Interviu cu filologul Rodica Zafiu despre cuvinte la moda, snobism si clisee
de Lucian Popescu HotNews.ro
Marţi, 24 iunie 2008, 13:59 NEWS | INTALNIRI ONLINE
![]() |
Rodica Zafiu: A spune că limba română „se strică” este complet exagerat. Foto: DGP / Hotnews |
![]() |
Limba reflecta preocuparile, cultura si metehnele lumii noastre rapide si superficiale. Ascultand cum se vorbeste, citind cum se scrie, filologul este cel care ne dumireste mai bine pe ce lume ne aflam. Cititi un interviu cu Rodica Zafiu, profesor la Facultatea de Litere, despre cateva cuvinte la moda, snobism si clisee. Toate intrebarile adresate au fost preluate din comentariile cititorilor Hotnews.ro
Va invitam sa deschideti noi dezbateri si si sa ne propuneti noi teme de interviuri pe Forum
Care sunt astăzi, în această lume rapidă şi superficială, satisfacţiile şi insatisfacţiile unui profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti?
Încep cu insatisfacţiile. Din păcate, având în vedere prestigiul de moment al diverselor profesii, mulţi studenţi care altădată ar fi venit la noi se duc acum la alte facultăţi. Aflu de marea concurenţă de la Ştiinţe Politice, unde se înscriu mulţi studenţi cu aptitudini pentru ştiinţe umaniste şi care ar fi fost şi la noi foarte buni. Dar, de la Litere, ei se gândesc că vor ajunge profesori de română, meserie nu prea bine cotată în momentul de faţă, pe când absolvind Ştiinţele Politice vor deveni ceva – nu se ştie exact ce – ceva la modă, internaţional, de succes.
Avem o concurenţă mai redusă în ultimii ani.Mulţi studenţi care vin la Litere sunt în continuare dintre cei pasionaţi, dar alţii se înscriu aici cam din întâmplare. Totuşi, eu cred că formăm nu doar profesori de română – lucru, de altfel, foarte util – sau scriitori, ci şi oameni competenţi în folosirea limbii române şi mai ales oameni cu o gândire critică. Lucrăm foarte mult cu studenţii pentru dezvoltarea capacităţii lor interpretative, nu îi punem să înveţe teorii pe de rost. Îi învăţăm să vadă subtextul, să înţeleagă că un lucru poate să fie spus în multe feluri sau că sub o afirmaţie se poate ascunde o alta. Cred că astfel formăm oameni care pot avea succes în multe domenii - publicitate, relaţii publice, radio şi televiziune etc.
La ce bun oamenii competenţi în vorbire şi în scriere, în aceste vremuri?
După etapa tulbure în care era important să spui primul, cel mai repede, oricât de prost, ceva, va reveni o stare a concurenţei fireşti. Şi atunci modul în care vei spune ceva va conta. Sigur că avem nemulţumiri când vedem că ajung în posturi de conducere oameni care nu ştiu să vorbească. Dar, când piaţa va fi saturată, cel care ştie să vorbească, vorbitorul cel mai competent, va avea avantaje. Pe cine aţi alege dintre doi oameni aparent egali, în situaţia în care unul are un CV cu greşeli de exprimare sau de scriere?
Sunt mulţi cei care folosesc sintagma „ stricarea limbii”. Ce înseamnă a se strica limba? E posibil să se strice limba română?
E o posibilitate extrem de redusă. Conceptul de „stricat” este unul evaluativ şi discutabil. Din punct de vedere ştiinţific, considerăm doar că limba se modifică, este într-o schimbare permanentă. Când cineva numeşte schimbarea „stricare”, e vorba, de cele mai multe ori, de o apreciere subiectivă, de exprimarea unui sentiment. Sigur că putem spune că o limbă riscă să se piardă, să se degradeze, când – sub influenţa altei limbi - ajunge la stadiul de creolă, în care gramatica se simplifică iar cuvintele sunt total amestecate. Dar stadiul acesta este foarte greu de imaginat pentru o limbă de cultură ca româna, care are o literatură, dicţionare, instituţii culturale. A spune că limba română „se strică” este complet exagerat. Unele dintre schimbările care acum îi sperie pe unii au să dispară, altele au să se integreze.
Intre 2001-2003 a fost profesor de limba şi literatura română la Università della Calabria
- Cercetător principal I la Institutul de Lingvistică "I. Iordan – Al. Rosetti"
Domenii de cercetare:
lingvistica textului, pragmatică, stilistică şi poetică, gramatică, lexic, onomastică literară, retorică, argumentare, teoria lecturii. Contribuţii la cercetarea conectorilor pragmatici, a discursului politic şi jurnalistic ("limba de lemn"), a limbii române vorbite (argou), a raportului scriere-oralitate, a tendinţelor limbii române actuale.
