [anonim]

    tot respectul pentru munca pe care ai depus-o insa fara bani nu ai fi reusit. si nu cred ca ti-au trebuit putin.
    • +1 (1 vot)    
      bani... (Miercuri, 24 septembrie 2008, 19:37)

      me [anonim] i-a raspuns lui ioio

      Cam la fel de multi cat iti trebuie sa faci facultatea si in Romania. Nu stiu cum au trecut altii prin facultate in Romania dar eu a trebuit sa muncesc din greu sa-mi permit sa termin o facultate la zi (bursa + salar).
      Daca as fi fost la facultate in SUA si as fi muncit la fel de mult pun pariu ca aveam bani suficienti sa termin facultatea. Asta pe langa faptul ca daca ai valoare iti da facultatea bani sau te imprumuta si platesti cand te angajezi pentru ca o sa-ti permiti daca nu ai facut facultatea degeaba. Daca nu ai valoare nu ai ce cauta la facultate... oarecum diferit de Romania unde toate non-valorile sunt cu facultate si cu pozitii inalte de unde ii freaca pe cei care s-au chinuit sa invete ceva mai mult... si daca nu au pozitii inalte ajung sa fie noua generatie de profesori care o sa dea mai multe non-valori tarii (de fapt au ajuns deja, ca vechea generatie iese la pensie). Dar asa suntem noi... incapabilii in scoli si profesorii in mine (de fapt la cules de capsuni) - chestie revolutionara chinezeasca.
  • +1 (1 vot)    
    Mult succes Alina (Miercuri, 24 septembrie 2008, 19:36)

    Tantza si Costel [anonim]

    Mult succes Alina, universitatile americane sint printre cele mai bune din lume.
    • -2 (2 voturi)    
      univ americane (Miercuri, 24 septembrie 2008, 21:14)

      veninosu [anonim] i-a raspuns lui Tantza si Costel

      daaaaaaaa, univ americane sunt cele mai bune, de-aia importa America cercetatori si cumpara inventii, de destepti si studiosi ce is americanii.

      adevarata diferenta e ca romanul care studiaza acolo (sau alta nationalitate) este ca, odata ajuns acolo, chiar isi da interesul si invata, pt ca nu vrea sa vanda toata viata pantofi, dar americanul se complace in situatia lui. in plus romanul ajuns acolo are avantaj din cauza diferentelor de programe scolare dintre usa si ro, in usa faci la facultate ce in ro faci la liceu.

      e adevarat ca dotarile exista insa... "nu au cu ce"
      • +1 (1 vot)    
        univ americane (Miercuri, 24 septembrie 2008, 22:58)

        elena [anonim] i-a raspuns lui veninosu

        Imi place ca sunt multi care isi dau cu parerea, cum ca americanii is prosti gramada. Poate ca unii sunt, dar cei care ajung sa faca mastere si doctorate sunt foarte buni.
        Degeaba incercam noi sa ne tinem ca ce buni si destepti suntem si ca ce facultati bestiale avem...

        Bravo Alina si bravo celor ca ea!
      • 0 (0 voturi)    
        antiviperinu' (Joi, 25 septembrie 2008, 12:55)

        jiji [anonim] i-a raspuns lui veninosu

        Ba taica, cercetatori straini sunt "cumparati" - adica angajati bre ... , de catre corporatii, societati private. E mai ieftin sa lucrezi cu un pakistanez decat cu un american, that's why. Si oricum, asta e cliseu comunist - ce tari suntem noi, ce prosti is americanii, doar ca ei sunt varful de lance in cercetarea mondiala si noi nici macar ariergarda (da , stiu, n-avem bani, d'aia, si ne pleaca si eminentele...ce sa spun). Ma indoiesc ca faci in facultate in USA ce faci in Romanica in liceu: nu cred ca ai voie in state sa te duci beat manga la ore cu maneaua urland din telefonul mobil. Noroc ca in Romania exista d'astia ca tine, atoate -cunascatori.
  • 0 (0 voturi)    
    Biologia=toceala (Miercuri, 24 septembrie 2008, 20:12)

    alta Alina [anonim]

    Biologia e prin natura ei o materie de tocit: taxonomie animala si vegetala, anatomie, parazitologie, chiar si microbiologie. Cu toata lipsa materiala profesorii fac treaba foarte buna la Facultatea de Biologie, Universitatea Bucuresti. Si eu ar trebui sa stiu, am trecut pe acolo.

