Cristina Negraru: "La noi studentii stiu mult mai bine engleza, au o pronuntie mult mai buna, dar daca au de facut o prezentare, chiar si in romana, stau cu foaia in mana si citesc"

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Miercuri, 29 iulie 2009, 12:49    STUDII | STUDII & STRATEGII

Este bucuresteanca si iubeste orasul, insa n-ar ezita sa se mute la Bruxelles. Cristina tocmai a terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC), lucreaza in presa si, din cand in cand, isi aminteste cu nostalgie de semestrul petrecut in Belgia, ca bursier Erasmus. HotNews Student a aflat de la ea cum merg lucrurile la universitatea L'Institut des Hautes Etudes des Communications (IHECS), ce ii diferentiaza pe romani de belgieni, si ce dificultati poti intampina la taxatorul de la metrou.

HotNews.ro: Cum te-ai decis sa pleci cu Erasmus?

Cristina Negraru: Am vazut filmul "L'auberge espagnole" in clasa a XII-a, cred ca toti studentii Erasmus l-au vazut la un moment dat, si mi-a placut foarte mult. Aveam o prietena care a fost in Belgia, la Bruxelles, si imi povestea de magazinele de ciocolata. Sunt innebunita dupa ciocolata si mi-a placut foarte mult ce spunea ea despre Bruxelles si despre viata in Belgia. Imi spunea despre cum strangeau oamenii deseurile (pe atunci nu ajunsese si la noi reciclarea separata) si ca daca nu ai saci de la primarie, nu iti ia nimeni gunoiul din fata casei. Eram fascinata si am zis ca vreau si eu sa merg la Bruxelles.

Cand am dat admiterea la facultate, am luat o nota foarte mica la oral si una dintre cele mai mari note la scris. Eram foarte ingrijorata inainte de a se afisa rezultatele, nu pentru ca imi era teama ca n-o sa intru la facultate, ci fiindca ma gandeam ca n-o sa mai plec in anul urmator cu bursa la Bruxelles. Si, intr-adevar, n-am plecat in anul II, cum voiam, am plecat in anul III.

Bursier Erasmus Foto: HotNews.ro

HotNews.ro: Ai muncit mult?

Cristina Negraru: Am muncit mult in anul I, in anul II m-am angajat si, desi n-am avut nicio restanta, am avut note mai mici decat in primul an. Stiu ca intrasem la taxa si, am iesit la reclasificare a sasea sau a opta, iar in anul II, voiam sa imi dau demisia pentru ca ma gandeam ca n-o sa ma descurc in sesiune si nu voi mai obtine bursa. M-am intors in redactie, dupa interviul pentru bursa si eram foarte fericita. Am participat la selectie intr-un an in care nu a fost concurenta mare pentru Belgia si am impresia ca au fost mai multe locuri decat candidati. Voiam din anul I sa merg la IHECS, pentru ca avea foarte multe cursuri pe audio-vizual si pentru ca prietena mea cea mai buna din facultate a fost si ea acolo. Semana foarte mult cu facultatea noastra, tot trei sectii avea - publicitate, PR si jurnalism.

E foarte important ca noi, ca si comunicatori, sa nu facem diferente intre oameni

HotNews.ro: Ce cursuri ai urmat acolo? Cat de mult difera programa de cea din Romania?

Cristina Negraru: Sa stii ca nu mi-am schimbat deloc materiile propuse, stiu ca erau niste materii propuse de ei si, la un moment dat, am regretat. Incerc sa-mi amintesc, aveam sociologie, TV/video, multimedia/audio-vizual, in care erau doua materii. La multimedia/audio-vizual 1 te invatau sa faci un site, ceea ce noi facusem deja in anul II. Numai ca la noi faceai un semestru si te duceai de 3-4 ori, nu stiu cu cat de multe ramaneai in cap, iar la ei faceai tot anul, aveai un curs la doua saptamani si invatai totul pas cu pas, aveai si exercitii, la inceput trebuia sa vii cu o macheta. Bine, asta cu macheta e si la noi in tara. Eu imi amintesc ca in anul II a fost ceva de genul: "Data viitoare veniti cu site-ul!", la ei nu era asa, il faceai pe parcursul a opt luni.

