Cum poate absorbi piata muncii cei peste 200.000 de absolventi de universitati?
de FDP CampusNews
Luni, 13 septembrie 2010, 8:25 JOBURI | CONSILIERE
![]()


Universitatile produc anual peste 200.000 de absolventi, insa in cazul multor specializari, numarul locurilor disponibile in facultati nu are nicio legatura cu cerintele de pe piata muncii.
Astfel, cum pot angajatorii absorbi anual peste 20.000 de tineri juristi, peste 4.000 de tineri care termina artele, sau peste 5.000 de matematicieni? Avand in vedere faptul ca locurile de munca in aceste domenii sunt limitate, absolventii sunt nevoiti sa se angajeze in sectoare care de multe ori nu au nicio legatura cu cele in care s-au specializat pe parcursul facultatii.
Desi in comparatie cu alte tari, Romania inca sta bine la acest capitol, daca ne uitam la ce se intampla acum in invatamantul superior ne dam seama ca lucrurile nu au cum sa ramana asa.
Vezi aici cati dintre tinerii salariati cu studii superioare au o calificare diferita de cea pe care o presupune domeniul in care lucreaza Citeste mai multe despre universitate |
absolventi |
piata muncii
Guvernul si societatea in general, din multitudinea de metode de finantare a invatamantului superior, a ales finantarea per student echivalent. Mai exact, in momentul in care un student ajunge la concluzia ca nu face fata cerintelor unei facultati si vrea sa se retraga, eu sunt in situatia de a-mi pierde o parte din salariu.
Finantarea per student echivalent are la baza ideea nobila ca studentii vor ce este mai bine pentru ei si in consecinta vor alege aceea facultate care le asigura un viitor loc de munca cat mai bine platit. Ideea vine din vest, dar acolo studentul plateste pentru studii si in consecinta rationamentul de mai sus este corect. In consecinta, profesorii vor depunde eforturi pentru o cat mai buna pregatire a studentilor in conformitate cu piata muncii. S-a vazut ca in Romania, studentii nu vor sa depuna efort pentru a avea o cat mai buna pregatire si in consecinta, i-au obligat pe profesori sa coboare standardele de calitate.
Solutii ar fi cateva dar societatea ar trebui sa se hotarasca ce vrea. De exemplu finantarea pe ciclu de invamant (in functie de numarul studentilor din anul I), acceptarea unei rate de esec de bun simt (cam 30%) de la care facultatile vor incepe sa piarda bani conform principiului finantarii per student echivalent, plata unei parti din taxa de scolarizare de catre toti studentii, plata intregii taxe de scolarizare de catre toti studentii (in acest caz guvernul ar trebui sa subventioneze dobanda creditelor).
Indiferent de solutia aleasa ceea ce cred ca lipseste cu adevarat este un clasament credibil din care sa rezulte daca o facultate merita sau nu timpul si banii investiti. Cred ca ARACIS-ul nu are ce cauta in acesta ecuatie. Prefer statisticile tip american din care sa rezulte salariul absolventilor Facultatii/Universitatii X, la inceputul si mijlocul carierei.