    Cat despre PhD in SUA...am fost si eu odata fascinata...acum stiu mai bine: doctorat in oricare alta parte a lumii si postdoctorat in US.
    • 0 (0 voturi)    
      PhD in sua si postdoc oriunde (Joi, 25 septembrie 2008, 0:40)

      Cercetator [utilizator] i-a raspuns lui alta Alina

      Consider ca un program doctoral in SUA este peste ceea ce iti poate oferi orice alta tara. Nu degeaba stai intr-un astfel de program 6 ani, din care 3 iei cursuri. Optiunea de 3 ani pe care ti-o ofera Europa este buna daca vrei sa economisesti timp dar daca vrei sa ai o baza solida de pornire eu votez pt SUA. Un doctorat in SUA deshide mult mai multe usi pentru un postdoc oriunde in lume.
  • 0 (0 voturi)    
    facultati in strainatate (Miercuri, 24 septembrie 2008, 22:40)

    andrei [anonim]

    Eu sunt doar in anul III, an pe care il fac ca student Erasmus, la o universitate in Germania. Din experienta de pana acum, recomand oricui are sansa sa faca un stagiu "dincolo" sa treaca peste retineri si sa incerce; merita, chiar si numai pentru experienta acumulata. Diferente sunt extrem de multe, avantaje destule, probleme la fel. Dar merita.
    • 0 (0 voturi)    
      Facultati in strainatate (Joi, 25 septembrie 2008, 7:58)

      George G [anonim] i-a raspuns lui andrei

      Daca salariile profesorilor romani vor fi la fel cu cele ale profesorilor din USA sau din Vest, facultatile noastre vor fi mult mai bune decit cele de afara. Dar cum sa fie interesat un profesor sa te invete cind salariul de abia ii ajunge sa plateasca intretinerea la bloc? Sau cand vine la scoala si elevii il injura sau il scuipa. Pai nu-i mai bine la capsuni?
      • 0 (0 voturi)    
        Motivul cel mai des pentru ineficienta romanilor (Joi, 25 septembrie 2008, 11:13)

        Ionut [anonim] i-a raspuns lui George G

        Sa fim seriosi, daca profeorilor le-ar placea sa predea si ar avea abilitatile si s-ar mentine cu informatiile la zi, situatia poate ar fi alta. nu contest faptul ca au salariile mult prea mici, dar totusi ce legatura are asta cu modul in care ei predau si in care isi testeaza studentii pe care in majoritatea cazurilor ii obliga sa reproduca materia nu sa o interpreteze. Cati dintre profesori sunt scuipati si injurati? Astea sunt exceptii care se intampla oriunde, inclusiv in SUA. Nu mai cautati motive pentru faptul ca multi dintre cei care stau la catedre nu au ce cauta acolo.
      • 0 (0 voturi)    
        daca profesorii din Ro... (Vineri, 26 septembrie 2008, 20:47)

