Interviu CampusNews
Mihai Copaceanu, bursier la Kings College: Educatia nu se face cu turma. In Romania intalnesti sute de locuri cu sau fara taxa
de Magda Barascu CampusNews
Duminică, 7 martie 2010, 18:44 STUDII | STUDII & STRATEGII
Mihai este trecut de 24 de ani, a studiat Psihologia religiei la Oxford, iar in prezent urmeaza alt program de master, MSc Clinical and Public Health Aspects of Addiction. la Kings College London. In primavara lui 2008 a publicat "Freud sau religia"
Nu am avut nicio apetenta speciala pentru Marea Britanie. Daca as fi gasit un program mai bun in Bulgaria as fi ales Bulgaria.
Daca as fi studiat intr-un alt mediu, alt oras, mai putin favorabil, cu resurse reduse si cu profi slabuti sau dezinteresati- rezultatul nu ar fi fost acelasi
In Sibiu am absolvit Teologia in 2007. Un an mai tarziu Psihologia iar anul urmator incheiam cursurile unui masterat in teologie. Ambele facultati sunt serioase. Teologia de exemplu este cea mai veche institutie de invatamant din Sibiu, are peste 220 de ani de existenta si un corp prefesoral de elita. De fapt intreg mediul universitar a fost propice studiului meu. O suma de conditii favorizante. Fiind membru in asociatiile studentesti si in consiliul si senatul universitatii, beneficiind de biblioteci bune, intr-o societate multiculturala precum Sibiu, toate acestea au creat un usor salt catre Oxford.
Ambele facultati, adevarate scoli de formare, mi-au propus o decenta academica si o calitate superioara a procesului de invatamant. Predominant, intalnirea si relatia mea cu profesorii sibieni a fost meritorie, demna de intreaga apreciere si determinanta. Marturisesc ca de fiecare data cand ceream sprijin, raspunsul nu a intarziat sa apara. Fie ca era vorba de o simpla informatie, sau o explicatie dupa curs, fie in sens material, o carte, un sprijin financiar la Rectorat pentru un proiect studentesc sau pentru o participare la o conferinta in India. Fara indoiala daca as fi studiat intr-un alt mediu, alt oras, mai putin favorabil, cu resurse reduse si cu profi slabuti sau dezinteresati- rezultatul nu ar fi fost acelasi.
 |
| La Kings Foto: Arhiva personala |
 |
Cum am ajuns la Oxford?
Un prim pas a constituit trimiterea unei aplicatii in iarna anului 2008, adica un pachet postal riguros cu o serie de documente. Dupa ce am trimis aplicatia aceasta, marturisesc ca Cineva a decis ca eu sa ajung la Oxford. Am primit o bursa oferita de Universitatea din Oxford si in acel an am studiat psihologia religiei. Am incercat sa cunosc ce afirma psihologia, ca stiinta, despre fenomenele religioase individuale. Nu mi-a fost usor.
Oxfordul nu-l pot caracteriza simplu prin „experienta” caci as limita definitia. Oamenii au experiente si experiente. Plimbarea cu bicicleta pe munte poate fi un tip de experienta, insa studiul la Oxford consider ca e parte din propria formare academica, dar si ca persoana umana. Desigur cu conditia ca „praful excelentei” sa se prinda de tine. Altfel poti imbatrani in Oxford si tot incult ramai.
In urma unei discutii aleatoare cu unul dintre evaluatori, mi s-a spus ca greutatea dosarului de aplicatie a constant in CV si recomandari
Din moment ce gandesc religios, nu inteleg admiterea mea nici la Oxford nici la Kings ca un rezultat direct al vreunui atuu personal. Omul propune, insa doar Dumnezeu dispune. Recent, in urma unei discutii aleatoare cu unul dintre evaluatori, mi s-a spus ca greutatea dosarului de aplicatie a constant in CV si recomandari. Profu respectiv imi declara ca in comparatie cu ceilalti colegi, CV-ul meu i-a impresionat frumos. Dar iarasi zic, zeci de pagini, sa fii avut acel CV, s-ar fi putut face sa nu fiu admis la studiu, nu-i asa?
Comparatie intre Oxford si Kings
Comparatia devine inteleasa daca privim aspectul istoric si cultural al celor doua institutii. Ambele universitati sunt de prestigiu si promoveaza performanta si excelenta. Ambele recruteaza cei mai buni studenti din cei mai buni. Numai ca Oxfordul are o istorie educationala de peste 800 de ani pe cand Kings doar de un secol jumate.
Oxfordul e in batalia pentru primele locuri la nivel mondial. Traditia si regulile universitare sunt sacre. Oxfordul este valoros chiar daca sunt profi care nu folosesc niciodata powerpoint, nici laptop, merg pe bicicleta si studiaza pana noaptea-n biblioteci. In Oxford predomina conservatorismul, e unic in lume, si-a dezvoltat propriul limbaj termeni si expresii. Profesorii poarta vesminte la cursuri si studentii la examene. Studentii citesc in parcuri, in biblioteci de Ev Mediu, se simte mai mult miros de carte veche decat la Kings. Clasicile au o pondere deosebita. Latina si greaca se studiaza cu minutiozitate.