Am mai facut antropologie culturala, care a fost, poate, cea mai utila materie pe care am facut-o. In prima parte am facut ceva legat de studiul omului, cu informatii din sfera biologiei, religiei, dar in partea a doua, imi aduc aminte ca, la un moment dat, profesorul vorbea despre rasism si ne spunea in continuu ca e foarte important ca noi, ca si comunicatori, sa nu facem diferente intre oameni. Ne-a spus de vreo 6-7 ori. Eu cred ca noi discriminam destul de mult si un astfel de curs ar fi foarte util aici, in Romania. Nu stiu cat de mult iti ramanea din punct de vedere jurnalistic, insa mi s-a parut foarte important ca oamenii aia sa stie ca nu trebuie sa faca astfel de diferente, ca nu trebuie sa aiba astfel de prejudecati. M-a impresionat de cate ori a repetat el chestia asta si cu cata pasiune.

Am mai studiat dreptul mass-media si aici mi-am dat seama cat de bine facuta este legislatia lor. Legislatia presei, la ei, este foarte bine pusa la punct. Oamenii stiau foarte bine cine este vinovat daca dai o prostie in ziar. Este asa-numita responsabilitate in cascada, oricum stiu ca am ramas uimita de cat de bine pus la punct era totul. Nu mi-am adus cartile acasa, si-asa am avut un bagaj atat de mare la intoarcere incat m-a costat suprataxa mai mult decat biletul. Le-am lasat la gazda mea, poate ajung vara viitoare sa le iau.

E foarte tare senzatia de a fi singur, de a fi nevoit sa te descurci

HotNews.ro: Nu ti-a venit greu sa te acomodezi?

Cristina studiat la Bruxelles Foto: HotNews.ro

Cristina Negraru: Cand eram mai mica, daca plecam de acasa, mi se facea foarte dor de parintii mei. Si acum, daca plec doua zile din Bucuresti, simt nevoia sa ma intorc. Acolo nu, nu stiu, mi-ar placea foarte mult sa stau in Bruxelles, mi-e foarte dor. N-am avut probleme, chiar imi aduc aminte ca am intrat prima data in camera si m-am asezat pe patura si mi-am pus si laptopul ca vroiam sa ii trimit mesaj mamei sa ii spun ca am ajuns si mi-am dat seama ca n-aveam nicio stare de "nu ma simt ca acasa, e ciudat", chiar mi-era bine.

In ultima saptamana am plecat la Paris si cand ma intorceam de acolo aveam niste emotii foarte mari. Cand am venit la Bucuresti n-am avut atatea emotii, dar cand ma intorceam la Bruxelles eram foarte emotionata si radeam intr-una. Nu din cauza ca nu-mi place in Bucuresti, iubesc orasul asta, m-am nascut aici, insa acolo m-am simtit bine. Aici stau cu parintii, acolo imi faceam eu programul. Nu pot sa zic ca mi-am facut de cap, nu am mers in cluburi, dar e foarte tare senzatia de a fi singur, de a fi nevoit sa te descurci, sa-ti faci de mancare, sa-ti speli hainele, sa-ti cumperi lucruri. Daca vrei sa pleci undeva, sa te uiti pe harta si sa vezi pe ce traseu trebuie sa mergi.

Gazdele mele nu au fost niste oameni interesati doar sa-mi ia bani

HotNews.ro: Cum te-ai inteles cu gazdele tale?

Cristina Negraru: Gazdele mele erau foarte dragute, numai ca nu prea le vedeam. Domnul lucra la Consiliul Uniunii Europene si pleca tot timpul prin Europa, iar doamna pleca cel putin o saptamana pe luna la Paris. Avea un apartament acolo, iar copiii locuiau in Anglia. Era o familie multiculturala - domnul era englez, doamna era o frantuzoaica nascuta din mama poloneza si tata spaniol, au trait inainte in Paris si aveau un apartament dragut acolo, iar copiii lor erau in Anglia. Nu prea ma vedeam cu ei si chiar si cand ne vedeam aveau o viata foarte diferita de a noastra.

Ei ieseau cu prietenii, se duceau la film, stiau filmele dinaintea mea, se duceau la teatru, la concerte, intotdeauna cand mancau ascultau muzica. Era o familie occidentala, ca in filme, cand vezi oameni imbracati elegant prin casa, gata in orice moment sa iasa in oras. Eu stau intr-un fel imbracata in casa si, daca ma duc in oras, ma schimb. La ei nu era asa. M-am inteles foarte bine cu ei si aveau un pisoi foarte dragut, care a fost cel mai bun prieten al meu.

Aveam conditii foarte bune, adica apartamentul meu de acasa are 60mp si camera mea de acolo avea 45mp, era imensa. Aveam internet wireless, televizor, aveam foarte multe carti, plateam 330 de euro pe luna, cu toate cheltuielile incluse. Aveau foarte multa grija de mine, daca aveam vreo problema puteam sa le spun, nu au fost niste oameni interesati doar sa-mi ia banii.