Volume publicate:
Poezia simbolistă românească, antologie comentată, Editura Humanitas, 1996
Naraţiune şi poezie, Editura All, Premiul Academiei Române, 2000
Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001
Limbaj şi politică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2007
Pentru ce merită să ne batem ca să avem o limbă frumoasă şi care sunt pericolele care o ameninţă?
Eu m-aş bate în primul rând pentru o şcoală care să ştie să transmită esenţialul. Lucrurile cele mai supărătoare, neglijenţele în exprimare, erorile flagrante de punctuaţie şi ortografie sunt în sarcina şcolii. Am tot spus lucrul acesta: şcoala noastră nu-şi ierarhizează obiectivele. Cere foarte mult şi, de fapt, obţine foarte puţin. Dacă am avea mai puţine mari pretenţii, dacă am renunţa la orgoliul de a face lucruri foarte subtile, comentarii savante şi formulări de teoretician al literaturii, poate că mai multă lume ar ieşi din şcoală ştiind unde se pune virgula. În fond, româna n-are dificultăţi mari de scriere şi depăşirea lor ar putea fi definitiv deprinsă din şcoală.
O altă problemă - care devine îngrijorătoare - este neglijenţa. Neglijenţa în modul de a scrie şi neglijenţa în amestecarea registrelor. De pildă, cineva trimite prin e-mail o scrisoare oficială care începe cu „Bună” şi termină cu „Pupici dulci”, doar pentru că aşa avea setat formatul de scrisoare şi nu s-a obosit să verifice ce a scris.
Vedem la Parlament, în ziare, la televiziune înjurătura amestecată cu formula elegantă, argoul cu vorbirea înaltă: se creează astfel un haos, care, de altfel, e un haos al societăţii, reflectat în limbă.
Tot neglijenţă este şi scrisul fără diacritice româneşti. Evident, sunt situaţii de comunicare - chat, e-mail - în care e normal să nu le foloseşti, pentru că asta-i convenţia, în bună parte impusă de limitele sistemului. Dar pe site-ul unui minister nu e admisibil să apară texte fără diacriticele româneşti, pentru că acolo mijloacele tehnice există şi nu e vorba de o comunicare rapidă, ci de un mesaj care va rămâne vizibil mult timp, deci trebuie să respecte ortografia românească.
Adolescenţii vorbesc din ce în ce mai mult în engleză. În ţările din Nordul Europei e ceva obişnuit ca adolescenţii să vorbească între ei doar în engleză. Ne ajunge engleza?
Uităm că Europa e lungă şi lată. Ţările din nord au îmbrăţişat într-adevăr engleza într-o mare măsură, ţările din sud mai puţin. Dacă am compara Olanda cu Italia, am vedea cât de diferit e gradul de folosire a englezei.
Sunt cititori ai Hotnews.ro ce acuză folosirea cuvântului „locaţie” în diferite texte. Cu ce sens ar trebui folosit?
Nu poţi alunga împrumuturile necesare şi nici chiar împrumuturile la modă, pentru că, dacă acestea încep să circule, înseamnă că nu sunt cu totul inutile: înlocuiesc o formulă mai lungă, se specializează pentru o nuanţă de sens, conotează ceva suplimentar. Cuvântul „locaţie” este mai precis decât cuvântul „loc”, într-un context de tipul: „pentru un utilaj s-a găsit o anume locaţie”. Folosirea cuvântului cu sensul de „(am)plasare” este deci justificată. Nu poţi să aduci ca argument împotrivă DEX-ul, a cărui ultimă ediţie datează din 1996. De atunci au intrat în limbă multe cuvinte noi.
Dar nu trebuie să acceptăm ca „locaţie” să înlocuiască termenul „loc”, în exemple ridicole, de felul „ Cei doi îndrăgostiţi şi-au vorbit într-o locaţie din pădure”. Sunt multe cuvinte la modă, folosite în exces şi în contexte nepotrivite.
![]() |
Rodica Zafiu: În ierarhia mea negativă, „provocare” ocupă primul loc Foto: DGP / Hotnews |
![]() |
Dar „a aplica” cu sensul de a candida sau de a depune o cerere pentru o bursă, de exemplu?
Cred că e dintre cele pe care le putem folosi. M-a deranjat şi pe mine folosirea lui, la început, dar e un cuvânt care de fapt a umplut un gol, s-a specializat pentru un sens mai precis decât „a cere”, respectiv pentru „a depune o cerere pentru o bursă”. Altele sunt însă inutile.