        dANcAPITANdEpLAI [anonim] i-a raspuns lui George G

        Draga George, nimeni nu neaga ca sistemul in Romania e stramb si incurajeaza becalii si salamii. Oricum, da-mi voie sa iti garantez ca, desi sunt si profesori rezonabil de onesti, marea majoritate aplica metoda "da' mie ce imi iese": ca e taxa de examen, cartea de cumparat, afacerea derulata cu proprii studenti, sforile trase cu firmele de la licitatii prin fostii studenti, contractele cu terti etc. Iarasi, networking functioneaza si in alte parti, dar de ce am sentimentul asta apasator de manele cand ma uit in gradina romaneasca? si nu e vorba de salarii, ca si in vest salariile in educatie sunt mai mici decat media. Se cheama ca omul sfinteste locul, si pana cand in Romania va aparea un alt Babes, Titeica, Moisil, va sfatuiesc sa il antrenati prin alte tari.
        In rest inima buna.
  • 0 (0 voturi)    
    Columbia University, Class of 1972 (Miercuri, 24 septembrie 2008, 23:11)

    Constantin Timoc [anonim]

    Am fugit din Romania in 1968, dupa ce am absolvit Faculatea de Electronica din Bucuresti.

    In 1969, am obtinut un serviciu la Columbia University ca tehnician de laborator la Facultatea de Fizica unde pregateam lucrarile de laborator pentru studenti.

    Ca angajat al universitatii, am bebeficiat de cursuri pe gratis, asa ca am obtinut un MSEE fara a plati taxe.

    Abia dupa ce am terminat, mia-m dat seama ce curte-mi faceau americancele bine aranjate sa se insoare cu mine, pana atunci eram un parlit de emigrant.

    De la Columbia am primit trei (3) oferte in trei departamente diferite de la IBM, unde am lucrat in cercetare/proiectare LSI/VLSI. In timp ce lucram la IBM, am primit o oferta, la o conferinta, de la NASA/JPL, oferta pe care n-am putut sa o refuz.

    Mi-am pus salteaua pe MBZ 220 second hand si m-am mutat din NY in LA. A fost cea mai inspirat miscare a vietii mele pentru ca LA este "raiul pe pamant". Am castigat zeci de contracte de cercetare de la NASA si mi-am vazut visul implinit - am inventat, construit si livrat cel mai performant "digital auto-correlation spectrometer" instrument care este functional pe nava spatiala AURA.

    Au trecut 40 de ani in SUA si acum vreau sa schimp imaginea Romaniei dupa modelul american, asa ca am sa candidez la Parlament ca independent. Google pe numele meu si vei gasi totul despre mine.

    Sper ca v-am dat o idee de cum se poate studia fara sa platesti taxe (20.000 dolari pe an) si ca merita sa studiati.
    • 0 (0 voturi)    
      Da' la mica publicitate nu ai incercat? (Vineri, 26 septembrie 2008, 3:06)

      Tantza si Costel [anonim] i-a raspuns lui Constantin Timoc

      Da' la mica publicitate nu ai incercat?
      • 0 (0 voturi)    
        Amice .. (Joi, 4 februarie 2010, 12:06)

        observator impartial [anonim] i-a raspuns lui Tantza si Costel

        Tu faci ce stii mai bine...latri in pustiu, ca un caine obidit ce esti.
        Omul asta chiar vrea sa dea o forma mocirlei asteia in care tu te balacaresti.
        Vai de steaua ta de ignorant.
  • 0 (0 voturi)    
    nu prea credca se mai face scoala buna in Romania (Miercuri, 24 septembrie 2008, 23:49)

    roxy [anonim]

    Nu prea cred ca se poate face ceva facultate fara laboratoare si biblioteca. Asa sa ne aflam in treaba si sa ne numin ca facem cercetare nu ajuta la nimic. Majoritatea studentilor in Romania iau diplomele pe copiat, ce fel de comparatie vrei tu Alina sa faci? Am fost si eu in USA si am terminat acolo o facultate acum 10 ani, dupa ce mai terminasem una si in Romania, asa ca nu se pot compara. Hai nu mai fi politicoasa si spune-le studentilor romani adevarul, ca aici unde traiesc acum nici macar credit nu dau celor care vin din Romania prin transfer la facultati. Daca esti in anul 4 la medicina in Romania, aici te pune in anul 1 si o iei exact de la inceput. Cine spunea aberatia ca in USA se face la facultate ce faceam noi in liceu , e cazul sa revina la realitate. Totul e sa ai pasiune si sa te tii de treaba serios. in R sudentii in marea lor majoritate doar invata in sesiune, asa ceva nu exista nicaieri in alte parti, mai avem 100 ani sa ajungem sa ne pregatim tinara generatie la nivel mondial!!!!
  • 0 (0 voturi)    
    Nerd... (Vineri, 26 septembrie 2008, 14:31)