Vroiam sa vorbesc in franceza, imi veneau cuvinte in engleza si ma blocam

HotNews.ro: Cum te-ai descurcat cu limba franceza?

Cristina Negraru: Stiam limba, am facut 12 ani de franceza la scoala, insa o uitasem. Si la inceput mi-era destul de greu, am vorbit in engleza in prima saptamana. Nu stiam sa folosesc taxatorul de la metrou, acolo introduci o fisa, iti alegi calatoria pe care o vrei, daca vrei o calatorie sau mai multe, erau automate, ceea ce noi nu avem. Eu nu stiam sa le folosesc si stiu ca vroiam sa ii spun unui baiat sa ma ajute si imi venea in cap "Can you..." si apoi imi venea in minte "aidez-moi". Si pentru ca simteam ca nu e ok sa vina un cuvant in franceza dupa unul in engleza, ma blocasem si i-am spus de vreo trei ori:"Can you...can you...". Si el m-a intrebat daca am nevoie de ajutor si i-am zis ca da.

Imi doream sa vorbesc in franceza, imi veneau cuvinte in engleza si la un moment dat ma blocam. Apoi am inceput sa vorbesc in franceza si ma opreau turisti straini pe strada, ma intrebau in engleza si mie imi ieseau cuvintele in franceza. Sau ma mai intrebau unii daca sunt flamanda, cred ca aveam un accent asemanator flamanzilor. Ma descurcam, am citit foarte multe ziare, dar nu scriu bine in franceza, eu cu accentele nu le am de niciun fel. Acum mi-am facut adresa speciala pe yahoo.fr ca sa imi autocorecteze textele.

Ar fi fost mult mai mare efortul sa invat in franceza si apoi sa traduc in engleza

HotNews.ro: In ce limba ti-ai dat examenele?

Cristina Negraru Foto: HotNews.ro

Cristina Negraru: In franceza le-am dat. Mi-a venit usor sa le scriu, desi sunt sigura ca au fost multe reguli gramaticale pe care nu le-am respectat. Nici ei nu le stiu pe toate. Nu e greu sa inveti in franceza, mai ales la facultate, pentru ca sunt foarte multe neologisme si seamana cu romana, e un fel de "furculita-furculision". Bine, nu e chiar asa, dar majoritatea neologismelor coincid. Ar fi fost mult mai mare efortul sa invat in franceza si apoi sa traduc in engleza. Poate ca as fi scris mult mai corect gramatical. Oricum, greselile mele au fost, cred, legate de accente sau de anumite litere pe care nu le-am dublat.

HotNews.ro: Au fost si profesorii mai ingaduitori?

Cristina Negraru: Da, dar am inteles ca intotdeauna cu erasmusii sunt mai intelegatori. Si daca aveam vreo problema puteam sa mergem sa ii intrebam si dupa program, erau foarte ok. Aveai voie si cu dictionarul la examene, dar nu l-am folosit. Examenele la ei nu mi s-au parut grele, insa aveai destul de mult de scris si n-aveai timp sa te uiti in dictionar, era mult mai usor sa te gandesti la un sinonim. Cand eram acasa invatam de pe wiktionary.org , imi placea ca la franceza iti arata toate expresiile in care intra un cuvant, genul, felul in care se pronunta, formele de singular si plural. Daca nu stii un cuvant in franceza, il vezi in engleza. Era foarte usor.

Nu sunt diferente intre profesori, mai degraba intre oameni

HotNews.ro: Care e diferenta dintre profesorii de acolo si profesorii de aici?

Cristina Negraru: Oamenii de acolo sunt mai serios, nu ma refer neaparat la profesori si a elevi. Oamenii de acolo si in ultima zi de scoala stau in laborator. La noi, in ultima saptamana e ceva asa, vine cine vrea. La ei nu era asa, din prima zi si pana in ultima isi faceau cursurile. Asta mi-a placut, profesorii erau foarte implicati. E adevarat ca erau, poate, putin mai reci, dar, in mare, relatia profesor-elev era cam aceeasi. Nu sunt diferente intre profesori, mai degraba intre oameni. Belgienii si occidentalii mi s-au parut mai seriosi.