Colegiile sunt cele care dau viata orasului universitar, cetate care fara studenti ar fi pustie. Oxfordul imbina cultura cu spiritualitatea. Fiecare colegiu are biblioteca, dar si capela. Iar cei ce canta-n cor, sunt proprii studenti, fie ca studiaza economia sau dreptul. O atmosfera intelectuala distinsa.
 |
| Mihai la Oxford Foto: Arhiva personala |
|
Kings este modern, specializat, aglomerat, incarcat de tehnologie. Kings e mai aproape de Europa Occidentala, e mai trendy. Prefer Oxfordul. Dar ambele institutii au planuri strategice pentru 10 ani. Competitia este pe locuri putine. Educatia nu se face cu turma. Or in Romania intalnesti sute de locuri cu sau fara taxa. Nu exista. Apoi varietatea metodelor de invatare e deosebita.
Pasiunea pentru psihologie. Cum am facut trecerea de la teologie la psihologie?
Unele intrebari sunt fara raspunsuri. N-as putea identifica cu precizie de unde a izvorat pasiunea pentru psihologie. Teologia te invita spre notiuni marete, spre Dumnezeu, Nevazutul, Neajunsul si Necuprinsul, spre Vesnicie, spre Indumnezeire. Dar dincolo de discursul teologic si de viata liturgica, am constat lesne, ca omul este profund ancorat in mundan si nu doar atat, ci este plin de boala, de patima sau in alti termeni, de patologie.
Studiul psihologiei are si ratiuni teologice. Hristos s-a ocupat de oamenii de jos si pe toti i-a vindecat, fie ca era slabanog sau epileptic. Cred ca toti preotii si mai ales episcopii, ar trebui sa fie licentiati in psihologie. Si ceilalti, psihologii sa aibe cunostinte teologice, precum Carl Gustav Jung. Deci din punct de vedere teologic, dar si psihologic, fiinta umana este realmente bolnava, iar daca doresti sa ajuti fiinta, trebuie sa ai un minim de cunostinte psihologice.
Diferentele dintre sistemul educational britanic si cel romanesc
Cum spuneam mai sus Sibiul universitar a fost un mediu excelent pentru mine. Reprosurile sunt minore. Eu contrazic mereu afirmatia potrivit careia ”invatamantul romanesc este la pamant iar in alte tari europene educatia este fara cusur”. Avem universitati romanesti bune si profesori super capabili. Exista, desigur, importante diferente de natura conceptuala si metodologica care, dincolo de caracteristicile sistemului britanic, tin de propria noastra identitate nationala, de propriile noastre cutume si racile. Sa nu uitam ca invatamantul britanic e creat de britanici, nu de romani si invers. Dar hai sa notez cateva diferente.
- Intai Seriozitatea procesului de invatamant. In Romania avem „absolventi” de psihologie, care nu inseamna ceva, pe cand in Anglia sunt psihologi. Sunt arhicunoscute cazurile de coruptie, fals si furt intelectual. Ori, sa-mi fie cu iertate, in Anglia nimeni nu-si permite sa copieze la examene, sa plagieze lucrari, sa se insele singur, sa participe la un seminar nepregatit pentru ca riscurile sunt uriase. Un raport negativ al tutorelui sau un examen picat de doua ori duce la exmatricularea studentului. In Romania, sunt studenti care sustin examene de nenumarate ori si in final cu handsfreeuri. Scopul lor e sa aibe hartie pe care sa scrie licentiat. Si fac orice pentru asta. Mai nou e moda cu doua facultati. Imposibil aici. Un program fulltime te epuizeaza, n-ai timp nici de plimbari cu prietena. Iar daca ai familie sau job, atunci poti studia, dar part-time, adica trei ani. La ce folos impostura romaneasca? Sincer, nu am auzit niciodata de vreo exmatriculare pe motiv ca studentul nu a raspuns cerintelor academice, ca e incapabil intelectual sau lenes. Bineinteles cu exceptia indiferentei sau absenteismului. De ce? De ce exista paraziti in Universitate? Doar pentru ca platesc? Inacceptabil! Universitatea nu este azil. In Anglia si daca ai bani, si bani multi (mii de lire per an) si nu te duce capu’, stai acasa, ori faci altceva.
- Munca si accentul pus pe studiul individual. Studentul este muncitor cu norma intreaga, iar profesorul este activ si interesat de evolutia propriului student. Studentul munceste sambata, duminica, noaptea, in vacanta. Nu pleaca in vacanta daca nu si-a terminat eseurile. Ori in Romania noi ne luam vacanta cu cateva zile inainte de termen. Scaunul profesorului nu este vesnic, se poate clatina de la an la an, de aceea sarcina este de a-si face datoria ad literam.
- Cercetarea ca parte esentiala a studiului. Profesorii sunt cercetatori in domeniu, practicieni, nu predau din carti. Studentul este si el implicat in cercetare si ia contact cu viata practic, aplicand ceea ce invata.