Totuşi, există o reacţie împotriva excesului de împrumuturi chiar din interiorul limbii. De pildă, „ a downloada” este un barbarism care s-a folosit insistent la început, după care mulţi au început să spună „a descărca”, fară ca vreo academie să le fi impus lucrul acesta. Putem avea încredere că limba va selecta soluţiile mai bune. Uneori va rămâne anglicismul pe care nu-l mai simţim ca un corp străin, alteori traducerea lui. Astăzi se spune „calculator” de mai multe ori decât „computer”.
Multe anglicisme sunt acceptabile în jargonul de specialitate. E normal ca oamenii care fac parte din grupuri restrânse, cu preocupări comune, să folosească un limbaj special, limbajul meseriei. Problema apare când acest jargon pătrunde în limbajul comun.
Jargonul are o funcţie practică, dar e şi un semn de apartenenţă. Când anglicismele sunt doar un mod de a arăta că faci parte dintr-un cerc de cunoscători, folosirea lor poate fi foarte supărătoare, pentru că este exagerată, inutilă, ornamentală.
Daţi-mi un exemplu de foarte proastă folosire a limbii…
Cel mai mult îmi displac calcurile lingvistice. Anglicismele le vezi că-s anglicisme de la o poştă. Calcurile inutile (mascate în cuvinte care ne sună familiar) sunt cele care mă enervează cu adevărat. De pildă, cuvântul „dedicat”. Îl întâlnim peste tot: „public dedicat”, „ascultători dedicaţi”, „studenţi dedicaţi”. Poate să însemne foarte multe lucruri, în funcţie de context: „dăruit”, dar şi „specializat”, „restrâns la un anumit domeniu” etc. Se creează confuzii, inclusiv cu folosirea lui deja fixată („consacrat”, „destinat”). Lărgirea sensului mi se pare în acest caz complet inutilă. La fel, pentru „determinat”. Nu aduce nimic nou faţă de „hotărât”, dar îl întâlneşti în tot felul de prezentări: „e o persoană determinată, activă, comunicativă”. În asemenea cazuri, e vorba doar de modă şi de snobism.
„Deosebit”?
„Deosebit” se foloseşte în exces încă de prin anii ’70. E un termen cu sens pozitiv, vag şi clişeizat. Din fericire, astăzi e destul de ironizat.
În ierarhia mea negativă, „provocare” ocupă primul loc (şi „top”, dar cu el ne-am mai obişnuit). În limbajul afacerilor, al publicităţii şi chiar în conversaţia curentă, totul e o provocare: „Dacă mă chemaţi duminica la serviciu, pentru mine va fi o provocare”, „ Am căzut la examen, ceea ce constituie o adevărată provocare.” E un cuvânt-umbrelă, un clişeu care acoperă tot ce (în mod ipocrit) nu vrei să caracterizezi ca negativ.
În cărţile motivaţionale sau pentru agenţii de vânzări „challenge” e un cuvânt pe care îl întâlneşti pe fiecare pagină de trei ori. Aceste carţi se citesc mult.
Când „provocare” a apărut mai întâi cu sensul calchiat după cuvântul englezesc, efectul a fost straniu, pentru că în română termenul avea în primul rând înţeles negativ („aţâţare”, „sfidare”). A fost nevoie de un efort pentru a-i schimba sensul în ceva pozitiv. De fapt, şi challenge în engleză, şi provocare în română sunt clişee, aparţin unei limbi de lemn. Nu doar prin repetare, prin frecvenţă, ci şi pentru că ascund o simplificare ideologică, nişte automatisme de gândire. Mă enervează cuvântul „provocare” pentru că văd în el un algoritm: trebuie să am o atitudine „pozitivă”. Sigur, sistemul poate să funcţioneze şi aşa, într-o „limbă de lemn” în care totul e previzibil. În comunism, lumea folosea tot felul de formule fără să se gândească ce înseamnă, pentru că aşa trebuia, pentru a se autoproteja sau pentru a obţine poziţii şi avantaje. Astăzi, cineva speră că va fi angajat dacă foloseşte noile formule magice: „doresc noi oportunităţi pentru a progresa în carieră”, sau „prefer un mediu de lucru provocator”, sau „sunt complet flexibil”. Sunt clişee care sună strident în română şi dau impresia că omul nu mai comunică, le pronunţă fără să mai gândească. Bun, poate că societatea vrea să funcţioneze pe principiul „Eu ştiu că el ştie ce trebuie să spună”, dar cred că e bine să funcţioneze şi pe principiul „Vreau să văd că omul acesta gândeşte.”
