Cred ca este necesara o restructurare serioasa in invatamantul superior. Cunosc bine situatia si comentey din interior. Se cheltuiesc bani foarte multi pentru pregatirea unor tineri care nu-si vor gasi de lucru si facultatea este un timp pierdut in viata lor. Anual ies sute de ingineri agronomi, zootehnisti,mecanici,etc si care nu au unde sa se angajeze. ma intreb dece Ministerul Invatamantului accepta finantarea unor universitati care au separate facultati de agronomie, horticultura, management agricol, sectii de silvicultura, inginerie genetica si altele, care inghit degeaba sume de bani de la buget. Oare o singura facultate, cu specializari si masterate si un numar rezonabil, necesar pietei muncii,nu ar fi suficient??.

Invatamantul superior este un prestator de servicii ca oricare alta firma privata din Romania.

Guvernul si societatea in general, din multitudinea de metode de finantare a invatamantului superior, a ales finantarea per student echivalent. Mai exact, in momentul in care un student ajunge la concluzia ca nu face fata cerintelor unei facultati si vrea sa se retraga, eu sunt in situatia de a-mi pierde o parte din salariu.

Finantarea per student echivalent are la baza ideea nobila ca studentii vor ce este mai bine pentru ei si in consecinta vor alege aceea facultate care le asigura un viitor loc de munca cat mai bine platit. Ideea vine din vest, dar acolo studentul plateste pentru studii si in consecinta rationamentul de mai sus este corect. In consecinta, profesorii vor depunde eforturi pentru o cat mai buna pregatire a studentilor in conformitate cu piata muncii. S-a vazut ca in Romania, studentii nu vor sa depuna efort pentru a avea o cat mai buna pregatire si in consecinta, i-au obligat pe profesori sa coboare standardele de calitate.

Solutii ar fi cateva dar societatea ar trebui sa se hotarasca ce vrea. De exemplu finantarea pe ciclu de invamant (in functie de numarul studentilor din anul I), acceptarea unei rate de esec de bun simt (cam 30%) de la care facultatile vor incepe sa piarda bani conform principiului finantarii per student echivalent, plata unei parti din taxa de scolarizare de catre toti studentii, plata intregii taxe de scolarizare de catre toti studentii (in acest caz guvernul ar trebui sa subventioneze dobanda creditelor).

Indiferent de solutia aleasa ceea ce cred ca lipseste cu adevarat este un clasament credibil din care sa rezulte daca o facultate merita sau nu timpul si banii investiti. Cred ca ARACIS-ul nu are ce cauta in acesta ecuatie. Prefer statisticile tip american din care sa rezulte salariul absolventilor Facultatii/Universitatii X, la inceputul si mijlocul carierei.

Din cei 200.000 numai vreo 50.000 sunt absolventi ai facultatilor de stat si cred la cifra asta ar trebui sa ne raportam. Restul au dat bani pentru a studia si in consecinta este problema lor daca merita sau nu banii investiti. Parerea mea este ca ar trebui sa ne intereseze numai ce se face cu banii statului.

datele pe care le aveti sunt din 2008 - cand 2 generatii au terminat in acelasi an datorita trecerii la Bologna. Acum sunt anual 100 000 de absolventi. in rest nu va contrazic