- Abilitatea de comunicare si intr-ajutorare pe care profii romani nu o impartasesc. Aveam profii in Sibiu care nici dupa 2 ani nu-mi raspundeau la salut. Eram prea mic pentru ei. Suportul acordat studentilor, de natura financiara, sociala, sau chiar spirituala este important. Universitatea asigura sali de fitness si capela de rugaciune. Structura universitatii permite dezvoltarea si organizarea studentului atat in viata de grup (societati studentesti si university-wide events) cat si de 'familie colegiala' (evenimente de colegiu). Ai de toate numa’ sa inveti.
- Pe urma, invatamantul universitar creeaza valori umane. Universitatea nu e o firma de prestari „servicii educationale” contracost, ci stimuleaza intelectul, motiveaza, incurajeaza lupta de idei, diversitatea, formeaza specialisti. Te invata sa argumentezi logic, sa sistematizezi informatia si sa evaluezi critic.
- Invatarea continua. Britanicii pricep altfel educatia. De exemplu, numarul de examene este infinit mai mic in Marea Britanie. Treci de anul intai fara sa dai niciun examen. Nu conteaza ca poti memora cifre si informatii (nu esti telefonist) ci conteaza cum poti selecta si folosi cunostinte in cursul anului. Studentii romani lenevesc intreg anul si memoreaza doar in sesiune, nopti la randul, cu doua, trei zile nainte de examen. A doua zi au uitat ce au tocit. Aici nu exista sesiune. Dar esti mereu in foc, prin lectura, prin eseuri, ca orice fel de scoala, de meserie. Si astfel evoluezi.
- Si in final relevanta si utilitatea studiului in piata muncii. Studiind iti creezi abilitati si compentente, tinta pentru piata muncii. In Romania exista aceasta discrepanta uriasa intre ceea ce se preda, partial inutil, si ceea ce ti se cere la locul de munca.
Profit de sederea mea aici si creez legaturi cu Romania
 |
| Mihai la Londra Foto: Arhiva personala |
|
Pe langa participarea la cursuri, care iti ocupa intreaga zi, de la 9 la 5,6 pm, doua zile pe saptamana tot de la 9 la 5 am practica clinica in clinicile de specialitate. O activitate realmente esentiala. Totusi, incerc sa beneficiez si de celelalte avantaje ale unui student roman in Marea Britanie. Interesat de lectura, strabat fascinantele biblioteci si librarii universitare. Particip la conferinte (ca student, intotdeauna ai reducere la taxa de participare). Am depasit 25 (Paris, Praga, Berlin, Bologna, Roma, Oslo, New Delhi). Scriu cate un articol pe difere teme si atunci cand timpul imi permite, incep cate o pagina la o noua publicatie.
Profit de sederea mea aici si creez legaturi cu Romania. Anul trecut am organizat la Sibiu doua conferinte internationale cu profesori din Oxford. In urma cu cateva zile am invitat un profesor roman la Londra. O audienta de peste 400 de romani. Pe urma, realizez interviuri cu profesorii britanici pe care le public in Romania si pentru a-mi domoli dorul de casa participit la evenimentele organizate de Ambasada Romaniei, Institutul Cultural Roman, Fundatia Ratiu si biserica ortodoxa. Mai rar, dar intretin un blog cu informatii, interviuri si articole din domeniu psihologiei.
Londra este un grajd multicultural, o mahala, este obositoare, infiorator de scumpa si iti imputineaza viata
Marea Britanie nu o cunosc in detaliu. Oxfordul este un paradis teluric. Londra este un grajd multicultural, o mahala, este obositoare, infiorator de scumpa si iti imputineaza viata.
Din fire nu raman socat si nici macar suprins de ceva britanic. Insa memoria a retinut un fapt inedit. Era o tanti in Oxford, o simpla angajata la un centru de limba engleza, unde ma dusesem in mod obisnuit pentru a ma inscrie la un curs intensiv. Dupa o discutie de cateva minute, tanti cu pricina, a avut o atitudine puternic rasista si verbal agresiva, m-a trimis acasa. Am plecat secat de cuvinte. Multe zile m-am gandit ce-o fi fost in mintea ei. Regret ca n-am scris o reclamatie. Si mai e ceva: ingustimea mintii. Unii britanici sunt redusi mintal si limitati la legi si regulamente. Romanii sunt mai pragmatici, mai lucizi si mai isteti.
Imi place foarte mult ca studentul munceste si gandeste pana la epuizare. Imi place consumul de ceai si onestitatea fiecarei actiuni
Am umblat si-n alte tari, am studiat si in Italia, unde studentii romani erau binedispusi si se intr-ajutorau, discutau intre ei, insa spre surprinderea mea studentii romani din Oxford si Londra (si sunt destui) parca nu mai sunt romani, sunt britanizati completamente. Individualisti, invidiosi, reci si noncomunicativi. Nu exista o „comunitate de studenti romani”. Exista doar cate un roman pe care rar il intalnesti. La Londra, am intalnit o singura studenta part time. Romanul fuge de roman. In Oxford fiecare natie isi are propria asociatie. Grecii, italienii, turcii, se intalnesc saptamanal, organizeaza evenimente cultural-sociale, pe cand romanii nu.
Mi-e dor
De familie, de plimbari si discutii nocturne indelungate cu prieteni dragi, de locuri intime, de muzica la pian, de bunatatea romanesca si de sarutarile dragi irepetabile.