Dar în ceea ce priveşte scrierea cuvintelor din limba engleză? Mie, unuia, mi-e imposibil să scriu „sit” în loc de „site”. E o greşeală?
Aici e o problemă de atitudine culturală şi e clar că tendinţa actuală este de a lăsa cuvântul ca în limba de origine. Arăţi că ştii engleză, că respecţi originea cuvântului, intri într-un sistem internaţional în care cuvintele se recunosc chiar dacă fac parte din limbi diferite.
N-a fost întotdeauna aşa. Multe dintre franţuzismele pe care le folosim astăzi s-au adaptat grafic foarte bine; scriem, de pildă, fără probleme, „veioză”, „şansă”, „antet”. La fel de bine integrate sunt şi mai vechile împrumuturi din engleză: „meci”, „gol”, „hol”, „gem”. Acest gen de transcriere nu se mai acceptă însă (decât în glumă) pentru noile împrumuturi. De aceea, DOOM-ul din 2005 a revenit asupra unor propuneri de adaptare, faţă de ediţia din 1982. De pildă, în 1982 se propunea forma „cocher” pentru numele rasei de câini. Nimeni nu a urmat această prescripţie şi acum s-a revenit oficial la forma „cocker”.
E clar că tendinţa actuală este de a nu adapta, dar acest fapt ne pune în mare dificultate. Limba română are flexiune şi alternanţe care modifică grafia engleză. Când formezi pluralul de la „bodyguard”, cum îl scrii? „Bodyguarzi”? Sau de la „boss”? Sunt probleme foarte mari, care duc inevitabil către un caracter hibrid, de tranziţie al adaptării grafice. Lingviştii propun soluţii pentru fiecare cuvânt în parte, soluţii care vor fi validate sau nu. Sunt cazuri de cuvinte care nu se adaptează, de pildă „computer”. Sunt foarte puţini cei care l-ar scrie „compiuter”. Îl scriem şi îl pronunţăm ca în engleză, de foarte multă vreme.
Nu există soluţii ideale, chiar dacă unii îşi închipuie că e foarte simplu ca Academia să dea o regulă care să spună că de mâine toate cuvintele se scriu într-un anume fel.
Nota Redactiei:
Va invitam sa deschideti noi dezbateri si si sa ne propuneti noi teme de interviuri pe Forum
O zi frumoasa!
Defapt daca spui goliciune intelectuala sub mediocra, inseamna ca goliciunea intelectuala in sine e sub mediocra, adica nu e chiar o goliciune intelectuala, o fi "plinaciune" intelectuala, deci te trezesti ca "personalitatile publice" sunt chiar pline intelectual ... =))
Tocmai aceasta prejudecata cred eu ca este cauza numirii a tot felul de incompetenti in posturi de conducere, in firme sau in politica - alegatorii pun cel mai mare pret pe cum vorbeste respectivul - ori nu oratoria este calitatea esentiala pt performanta in majoritatea posturilor ci priceperea, meseria, perseverenta, capacitatea de a face...exista o admiratie hipnotica a maselor fata de cei carora le vin vorbele usor dar si o mandrie stupida a celor cu mai multa scoala si diplome - "cum dom'le sa-l pui p'ala sef, n-ai vazut cum vorbeste?" cadem prea usor prada vorbelor mestesugite si uitam sa evaluam ceea ce conteaza cel mai mult - faptele.
Cei care spun despre "stricarea limbii romane" se refera insa la stalcirea cuvintelor de baza, precum conjugarea verbelor "a fi" si "a sti", prin inceperea propozitiilor cu "deci", prin folosirea fara discernamant a cratimei.
O analiza realista ar aduce in atentie faptul ca profesori, jurnalisti, politicieni etc. nu stiu sa vorbeasca si mai ales sa scrie corect. Imprumutand un termen din automobilism putem spune ca noi nu stim sa urnim masina de pe loc iar articolul ne rezolva dilema plecarii cu viteza a doua.
Perfect de acord cu Dvs. in multe priviinte. As vrea sa va intreb insa citeva lucruri in plus.
1. ce ne facem cu "trebuie" asta? de ce-l conjugam, daca e impersonal? de ce ne suna atit de gresit "voi trebuia sa mergeti"?
ind. imperf:
eu trebuiam (???)
tu trebuiai (???)
el/ ea trebuia
noi trebuiam (???)
voi trebuiati (???)
ei/ ele trebuiau (???)
Toata lumea greseste: jurnalisti, oameni de stat, profesori, sefi etc. De ce nu incercam sa atragem atentia asupra erorii?
Prin urmare, greseala de altadata a devenit de cativa ani regula.