De exemplu, studentii lor nu erau foarte buni la engleza si aveau de facut prezentari in PowerPoint. Vreau sa spun ca le faceau perfect. Nu pronuntau bine, dar stiau perfect ce trebuie sa spuna. Pe mine m-a impresionat chestia asta, pentru ca la noi la scoala studentii stiu mult mai bine engleza, au o pronuntie mult mai buna, dar daca au de facut o prezentare, chiar si in romana, stau cu foaia in mana si citesc. Habar n-au ce scris. Oamenii aia chiar stiau ce sa spuna, desi nu era in limba lor. Erau cuvinte pe care nu le intelegeam si, daca nu ar fi avut prezentarea, nu as fi putut sa-i urmaresc. Ca sa iti dau un exemplu, in loc de "higher [haier] education" ei spuneau "higher [haig'er]". Si eu nu stiam ce e aia, norocul meu a fost ca am citit pe slide.

Si inca o chestie, ei nu au seminarii sau laboratoare la toate cursurile. Eu nu am avut decat cursuri si singurii studenti de care m-am putut apropia erau cei de la grupa de engleza, unde lucram cate 20 de oameni. In rest, ne vedeam cate 200-300 de oameni in amfiteatru. Si ei sunt impartiti pe grupe, ca la noi, dar eu n-am avut decat cursuri, nu si seminarii.

Erasmusii chiar nu au fost cum ma asteptam

HotNews.ro: Cum te-ai inteles cu colegii tai?

Cristina Negraru: Cred ca am nimerit intr-un grup de erasmusi diferit de celelalte. In Romania eram in anul III, acolo aveam cursuri si de la anul II si nu ne-am inchegat foarte bine. Eu ma asteptam sa facem lucruri impreuna, sa mergem, sa ne plimbam, acolo fiecare facea ce vroia. Pur si simplu ne intalneam la scoala si apoi fiecare pleca acasa. Cei mai apropiati erau spaniolii, eram 15 oameni, si vreo 3-5 oameni aveau cursuri comune. Din astia 15, vreo 10 erau spanioli si se intelegeau bine, aveau o foarte buna comunicare. Mi-aduc aminte ca, la un moment dat, prin ianuarie, i-am vazut imbratisandu-se si nu se vazusera decat de 3-4 zile.

N-a fost cum ma asteptam. Am avut o colega care a fost la Valencia si s-a distrat foarte mult. Eu m-am simtit foarte apropiata de o fata din Barcelona si am incercat sa ma imprietenesc cu belgienii. Si chiar am reusit. Ceilalti nu stiu daca si-au facut prieteni, dar eu mai tin si acum legatura. Ne ajutam foarte mult, mai ales in sesiune. Ei imi clarificau mie nelamuririle, eu ii ajutam la engleza. Erasmusii chiar nu au fost cum ma asteptam, era o fata care venea si in pauza invata pentru examene, asta din luna octombrie. La prima ora era cu cartea in mana, pleca cu cartea in mana si se ducea acasa si invata.

Stiam ce se intampla mai bine decat cei din tara

Nu m-am simtit singura, chiar m-am distrat si am facut foarte multe lucruri. Am vizitat toate locurile din Belgia singura. Daca as mai fi fost cu cineva nu stiu daca as mai fi vazut atatea locuri cate am vazut sau daca le-as fi acordat aceeasi atentie. Am vazut Bruges, Gand, Anvers, Namur, am fost la Amsterdam si la Paris. La Amsterdam si la Paris n-as fi putut sa-i car pe ceilalti erasmusi dupa mine. Poate erau momente in care mi-ar fi placut sa ies cu cineva, dar imi ocupam timpul mereu. Cred ca atunci am citit cele mai multe ziare, a fost ca un fel de refulare pentru ca, in timp ce eram acasa, nu aveam cand sa citesc si vroiam sa vad cam ce domeniu din jurnalism mi s-ar potrivi.

Stiam ce se intampla mai bine decat cei din tara. Dupa ce m-am intors in tara, una dintre profesoare care voia sa puna pe picioare un proiect prin care sa dea  stiri care sa ii responsabilizeze pe oameni, sa verifice teoria agendei, zicea ca nu vrea sa  scrie despre Dani Otil, dupa care s-a corectat, crezand ca eu nu stiu cine Dani Otil. A ramas foarte mirata cand i-am spus ca stiu intreaga poveste.

Am venit cu foarte multe cadouri si m-am plimbat pe unde am vrut

Hotnews.ro: Cum te-ai descurcat cu banii?

Cristina Negraru: M-am descurcat bine, m-am intors si cu bani acasa, cu 100 de euro. Am primit de la facultate 2.240 de euro, asta inseamna 560 de euro pe luna si am mai avut si eu niste bani, pana pe la 3.900 de euro. Sa stii ca mi-au ajuns bine banii si nu m-am abtinut, am venit cu foarte multe cadouri pentru toata lumea, m-am plimbat pe unde am vrut eu. Transportul cu trenul nu era scump, insa plateam cam mult metroul - plateam 28 de euro pe luna, metrou si autobuz. Am platit mai mult in prima luna, pana sa imi fac abonament, ca nu prea stiam cum se face, unde sa ma duc.