    Bashescu [anonim]

    Nerd...
  • 0 (0 voturi)    
    FELICITARI! (Marţi, 25 noiembrie 2008, 10:24)

    Bravo Alina! [anonim]

    Imi place interviul luat Alinei si felul in care raspunde. Nu vad nici o urma de mandrie in raspunsurile ei (i.e. vezi Arsene Codrin sau asa ceva).

    O fata desteapta!
    Felicitari pt reusite!

    Si ce spune ea e adevarat. Eu am inceput din clasa a 9 cu SAT-urile si cred ca a fost cam devreme; acuma cred ca cel mai bine e sa le dai in a 11 in primul semestru, si eventual sa le repeti pt scoruri mai bune in primavara. Si in vara inainte de a 12, fa aplicatiile.

    Undergrad-ul e adevarat ca e greu de supravietuit financiar, insa se poate daca esti hard-working. Si daca aplici la doctorat dupa ce termini facultatea aici, e de 1000 de ori mai usor, pt ca scrisorile de recomandare sunt chiar crezute si sistemul de notare e la fel peste tot.

    Inca o data felicitari, Alina!
  • 0 (0 voturi)    
    FELICITARI (Joi, 19 martie 2009, 22:25)

    OLIVIAR [anonim]

    ASA MAI MERGE ,MULT SUCCES ITI UREZ .
    DECAT SA TE CHINUI IN G..... ASTA DE TARA MAI BINE IN AFARA.
  • 0 (0 voturi)    
    traseu comun dar diferit (Miercuri, 17 iunie 2009, 14:22)

    Laura P [anonim]

    M-a distrat sa citesc articolul pentru ca si eu am facut tot Mihai Viteazul, am inceput prima saptamana cu un 3 la chimie (si am sfarsit calificandu-ma la nationala in acelasi an), am facut facultatea de Biiologie si acum sunt la Paris Orsay cu o bursa socrates pentru finalul de master. Partial nu sunt de acord cu ce s-a scris - in primul rand pot sa spun cu mana pe inima ca desi multi colegi au sustinut ca anumiti profesori iti cer cuvannt cu cuvant ce predau eu nu am invatat NICIODATA notitele ca pe tatal nostru, nu am suficient neuroni pentru asta si totusi am luat numai 10; e drept ca am facut si biochimia si multe materii aveau foarte multa logica si abordarea cu tocitul era pierdere de vreme, chiar daca unii totusi au facut-o. In al doilea rand trebuie sa precizez ca situatia laboratoarelor in Universitate s-a imbunatatit semnificativ mai ales la Biologie;
    Dar:
    Criza a lovit urat si s-au luat niste decizii prostesti si foarte descurajante pentru un cercetator. In clipa de fata proiectele castigate nu mai sunt finantate dar ti se cere sa le finalizezi - adica sa lucrezi pe gratis!!! Ceea ce ma determina sa imi iau un an de pauza sa lucrez, sa strang bani si sa plec la doctorat in Europa. Cel mai mult trebuie lucrat in clipa de fata la capitolul Mmentalitate si Management. Si in plus, e o prostie sa ceri unui cercetator sa vina la lucru intre 9-5, e aberant, experimentul nu tine niciodata cont de numarul de ore platite (aici tot de capitolul mentalitate vorbesc).


TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie

FORUM

Ultimele
discutii