"foarte tare" : este cacofonie!
am mai citit o aiureală mai sus tot, că nu se zice foarte tare, ci foarte mult.
oare de ce se bagă toată lumea în seamă?
mai citiţi, băieţi, mai citiţi;
sau nu mai scrieţi
sănătate la găini!
Eu cred insa ca trebuie sa romanizam cit putem cum ne sfatuia GEORGE PRUTEANU (de ex. SITE de internet trebuie sa devina SAIT, pt. ca SIT este deja in romana si apar confuzii).
Saitul si Forumul lui G. Pruteanu inca functioneaza datorita unor admiratori.
Mergeti si invatati limba romana la:
www.pruteanu.ro
poate ca unii cred ca e corect sa "faci ce zice popa, nu ce face popa", dar pruteanu nu era popa.
asa ca hai sa nu uitam ce a fost el si sa nu il mai ridicam la rang de erou national.
GP a fost 8 ani senator si nu a avut niciun fel de avere - leafa o dadea pe carti si traia in apt. in pantelimon.
GP a fost unicul intelectual cu singe in el care s-a batut in direct cu manelistii la TV spunindu le ca produsele lor sunt "un jeg pe cultura din RO".
asa ca mai ia o pauza.
ANNE >>> Cuvintele din alte limbi TREBUIE ROMANIZATE si asta se face de 100 de ani. Scriem CHAUFFEUR? Nu - ci SOFER. Scriem GOAL? Nu - ci GOL. Unele ramin automat in vers. originala ca romanizate sunt grotesti (KNOWHOW, PIZZA). MOUSE se poate romaniza perfect in MAUS.
PNTCD -> PSD -> PRM
Poate ca da, dar inainte de a-l acuza ca a schimbat partidele trebuie sa vedem ce l-a manat sa faca asta.
George Pruteanu a fost un aparator al doctrinei nationalist-crestin-democrate in toate partidele prin care a trecut si mai presus de toate un aparator al limbii si al culturii romane.
De observat este ca PNTCD (de unde a plecat initial) si PRM (unde a ajuns in final) au doctrine asemanatoare (ncd) chiar daca marcile sunt diferite.
In vechime nu existau decat doua partide mari PNL si Partidul Conservator si un partid "third way" PNT, de aceea era mai greu sa vezi oameni care sa plece dintr-un partid in altul.
De remarcat este ca si in prezent PNTCD este tot un partid de tip "a treia cale", sper ca in jurul acestuia sa se contureze in sfarsit un pol crestin, acest lucru ar fi posibil tocmai pentru ca PRM este in scadere (sper chiar intr-o fuziune inte PNTCD si PRM).
Washington - in limba vorbita e UAȘINGTĂN (respectand pronuntia engleza), iar numele a fost importat in forma originala ca grafie...
Paris - in schimb e Paris! (desi respectand pronuntia ar trebui sa fie PARI), la fel, importand forma originala a grafiei...
Ciudata e pronuntia MOSCOVA, desi nimeni nu scrie asa si nici nu pronunta in felul acesta....
Sunt reguli?
Hotnews ar trebui să folosească diacritice în tot conţinutul site-ului, aşa cum a făcut-o în acest interviu cu Rodica Zafiu. Ar trebui să existe o politică a site-ului de tip "scriem sau nu scriem cu diacritice", adică facem tot conţinutul de-o mamă.
Este deranjant să vezi că pe o pagină o parte din conţinut are diacritice, cealaltă nu.
Ca fapt divers, îmi spunea un amic profesor că foarte mulţi elevi (de liceu) nu mai folosesc diacritice în lucrările de control sau la teze. Inadmisibil, zic eu
oare nu ti-ai pus vreodata problema de a gasi o forma de scriere a limbii fara diacritice? vreau sa spun o forma oficializata? s-ar simplifica foarte mult scrierea ! nemtii au deja o forma oficiala de scriere a limbii lor, fara diacritice, care a fost impusa de guvernul lor in ciuda impotrivirii unora....
nu, în română aşa ceva nu se poate. aşa că, Dorine, scoate-ţi lenea din cap şi scrie cu diacritice!
sau, mută-te în germania :)
Îi recomand sa citească ziarul ăla pe care-l foloseste în mod intelectual drept plapumă, fie el si echivalentul Libertăţii!
În "Hochdeutsch" nu se va renunţa niciodată la Umlaut, Ablaut si la Ligatura Eszett sau "scharfes Es" cum i se mai spune!
Germana are reguli stricte - aproape matematice - atat în ce priveste sintaxa cât si ortografia!