Scoala britanica te invata sa muncesti si cum sa muncesti, sa gandesti critic si cum sa gandesti
Sunt nevoit sa ma intorc in tara. Va marturisesc fara ipocrizie, caci sunt o persoana care se bucura de studiul in strainatati, dar care nu-si poate nici macar imagina o locuire indelungata intr-un oras strain. Fara indoiala, studiul in UK, imi va fi de mare utilitate, atat la nivel personal, caci nu mai sunt cel ce am fost, cat si profesional, prin multitudinea de cunostinte si competente dobandite.
Scoala britanica te invata sa muncesti si cum sa muncesti, sa gandesti critic si cum sa gandesti. Sa nu furi. Te invata sa-ti ceri si sa-ti pretuiesti drepturile si apoi sa-ti asumi responsabilitatile. Te invata cum sa faci stiinta si cum sa devii profesionist. Te invata sa respecti pe cel de langa tine, indiferent de cine ar fi. Sa recunosti atunci cand esti neputincios si sa ceri ajutorul. De exemplu in cadrul tutoriatului, acele intalniri saptamanale cu tutorele, extrem de necesare lamuririi cursului predat dar si pentru cresterea studentului.
In Oxford 60 % dintre studenti sunt studenti internationali din peste 150 de tari
Sunt atat de multe natii in universitate incat schimburile culturale nu ma mai intereseaza. In Oxford 60 % dintre studenti sunt studenti internationali din peste 150 de tari. Este o curiozitate de inceput dar odata constantand diversitatea de gandire si de comportament, interculturalitatea devine obisnuinta.
Locuiesc intr-o camera de camin cu un tip din sud-estul Africii, din Mozambic, un tip absolut normal, colegii de apartament sunt din India, femeia de servici e din Polonia, portarul din Pakistan, iar bucatarul din China. Fapte nesemnificative. Contactul cu acesti tipi, evident unii ciudati rau si bizari, te invata ceea ce noi, romanii uitam, ca exista si alti oameni care nu sunt romani, care nu gandesc romaneste si ca Romania este un punct minuscul pe harta lumii si fara rezonanta, fara istorie si fara cultura semnificativa. In continuarea aceleiasi idei, tinerii veniti la studii aici, sunt niste traseisti educationali, aventurieri, lipsiti de profunzimi si luciditate. In afara de notiuni de specialitate, nu ai ce invata de la ei.
Pe de alta parte, englezii au sesizat aceasta tragedie, a decaderii Imperiului Britanic si a disparitiei natiei lor. Calatoresc doua, trei ceasuri pe zi cu autobuzul sau metroul si trei parti din calatori nu sunt englezi. Trist.
Relatia cu profesorii
1.O relatie de respect mutual. Eu si Tu. Mihai si Adam, nu Dr Winstock, ceea ce dezvaluie mai mult decat o simpla formula de exprimare. Profesorii, medicii si psihologii nu poarta cravata, nici uniforma, tocmai pentru a elimina orice bariera, pentru ca studentul si pacientul sa fie egal cu profesorul/medicul. Apreciabila modestie. Fapte mici precum, mersul cu bicicleta sau servirea pranzului la aceeasi cantina, la aceeasi masa.
2. O relatie onesta si sincera. Proful nu se supara daca dupa curs il critici, sau ii spui ca a fost cel mai plictisitor curs. De fapt, dupa fiecare ora de curs, fiecare profesor iti ofera o grila de evaluare. Studentul „da note” profesorului, ceea ce in Romania nici pomeneala.
Perioada de acomodare de la Oxford
Jalnica. O perioada plina de anxietate si disconfort la care s-a adaugat ploaia zilnica nenorocita si toamna indelungata ce mi-a cauzat episoade depresive repetate. Britanicii sunt diferiti si au trecut multe luni pana sa miros ceea ce vor cu adevarat de la mine, cat de mult si cum trebuie sa invat.
Cat de mult conteaza pentru cariera programul pe care il urmez
Nu stiu. Nu stiu pentru ca nu stiu ce cariera voi urma. In Romania, viitorul apropiat este imposibil de definit, deci imprevizibil. Planurile sunt distruse a doua zi. Dar, indiferent de orientare, castigul este valoros.
Cum vad sistemul educational romanesc dupa experienta Oxford-ului si a cea de la Kings
Am imaginea unui batran chinez incapatanat, rautacios, prostut si corupt care se zbate singur intr-o apa noroioasa.
Dupa terminarea programului de la Kings
Am de gand sa bat la usi romanesti si sa depun CV-uri in vederea unui loc de munca care sa-mi ofere o minima remuneratie indispensabila supravietuirii. Ceea ce inseamna un cosmar.
Pasiunea mea pentru vinul rosu
Ooo. Excelent! Vinul rosu are semnificatii multiple. Imi exprim opinia personala. Vinul este superior berii prin miros, gust si calitate, nu creeaza gaze gastrice si nu e ingaduit sa-l consumi direct din sticla, ori la colt de strada, ci la masa impreuna cu un meniu ales, si alaturi de prieteni dragi. E simbolul barbatiei absolute si al aristocratiei. Consumul implica cumpatare si bun simt, armonie si eleganta, rafinament si farmec. Sanatate si longevitate. Nu trimite la alcoolism si nici la dependenta precum berea ori spirtuoasele. Trebuie sa fii educat pentru a aprecia un vin bun.