Am aflat mai tarziu ca era un abonament pentru studenti, pe care il faceai la inceput, si plateai 45 de euro pe an, dar nu mai stiu care erau conditiile. Trebuia sa arati ca esti inscris la facultate tot anul, pana in iunie si sa arati ca ai contractul de chirie pe un an. Una dintre colegele mele, fiind din Bruges, stia si ne-a explicat si noua, dar la momentul ala n-am inteles foarte bine.

E o experienta foarte frumoasa sa iei harta in mana si sa te plimbi pe unde vrei

Cu trenul era destul de ieftin, mi-am luat un tichet cu 10 calatorii pe care am dat 45 de euro si am vizitat 5 orase. Era valabil un an, pe tot teritoriul Belgiei. In afara Belgiei trebuia sa iti iei bilet international si era bine sa iti iei, daca mergeai cu TGV-ul , cu ceva timp inainte. Cand am plecat la Paris, am dat pe biletele dus-intors vreo 74 de euro, dar unul m-a costat 49 de euro si celalalt doar 25. Iar la Amsterdam mi-am luat cu o zi inainte si am dat 44 de euro. Am facut 3ore si 20 de minute si la dus si la intors si am stat vreo 7 ore prin oras. E o experienta foarte frumoasa sa iei harta in mana si sa te plimbi pe unde vrei.

Revenind la bani, eu voiam sa slabesc in perioada aia si mancam foarte multe fructe si legume, imi gateam singura. Aveam un cuptor cu microunde in camera si imi luam legume fierte la borcan si le amestecam. Cand a venit mama in vizita chiar a apreciat mancarea mea. Cred ca dadeam mai multi bani pe apa decat pe mancare. Cinci litri costau in jur de 1.5euro, numai ca eu beau foarte multa apa iarna. E o vreme foarte urata in Bruxelles, e oribila, ploua in continuu. Din septembrie, de cand am ajuns, pana la sfarsitul lui noiembrie a plouat in continuu. Si, cum eu stateam la ultimul etaj, auzeam toate picaturile care cadeau pe acoperis si imi puneam muzica la maxim in casti, ca nu le mai suportam. Simteam ca innebunesc.

Mi-e dor de viata mea de acolo, am o mare nostalgie

HotNews.ro: Ce ti-a lipsit cel mai mult din tara?

Cristina Negraru: Cand a venit mama la mine, i-am spus sa-mi aduca covrigi. Mi-au lipsit ai mei, dar nu foarte mult. La un moment dat, imi lipseau colegii de facultate pentru ca mergeam la facultate si erasmusii mei nu prea vorbeau. Erau momente cand nici nu deschideam gura, zile cand nu vorbeam decat cu vanzatoarea de la magazin si nu ziceam decat "bonjour" - "merci". Uneori simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Tocmai de aceea m-am apropiat de vorbitorii nativi din Bruxelles, insa asta se intampla abia prin decembrie. Nu mi-era neaparat dor de casa, ca vorbeam la telefon, vorbeam pe mess, stiam ce se intampla.

O chestie foarte amuzanta mi s-a intamplat la doua zile dupa ce am ajuns in Bruxelles, era duminica, imi era foarte foame si am iesit asa, foarte flower-power in oras, sa mananc. Si toate magazinele erau inchise, in zona mea. Mai erau doar cele din centru deschise, dar eu nu stiam la vremea aia, oricum acolo magazinele se inchid pe la 8 sau 9. In drumul meu acolo totul era inchis si mie imi era foarte foame. Mai aveam paine cumparata de vineri si niste branza topita pe care mi-o pusese mama la pachet, sa am asa, pentru cand ajung. Mi-e dor de viata mea de acolo, chiar si aseara am mers cu ai mei sa facem cumparaturi si am vazut pe raft legumele pe care mi le cumparam eu in Bruxelles. Am o mare nostalgie. Mi-ar placea mult de tot sa merg acolo.
Citeste mai multe despre    facultatea de jurnalism si stiintele comunicarii  |  cristina negraru  |  prima zi de scoala  |  facultatea de jurnalism  |  cuptor cu microunde  |  calatorii in timp  |  calatorie in timp  |  vreau o tara ca afara  |  viata in scoala  |  tata la 12 ani