Mit freundlichen Grüßen [Gru(Umlat)s(Eszett)n,
Miraj
Prin reforma aia s-au anulat cateva exceptii de la regula... adica s-a simplificat, s-a matematizat si mai tare gramatica. In germana se scrie "ß" atunci cand vocala dinaintea dublului "s" este lunga sau cand acesta din urma e precedat de un diftong. Inaintea reformei faceau exceptie cuvintele care aveau terminatia in "ss", indiferent de tipul vocalei. Exceptia se respecta chiar si in cadrul cuvintelor compuse prin contopire, de Ex.: Flußsystem. Acuma se scrie "Flusssystem". Impotrivirea s-a datorat atat faptului ca multi nu au putut accepta ideea e ascrie cu atatia "s" unele cuvinte, cat mai ales situatiei ca reforma intra in vigoare cu cateva saptamani inaintea sustinerii examenului de bac... au amanat-o si gata!
Trebuie facuta distinctie unde si cand cum scriem. Acelasi lucru e valabil si pentru adaptarea neologismelor la limba romana. Incapatanarea duce la lipsa de discernamant si implicit de diversitate. Nimeni nu vrea sa fie sarac, nici macar cu duhul!
Cuvantul din porecla mea exista? Numesti asta simplu?
Si pana la urma de ec sa se renunte la diacriticele din limba romana? Om fi noi inteligenti si deducem din context despre ce e vorba, dar confuzii tot se vor putea crea. In plus e mult mai anevoios de citit un text fara diacritice!
in triplul editorial No 306 al revistei pe care o redactez de aproape 6 ani- vezi http://info.kappa.ro
Si eu am mari necazuri cu pardalnicul de "challenge"
Apararea limbii romane e o actiune care trebuie continuata fara preget.
De unde pana unde??? Eu nu am intalnit asa ceva, am 26 de ani si traiesc de ani buni in "tarile din Nordul Europei"...
trebuisem etc.: intr-adevar, verbul "a trebui" e impersonal - si, lucru mai important din punctul de vedere al discutiei de fata, unipersonal ca forma (are, in dictionare, doar forma de persoana a III-a singular, "trebuie", la indicativ prezent, de exemplu). Problema e ca limba vorbita accepta foarte greu omonimii de genul asta. La indicativ prezent totul e in regula - "eu trebuie", "ei trebuie" etc., dar la indicativ imperfect vorbitorii simt nevoia sa faca diferenta intre persoana I, a II-a, a III-a si sa faca opozitia dintre singular si plural ("trebuia" vs "trebuiau"). De aceea vorbitorii reconstruiesc niste forme flexionare inexistente initial - forme care, e foarte posibil, se vor impune pana la urma ca norma literara, deci vor intra si in dictionare. Dar deocamdata vorbim doar de un stadiu intermediar, in care se intilnesc atit forma unipersonala, cit si formele flexionare reconstruite ad-hoc. Personal, eu folosesc exclusiv forma corecta (de pers. a III-a sg.), dar m-am resemnat cu ideea ca o sa pierd partida asta. Uzul impune norma, nu invers, asta e regula.
in nici un caz nu poate fi vorba de "sprijinirea costurilor".
a suporta = a indura, a rabda, a suferi; a admite, a tolera, a ingadui; a sustine o greutate, o povara, a rezista la ... ; a avea sau lua in sarcina o obligatie baneasca
e foarte corect sa spui ca nu mai poti sa induri preturile, sau ca nu mai poti rezista la niste preturi mari
cit despre "Daca nu-si revizuieste atitudinea, noi n-o sa-l mai suportam", depinde de ce vrei sa zici. poti foarte bine sa zici de o persoana ca nu o mai suporti = nu o mai tolerezi.
daca te referi ca nu o mai sprijini (ca de ex intr-o campanie electorala), are alt inteles si, intr-adevar, trebuie folosit verbul "a sprijini". dar expresia in sine asa cum ai enuntat-o tu, e absolut corecta.
* corect=papusa
gramatically correct!
< rugby > . Am traversat ani intregi cu tot felul de
" adaptari " .N-a tinut niciuna .Ramanem asa dar la
<rugby > si invatam pronuntia engleza ?
Am si eu o intrebare pentru oameni mai priceputi:
Este corecta varianta "se creaza"
sau, dimpotriva, varianta "se creeaza"?
La scoala am invatat "creaza",
si mie tot asa imi suna mai bine
(cre-ez, cre-ezi, cre-aza,
cre-am (creem?), cre-ati, cre-aza).
De pilda, nu se spune "studi-e-aza"...
si nici "creeatie" sau "creeatura"...
Dar vad va aproape peste tot se foloseste
"creeaza", inclusiv in redactarea interviului de mai sus,
care este altminteri foarte interesant.