Bucurie mare am avut cand am vizitat Freud Museum la Londra
In primavara lui 2008, cu putine zile inainte de absolvire, am publicat "Freud sau religia". A fost un dar pentru colegii si profesorii mei. Ideile se gasesc printre pagini. Insa trebuie sa retinem ca Freud nu a fost doar un ateu, ci o personalitate geniala si un psihoterapeut talentat si ca religia si psihologia nu sunt domenii exclusiv contradictorii. Bucurie mare am avut cand am vizitat Freud Museum la Londra, biblioteca persoanala, colectia de obiecte antice si canapeaua psihanalitica in original. Magnific.
Persoana care a jucat/joaca cel mai important rol in viata mea
Influenta formativa: sunt doua persoane, pe care le-am numit „reflexii ale Transcendentei” fara de care n-as fi fost eu. Ambii imi sunt mentori si uimitor niciunul nu are gradul de profesor universitar, ci lector. Din nefericire, unul e pensionat. M-au complesit prin inteligenta nativa, cunostintele enciclopedice, si m-au sustinut inca de la inceputuri.
Rad mereu, cand citesc ca ai nostri studenti eminenti in politice ori diplomatie s-au excitat la intalnirea unui fost presedinte sau a unui diplomat european. Personajii cu functii temporare. Peste 4 ani nimeni nu va mai auzi de ei. Ori acesti mentori, neindentificati si necunoscuti pe plan national genereaza adevarate capodopere.
Munca pentru reusita personala. Fara munca cinstita si tenace, nu ajungi niciunde. Nu ratati intalnirile cu personalitatile unice. Viata este o suma de intalniri. Trebuie sa ai incredere in valorile eterne, transcendentale, sa nu te limitezi la cotidian.
Sa eliminam lamentatia. Romania nu e atat de rea pe cat afirmam. Cei care cred ca fuga din Romania intr-o tara europeana precum Anglia le va produce o satisfactie enorma, se inseala. E o iluzie. Sa fim seriosi. Trebuie sa ne facem treaba oriunde am fi si orice rol am avea. Daca esti maturator pe strazi, fa-ti treaba in asa fel, incat nimeni sa nu mai vina a doua oara dupa tine.
Citeste mai multe despre bursier | oxford | mihai copaceanu | kings college london
sper sa nu deranjeze formula de adresare directa, este un prim semn de apropiere vis-a-vis de modul tau de a gandi.
Desi suntem generatii diferite(am 42 ani impliniti), ma regasesc sau ma rog as dori sa ma regasesc in multe din cele ce ai povestit.
Ca si tine cred imens in scoala elitelor, sau ma rog spre a tinde spre niveluri cat mai elitiste in invatamant, in procesul cunoasterii, in societate.
Am urmat ASE-Fac.de MANAGEMENT(Licenta in 1997), o scoala care chiar daca am facut-o la seral am simtit-o din plin ca mi-a oferit un cadru destul de solid de pregatire si cunostiinte acumulate.
Am absolvit un master in Real Estate la o facultate particulara- Univ.Spiru Haret-Fac.de marketing, unde cu mici exceptii( si anume cativa profesori mai tineri si care unii studiasera si in strainatate, si deci se implicau in procesul predarii), am simtit o demotivare si un nivel -sper sa nu fiu prea dur- apropiat de mediocru.Lucarea de disertatie a fost ceva de genul- 5-7 min. cateva intrebari formale si......gata masterul.
In prezent urmez cursurile postuniversitare din cadrul Univ.de aparare CAROL I si anume COLEGIUL NATIONAL DE APARARE.
Simt si o spun cu mare bucurie- iz de invatamant occidental- prezenta obligatorie, nivel de predare inalt, interactivitate cadru didactic- cursant etc.
Ma bucur ca ai specificat cu curaj(noii romanii avem o problema in a spune cu curaj ceva neplacut)-ma refer la promovarea unui examen prin hands-free.
Sper ca si tine intr-un invatamant din ce in ce mai elitist in Romania(se aude ca vor apare din toamna lui 2010, examene suplimentare la facultatile particulare).
iti urez mult, mult succes in activitatea ta actuala si viitoare, si poate vom mai dialoga.
Cu prietenie,
MIHAI MARCULESCU
Ai sansa sa arati celor din Romania ca esti cineva. Si, totodata, sa arati celor de acolo cum sunt cei din Romania. Numai ca ... (exista si un dar...).
Nu am citit articolul. Am vazut o data in prima ta propozitie si inca de doua ori in timp ce derulam.
NU "AI APLICAT"! TE-AI INSCRIS!
Reveniti la limba romana, fratilor.
Succes.
-nu a vorbit nimic despre bani; cineva i-a dat bani ca să ajungă acolo, să nu mă aburească nimeni că a primit bani pe ochi frumoşi;
-după limbaj şi frazare, mi se pare că este un puiuţ de securist sau activist de partid, iar faptul că i se ia un interviu de acest fel, încurajând valorile vestice, perene, desigur, îmi dau indicii destule că ar fi aşa.