Cu multumiri,
Sorin
cre-ez, cre-ezi, cre-eaza
vegh-ez, vegh-ezi, vegh-eaza
torpil-ez, torpil-ezi, torpil-eaza
vizion-ez, vizion-ezi, vizion-eaza
cre-are, vizion-are, torpil-are
"Creaza" cu un singur e e ca in "sa creaza", adica varianta arhaica a lui "sa creada". Se simte ca e un singur e.
cre-ez, cre-ezi, cre-EAZA...
Iar pentru "creatie" avem substantivul format de la aceeasi radacina "cre-", cu sufixul "-atie", ca si lustratie, fundatie, aplicatie (radacinile "lustr-", "fund-", "aplic-").
lucrEZ - creEZ
lucrEZI - creEZI
lucrEAZA - creEaza
lucrAM - creAM
lucrATI - creATI
lucrEAZA - creEaza
in cazul in care am facut analogie gresita astept sa fiu corectat. intre timp, varianta asta cred ca ajuta.
eu cre-ez
tu cre-ezi
el/ea cre-eaza
radacina este CRE
asa cum la a lucra radacina este LUCR
Creolizarea este cu totul altceva decat ce se intelege din cele spuse in interviu. Pana si wikipedia a aflat chestia asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Creole_language Conform unei definitii larg acceptate, creola reprezinta al doilea stadiu de dezvoltare a unui pidgin (mai exact, limba primei generatii de vorbitori care invata pidginul ca limba materna). O gramatica "simplificata" (?) si "cuvinte amestecate" nu reprezinta o descriere corecta a unei creole, din partea unui filolog. Better luck next time. Si nu, nu folosesc diacritice, fiindca mi-e lene.
Wikipedia este "user generated content"...ca tot vad ca stii engleza si tocmai de aceea nu poate fi citata ca sursa, nu este 100% sigura.... sau sa spun "reliable"?
Sa nu incercam sa fim ma catolici decat papa...
Cat despre lene......ilustrezi perfect problema mentionata.
Se spune curent, chiar de medici : bolnavi cronici, in loc de bolnavi cronic. Doar nu se spune bolnava cronica, bolnave cronice, si nici, dizidenti politici, dizitente politice, dizidenta politica. Adica, nu trebue sa se foloseasca forma adjectivala ci cea adverbiala,
Cuvintele "in mod" nu se pronunta inaintea adverbelor. Se subinteleg.
eu copiez
tu copiezi
el copiaza
prezent, indicativ
e corect?
Mă supără foarte mult folosirea lui "ca şi", în loc simplul "ca" cu sensul "în calitate de". Nu stiu ce se întâmplă. Este folosit foarte frecvent. Este mai frumos, sună mai bine, mai elevat "ca si medic" decât "ca medic", "ca elev", "ca membru" etc?
Ex: Domnul X, ca şi profesor,....
Corect: Domnul X, ca profesor,...
Ex: A lucrat ca şi funcţionar.
Corect: A lucrat ca funcţionar.
Dacă vrem să evităm cacofonia, putem folosi "în calitate de".
Ex. în calitate de candidat - NU: ca şi candidat.
"Ca şi" il folosim în comparaţii : Cristina, ca şi mama ei, iubeşte florile.
"ca calul" nu suna bine, dar sa spui "ca si calul" parca e alta poveste. Si iti dai seama ca daca zici mereu "ca si" atunci ai toate sansele sa nu faci astfel de greseli, si mai mult: esti deosebit!
Ascultam ieri radio, nu stiu postul sau emisiunea, si dj-ul (oare e corect sa il numesti dj pe cel care face o emisiunea radio!? - nu stiu ) a vrut sa evite o cacofonie dar dupa ce a supus "ca" a stat cateva clipe bune pentru a se gandi ce anume sa spuna astfel incat sa evite greseala. Nu a reusit si zambind/glumind a pus urmatoarea melodie.
E doar un exemple si cred ca toti am trecut prin asta. Pacat ca unii sunt la posturi publice de radio si televiziune!
cei ce au ales stiinte politice,de exemplu,nu insemna ca s-au inscris acolo din inconstienta sau doar pentru ca pur si simplu e la moda,nu poti spune ca "nu stii exact ce iesi din facultatea asta".
eu de exemplu sunt la stiinte politice si la litere(relatii internationale) si mi-am dat seama ca sunt multe facultati care trebuie combinate pentru a avea reusite.eu stiu deja ca voi merge spre o meserie de traducator in cadrul unor organizatii politice,deci se poate stii ce faci apoi,dupa ce termini stiine politice.
pai daca am ajuns la discutii de genul "ce iesi tu mama din facultatea asta" atunci ma intreb de ce mai exista astfel de facultati??daca chiar profesori universitari critica...