Nu sunt rău, dar fac shushu pe acest fel de abordare. Şi pe cei care se cred formatori de opinie în acest caz.
Esti cumva genul acela care e primul din familia lui cu ceva scoala, si care se simte superior din cauza asta si il arde in interior sa se manifeste ca atare? :)
Afirmatia ca 'Romania e un punct minuscul pe harta lumii' mi se pare ca arata o anumita ignoranta. Istoria nu e semnificativa in ce context? Poate ca e cea mai fascinanta si semnificativa din Europa prin non-violenta si simtul istoric al romanilor.
Cultura e nesemnificativa? Dar avem poate cea mai bogata cultura folclorica din Europa...si nici la teatru nu stam rau, un roman l-a revolutionat si umorul specif romanilor ar face bine la toata lumea deci chiar si un 'British' scortos are o gramada de invatat de la noi.
Toate salutarile din Lyon, Franta
Ai mentionat in material ca roman cu roman nu se "intersecteaza" vezi celelalte natiuni care au intalniri saptamanale si pastreaza legatura. Daca finantele imi vor permite sa acopar taxa, voi fi la Master la Londra din septembrie. Crede-ma, nu vreau sa-mi intalnesc asa zisii conationali. Prefer sa ma intersectez cu toate natiile pamantului dar nu cu romanii. Pentru mine, acest master e solutia sa scap de propria mea tara si de oamenii din ea. Sunt mult prea putini oameni normali si cu bun simt care sa-ti dea senzatia ca traiesti intr-o tara normala. Felicitari pentru ceea ce ai realizat. Chiar conteaza in aplicatie cine te recomanda si ce CV ai. Pe mine asta m-a ajutat sa primesc locul la Master.
Toate cele bune si...nu te intoarce prea curand aici :(
Succes Mihai!
anglia e fabrica de diplome pe bani...anual mii de studenti termina si sunt datori bancilor 30 000 de lire fara un viitor...
vreau sa l vad pe acest baiat unde va munc i peste doi ani...in anglia pe baza filosofiei freudiene...nicaieri
e o experienta pentru el....atat
Felicitari in primul rand pentru succesele academice. Desi nu am fost in Londra decat pentru zece zile am simtit mai mult decat in alte parti diferentele culturale si de abordare.
Multe din lucrurile pe care le-ai spus sunt foarte importante, cel putin pentru cineva care doreste sa isi diversifice si dezvolte cariera academica. Conteaza foarte mult apropierea profesor-student si faptul ca trebuie sa intelegem ca aceasta reprezinta un dialog, o forma de comunicare din care ambele parti au de invatat.
La fel de important este, si de altfel testat in facultate de catre mine, faptul ca profesorul este implicat in cercetare. Ajuta foarte mult pentru exercitiul gandirii parcurgerea sirului logic al ideilor de la teorie la practica.
Si, intr-un final sunt de acord cu tine ca din nefericire ca si natiune in afara granitelor suntem foarte prost organizati. M-am intalnit cu acest lucru in cei 7 ani de cand locuiesc in afara Romaniei.
Pe scurt, cred insa ca trebuie sa ne valorizam mai mult. Trebuie sa pornim de la ideea ca orice om, orice natiune are ceva de oferit. Suntem toti egali indiferent de trecutul nostru si ceea ce ne uneste este special si trebuie dezvoltat mai departe si aratat lumii intregi.
Nu puteam fugi de ceea ce suntem si anume romani pentru ca este o parte din identitatea noastra. La fel ca si cu oricare alt lucru in viata, trebuie sa il acceptam si sa il incorporam in cotidian.
In ceea ce priveste valoarea diplomelor este adevarat ca un absolvent de Oxford sau Cambridge este ceva mai bine plasat pe piata fortei de munca. Insa, o diploma nu te construieste ca si fiinta umana decat daca si inveti ceva din acest proces. In fond, o diploma este o bucata de hartie. Ceea ce este insa cu mult, mult mai important este cum te vei comporta tu ca si persoana in viata pe mai departe bazandu-te pe ceea ce ai studiat.
Seara buna,
Ruxandra
Destept ceasca asta.
Iar fraza .,In anglia educatia nu se facecu turma denota ipocrezia romaniilor.A unora care odata ajunsi unde au ajuns uita ca au plecat din turma.Si turma aia l-a educat sa ajunga acolo unde a ajuns.Ar trebui sa invatam de la evrei anumite lucruri
Am studiat si business tot aici si concluzia sper sa ramana in istorie: Cand invatamantul, chiar si medicina se transforma in "afacere" de stors bani, acela nu mai este invatamant, respectiv nici doctorie care sa te vindece.
Dati-mi voie sa amintesc modelul de business "Gillette", acela de a "revinde" acelasi produs de mai multe ori. (Ca briciul n-o fi bun..)
Imaginati-va acum ca modelul este aplicat in medicina, unde doctorul nu trebuie sa te faca bine complet, ca sa mai vii a doua oara, ca sa aiba ce sa iti "revanda" evident...