Succes!
P.S. Nu folosesc diacritice, ca sa nu apara sub forma de carlige si patratele in textul afisat, cum s-a intamplat mai sus.
A, si substantivul "profesori" articulat hotarat este "profesorii"!
"Patria mea este limba romana" - N. Iorga
Adica, atunci cand se confunda registrii, dupa cum spune Doamna Zafiu.
Cat, despre superlativa, aici trebuie sa fiu de acord cu tine, nu stiu ce o sa se mai inventeze. Propun "beton suprem" si " cool sublim".
Nichita Stănescu: "A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea."?
Atat timp cat aceasta ortografie ramane pe chat, sms si hi5, nu vad ce e rau in asta. Este un mod ludic si simplificat folosit in marea majoritate de tineri. Daca as intalni astfel de cuvinte intr-un cv, ar fi mai tragic. Ca sa scrii asa trebuie mai intai sa stii cum se scrie corect ca sa substitui un grup de litere cu una singura.
Ce ma deranjeaz in schimb la mesajul tau este absenta apostrofului atunci cand lipseste o litera dintr-un cuvant (corect - DA' in loc de DAR), folosirea apostrofului in loc de cratima (ASTEA-S), absenta lui PE din "cuvintele PE care le auziti", ca si sfarsitul apoteotic "cuvintele care apartin unei generatii sau A (??? nu este genitiv ca sa pui A, este dativ, deci trebuie sa dispara A-ul de aici) unei parti din POPULATIE care aduce mai mult a TIGANEASC, TURC, BULGAR" - oare cu ce ai acordat tu adjectivele tiganesc, turc si bulgar, ca nici macar nu exista vreun cuvant de gen masculin prin preajma!
Daca iti ard pupilele cuvintele de pe hi5, sa stii ca nu e cazul sa te duci acolo sa le citesti - pur si simplu iti scrii singur un mesaj si te lasi prada flacarilor, e suficient.
Daca barbarismele si cliseele s-ar raspandi in texte contruite cu grija, nu ar fi asa daunatoare.
Dar ele sunt, dupa mine, doar unul dintre simptomele bolii culturale epidemice de care suferim.
Altfel spus, fara procupare pentru cultura si asasinati de discursuri simpliste, cu un sistem de valaori sociale facut praf, nu vad cum am putea vorbi mai bine decat gandim, si nici cum gandi mai bine decat traim.
Ar fi mai corect analisti politic, analiste politic, analista politic? (folosirea formei adverbiale, nu a celei adjectivale).
Dizident politic, dizidenti politic (nu politici!) -adverb
interesant articolul dar mai interesante reactiile si comentariile citite aici.
si ,iata, ma intreb : cum de nimeni nu a pomenit nimic "job" ? "imi caut un job ." "ma duc la job" . " e un site de job-uri ". ca de ma trimite pe mine cineva la "giob" , zau ca de-as sti unde sa ma duc.
alt interogativ : de ce CV este pronuntat "sivi" ?
La fel cu ,,aplicatie".Cerere ar fi mai bine, ca sa nu facem o confuzie cu ,,aplicatie militara".Aasa ca, dna Zafiu, limba romana se strica si asta pentru ca este vorbita incorect la scoala, la TV,la radio, se srie incorect in ziare.Ce facem cind insi care isi spun intelectuali uita sa folosesca pronumele la dativ ?
http://www.pruteanu.ro/0rapid/00index/sait.htm
G. Pruteanu trimite la un articol al dnei. Zafiu despre necesitatea romanizarii anglicismelor (sait, maus, clic).
Pruteanu pare "exagerat" doar analfabetilor.
"Am candidat pentru un post de profesor" si "am candidat pentru o bursa".
Nu sunt convins ca limba romana "are nevoie" de termeni noi, atunci cand ii adopta. Cred, mai degraba, ca romanul e extrem de labil in modul de a se exprima.
"A aplica" l-a inlocuit pe "a candida" in anii 1995-1999, in perioada cand bursele in strainatate au devenit ceva curent, cand, deci, dupa cativa ani de la revolutie, universitatile au luat suficient contact cu vestul si au organizat in mod curent concursuri pentru bursa (adica "aplicatii").
Aceste concursuri pentru burse straine aveau adesea formulare in limba engleza, cu "application form".
Ma mir ca "formular" nu a fost inlocuit inca cu "form", asa cum "cartea de credit" din anii 80, perfect existenta, a fost inlocuita cu cardul de credit. (aici desigur exista explicatia unei confuzii, in varianta veche, cu cartea de citit...)