La noi onestitatea academica este zero. Inexistenta atat la studenti, dar ceea ce e mai grav, inexistenta in randul profesorilor. Ca sistem invatamantul romanesc este pur si simplu la pamant. Exista exceptii, poate numeroase (vor spune unii), insa meritul revine exclusiv celor implicati. Exceptiile, oricat de remarcabile ar fi, nu pot forma un sistem. Un sistem inseamna un cadru in care o activitate se desfasoara intr-o maniera controlabila. Cadru pe care nu-l avem si nu-l vom avea curand (si asta si datorita calitatii factorului uman).
Cat despre expirmarea ca cei ce termina acolo "nu au nici un viitor", cred ca exagerezi masiv. E adevarat pentru aia care au stat pe banii babachii fara sa invete si au tocat banii in acea perioada, nu obtin nici diploma...si atunci tu ai dreptate in afirmatii.
Nu sunt de acord cu persoanele care muncesc mai multa vreme in ziua de ODIHNA (DUMINICA),,,,,,,,,eu nu vreau sa fur sau sa mint dar imi doresc foarte mult sa fiu credincios pentru a avea viata vesnica.
EU AM FACUT O UNIVERSITATE DIN ROMANIA, SI ACUM PROFESEZ IN ACEL DOMENIU, AM CALATORIT IN CATEVA TARI (stiu ca Romania este o tara medie in Europa si mica in lume).
Eu nu vad romani asa de negativ precum alti, mai ales ca sunt si vest europeni cu foarte multe defecte si pacate ca toti oameni (ei nu fura, nu mint dar iau in deradere numele lui Dumnezeu, multi sunt pe invers.....
Englezi sunt la fel de reci ca si scandinavi sau rusi numai ca au alt tip de inteligenta..................
IN FINE SUNTEM CU TOTI OAMENI SI AVEM ACELEASI CARACTERISTICI TRUPESTI SI SIMTIM DIFERIT VIATA.
SUCCES IN VIATA .
- limba romana folosita prost
- aroganta debordanta
- nu suntem de acord cu critica consumului de bere (englezii sunt mai degraba bautori de bere, de vin nici sa n-auda!)
- in Anglia daca ai bani faci ce facultate vrei...
- Oxford sau King's College nu sunt cele mai bune universitati la toate domeniile (de ex.: cel mai bun departament de Teologie din Anglia este cel de la Cambridge, la egalitate cu cel de la Durham)
- nu am inteles deloc titlul (ce diferenta este intre sutele de locuri cu taxa si fara din Romania si zecile de mii de locuri cu taxa si miile de burse din Anglia???)
- teologia te invata smerenia si nu mandria...
Semnat, doi studenti din Anglia
Subscriu si eu la ce au spus Ionut si Valentin, si as mai dori sa adaug ca articolul ar fi putut si mai bun daca nu continea aspecte evidente de intoleranta culturala (cum poti numi englezii 'redusi mintal?') iar referindu-te la persoane din alte culturi sa ii numesti ciudati rau si bizari, desigur, oameni de la care nu ai avea ce invata... nu am cuvinte, sunt doar socat
Iar informatiile prezentate despre studentii romani la oxford sunt departe de a fi obiective (articolul da dovada de un egocentrism sublim :P) sau macar apropiate de realitate. desigur, inteleg ca fiecare om vede realitatea lui personala care este bazata pe experientel personale. Iar avand atitudinea de care dai dovada in articol inteleg perfect de ce ai stat tu deprimat un trimestru la Oxford, sau de ce alti romani te-au cam evitat. Doar cititnd articolul mie personal imi repugna idea de a sta la discutii cu tine, spun asta cu tot respectul, desigur :)
Un student de la ...evident... Oxford
Cine imi poate dovedi contrariul parerii mele cand aici e babilonul ce mare, cand zac femeile bete crita in mijlocul strazii, cand fac copii pe banda doar pt acei doi ani de benefit, apoi ii lasa de izbeliste, cand au un sistem social de tot rahatul in practica, dar de aur pe hartie, cand isi vorbesc limba ca niste retarzi analfabeti...??!!
Si mai tineti cont de ceva (ca tot blamati voi mandria): Iisus nu mai are nevoie de prosti! de prosti nu a avut nevoie niciodata de fapt... Nu confundati smerenia cu prostia! Mihai si-a spus punctul de vedere!! Toti i-ati sarit in cap, fara ca macar sa pricepeti ce studiaza omul... vai si amar de noi romanii, ca ne roade invidia pe toti si nu puteam nici sa mai citim detasat parerea cuiva fara sa ne dorim sa-l desfiintam prin parerile noastre-evident superioare... mai mai cata smerenie...
Baiatul se va intoarce cu o 'stiff upper lip' ca dovada a educatiei exclusive pe Insula. Poate il face vreun alt Cineva binevoitor odata ministru la externe.
Totusi, toate cele bune
Acum sunt in situatia de a evalua sisteme diferite de scolarizare pentru copilul meu. El va invata in Germania, ca asa a vrut viata sa ajungem aici...si oferta de invatamant alternativa este bogata. Mi-as dori pentru el o altfel de scoala, unde sa invete din placere nu de frica lui 4 sau terorizat psihic de profesor. Sper ca peste ani si el sa imi confirme faptul ca nu am gresit alegand astfel pentru el.
Frumos articolul, ai punctat cateva lucruri adevarate in Anglia (vremea, faptul ca romanii sa cam ocolesc), dar spre surprinderea mea, m-ai cam dezamagit...
'o tanti', 'simpla angajata' - acestia nu sunt termeni demni de a fi folositi de un absolvent de Teologie; sau poate am avut eu parerea gresita ca absolventii de Teologie, trebuie sa fie respectuosi, umili ....si tot asa. Oricat de rautacioasa o fi fost doamna, oamenii trebuie intelesi, sau mai bine zis acceptati asa cum sunt.
Un singur lucru as vrea sa mai mentionez, nu toti absolventii/studentii de Oxford sunt cei mai buni - asa cum ai mentionat si tu la inceputul articolului 'cineva' hotaraste cine este admis si cine nu; faptul ca unii nu sunt acceptati la o anumita Universitate nu ii face cu nimic mai putin buni.
Si eu am avut ocazia sa locuiesc o perioada in UK si sa gust inaltul invatamant. Felul in care tu prezinti lucrurile mi se pare grav eronat. Decupezi o realitate subiectiva si o generalizezi la rang de adevar universal, constient fiind de impactul pe care il poti avea. Mediul academic "idealist" are o coloratura mai sumbra. Motivul pentru care studentii romani sunt reci ar trebui sa-ti fie clar, dupa tot timpul petrecut acolo. Acolo nu poti supravietui ca roman.
Ma mir cum ti-a scapat xenofobia si discriminarea, mentalitatea limitata si usurinta cu care "bretonii" trateaza specia ta ca pe o curiozitate exotica. Sau existenta apatica a sus-mentionatilor si usurinta cu care te clasifica ca barbar. Si sunt sigur ca nu ai auzit despre nemultumirea englezilor in legatura de locurile ocupate de alte neamuri in universitatile lor.
Tin sa te corectez si la partea cu "poti sa ai bani multi, stai acasa". Din experienta mea proprie, sunt multi retardini pe banda si acolo. Daca tata are milioane, tata poate sa doneze universitatii. Tu, in comparatie cu un ins de-asta, esti doar tolerat.
Condamn atitudinea tuturor romanilor care vin si profita de naivitatea celor care nu au o astfel de "sansa" ( pe care bucuroasa as refuza-o a doua oara).
Nu ma indoiesc de capacitatile tale academice, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Ci de onestitatea ta.
Felicitari, esti un impostor!
tia.dalma7@gmail.com
Xenofobia, discriminarea sunt realitati cu care se confrunta romanii in orice tara din Europa de Vest, USA, Canada insa nu cumva meritam sa fim tratati astfel? Respectul se cistiga si evident parerea pe care o avem noi romanii despre noi insine difera semnificativ de parerea britanicilor, germanilor, italienilor, francezilor etc. ceea ce ar trebui sa ne dea de gindit.
Daca suntem atit de intelgenti, isteti, adaptabili, de ce contributia nostra, ca natie, la evolutia umanitatii e atit de insignifianta? Chimie, fizica, matematica, medicina – cam ce contributii are Romania in aceste domenii? Cred ca putem numara pe degete savantii romani…
De fapt noi, romanii, avem un complex de superioritate si cind vorbim de britanici sau germani automat ii clasificam drept inflexibili, limitati ,lipsiti de creativitate, rigizi etc.
Oare asa sa fie? Noi suntem destepti si isteti insa ei ii au pe Shakespeare, Newton, Byron, Maxwell, Darwin etc. plus o mie si una de descoperiri in toate domeniile.
Noi avem o tara bogata si frumoasa insa reusim sa asiguram cam 30 % din mincarea necesara pentru 22 de milioane de romani. Ei au o tara uritica, cam de aceeasi marime ca a Romaniei, fara mari resurse, insa reusesc sa asigure 60 % din mincarea necesara pentru 60 de milioane de britanici.
Noi invatam cu usurina limbi straine insa ei au impus engleza ca noua lingua franca.
Poate ar trebui sa intelegem ca suntem tratati dupa cum meritam si acest lucru se va schimba doar dupa ce vom fi uitat sa fim si sa ne mindrim ca suntem isteti si smecheri.
Am fost si eu idealista, am spus ca oamenii sunt deschisi la mine, etc etc. In loc sa imi tii toata barbologia asta, du-te si incearca pe pielea ta (dar fara ochelari de cal) si dupa aceea discutam la acelasi nivel.
Iar referitor la romanii din UK.. nu-si dezmintesc natia. Vin acasa si pozeaza in oameni de lume, pentru ca ignorantii lor concetateni habar n-au si cred ca dincolo exista vreun izvor de miere ( in domeniu academic sau nu).
Toate cele bune.
http://www.academia.edu/signup
este un site dedicat cercetatorilor si studentilor din diverse domenii. romania este prezenta foarte timid pe acest site, fiind inregistrati mai multi romani ce studiaza in strainatate decat cei din Romania.
siteul este o modalitate buna de a gasi cercetatori preocupati de acelasi subiecte de cercetare ca dvs.