Interviul LinkedIn

Marius Persinaru
Foto: HotNews.ro

Marius Persinaru, CEO Xerox: Criza asta nu e la fel de grea ca cea din 1929. Cred ca sunt si oportunitati

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Vineri, 23 ianuarie 2009, 13:21    NEWS | INTALNIRI ONLINE

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

HotNews Student incepe o serie de interviuri prin LinkedIn cu manageri de top, reprezentanti din mediul economic, artisti, conectati la tehnologie. Premiza de la care pleaca HotNews Student in acest demers: contactandu-i direct, prin LinkedIn, incercam sa-i facem sa vorbeasca firesc, fara tot arsenalul de PR care intervine, firesc, in comunicarea la un asemenea nivel. Unul dintre primii CEO care au raspuns invitatiei noastre este Marius Persinaru, CEO Xerox Romania si Republica Moldova.

Marius Persinaru spune lucrurilor pe nume. Nu se ascunde in spatele frazelor pr-istice si recunoaste, cu nonsalanta, atunci cand nu se pricepe la ceva. Ii plac fotografiile imprimate si tinute in rame clasice. Il inhiba ramele digitale. Nu are iPhone si nici nu vrea e-mail sau GPS pe telefon.

In orice criza ai fi, trebuie sa existe si oportunitati
 
Apetitul de consum al omului nu dispare, el poate fi potolit, dar potolit va fi o perioada, dupa care va incepe sa vrea din nou sa aiba iPhone, excursii in Bahamas si mai stiu eu ce.
 
 
Marius Persinaru

HotNews.ro: Cum planuiti sa depasiti efectele crizei economice?

Marius Persinaru: Strategia noastra pleaca de la ideea ca in orice criza ai fi, trebuie sa existe si oportunitati. Nu se poate, trebuie sa fie si ceva bine, sunt optimist de felul meu. Sunt si foarte norocos, orice lucru mi se intampla mie trebuie sa duca la o treaba foarte buna pentru mine. Iti dau un exemplu: inainte de a lua job-ul asta am ratat job-ul celui care se ocupa de vanzari pe regiune. L-am ratat din ratiuni, sa zicem, cvasi-politice. Important e ca il meritam, nu l-am pierdut ca nu-l meritam, dar s-a zis "Mai bine il dam lui cutarescu decat sa il iei tu". Mi-am spus atunci ceea ce imi spun si acum: orice mi se intampla, trebuie sa se intample spre binele meu, la un moment dat!

In criza asta exista oportunitati. Daca n-as crede ca exista oportunitati in criza asta, probabil ca m-as apuca sa le caut. Dar acum le stiu, sunt oportunitati de business care pot sa ne asigure cresterea, mie nu-mi place sa traiesc intr-o afacere care face reduceri de costuri sau restructurari sau mai stiu eu ce. Asta inseamna ca nu mai sunt oportunitati si ca singurele posibilitati sunt acelea de a maximiza profitul scazand costurile. Exista mai ales pe piata din Romania, oportunitati de business pentru ce face Xerox.

Avem o divizie foarte intersanta de externalizare de servicii

Ca sa raspund la intrebarea pe care o citesc in ochii tai - ce anume? - avem o divizie foarte intersanta de servicii, de externalizare de servicii, pe care a infiintat-o Xerox acum vreo 10 ani. In timp a crescut si ca cifra de afaceri, dar si ca portofoliu de servicii pe care le preluam de la clienti. Ce inseamna asta? Foarte simplu: clientii nostri mari, cum ar fi bancile - externalizeaza anumite bucati din procesele lor de business, de principiu, alea care sunt legate de managementul de documente. Ce spunem noi e :"Lasa-ma pe mine sa fac chestia asta, ca o fac si mai ieftin si mai bine, cantitativ si calitativ!".

In conditiile de criza, e foarte logic ca, in momentul in care vine cineva la tine si iti spune: "Auzi, tu trebuie sa-ti faci o reducere, ca e criza, ce optiuni ai? Hai sa discutam de segmentul asta din procesele de business si da-mi mie sa ma ocup de el. Iti scad costurile la el, depinde de poveste, 15-20% de pe aceasta bucata."

Criza nu e la fel de grea ca cea din 1929
Marius Persinaru
Foto: HotNews.ro

HotNews.ro: Practic, pe asta va bazati ca sa aveti cresteri pe 2009?

Marius Persinaru: Da, mi-ar placea. Ma mai bazez si pe faptul ca, totusi, criza asta nu e la fel de grea ca cea din 1929. Lumea nu-i la fel ca-n '29, lucrurile se intampla mult mai rapid. Lumea are mai usor acces la informatie mult mai rapid. In '29, cand a facut crahul la Londra, pana s-a aflat aici, hehe, era veselie. Pana s-a prins si ala, a durat, acum lucrurile se intampla foarte rapid, mai precis, in cateva ore. Crapa ceva la New York, a doua zi de dimineata, zbang! si peste noi. Ma astept ca asta sa aiba efecte, pe de o parte negative, in sensul ca am incasat-o si noi foarte repede dupa SUA, si invers: lucrurile se vor stabiliza mult mai rapid. Apetitul de consum al omului nu dispare, el poate fi potolit, dar potolit va fi o perioada, dupa care lumea va incepe sa vrea din nou sa aiba tot iPhone si excursii in Bahamas si mai stiu eu ce. Asta e un ciclu  natural, pot sa zic. Statul o sa ia bancile, o sa le tina pana ce trece toata nebunia asta, dupa care o vabda participatiile la bancile alea. Cui? Cui va investi, logic!

Ma astept sa fie o explozie in zona de servicii

HotNews.ro: Ce schimbari va aduce 2009 in piata de IT?

Marius Persinaru: In zona de distributie hardware se vor shimba foarte multe, pentru ca si-a luat un avant nebun in ultimii ani si multa lume s-a aruncat in multe directii. S-ar putea, incepand de acum, sa se reaseze, sa se restabileasca marii jucatori. Cred ca aici va fi cel mai mare impact si apoi, evident, in zona de servicii. Nu ma gandesc ca sunt numai eu desteptul care a descoperit ca externalizarea si serviciile ar putea fi un raspuns in perioada asta. Ma astept sa fie o explozie in zona asta de servicii. Oricum, in Romania, piata asta de IT e mica, si nu ma refer la cifre absolute, ci la procentaje. Potentialul este foarte mare. Am putea sa cheltuim bani pentru IT mult mai mult decat o facem.

Nu e numai in IT treaba asta, citeam in ziar niste clasamente - unde e Romania, comparativ cu celelalte state UE. Si era o categorie "banii investiti in educatie pe cap de elev" si eram pe ultimul loc. De data asta ne-au luat si bulgarii. Noi intotdeauna ne batem cu bulgarii si suntem foarte mandri ca suntem mai buni decat ei. La capitolul educatie, suntem mai prosti decat bulgarii; noi aveam, daca nu gresesc, 1.500 de euro pe an, de copil, ei aveau 1.950. Mi se pare ca cel mai tare avea in jur de 9 mii si ceva, parca.
 
Imagineaza-ti ca suntem intr-o barca toti, fiecare cu un motoras pe care il tine in apa, iar noi cu o scandura rupta cu care incercam sa impingem. Si atunci aia se chinuie sa ne ajute sa ne luam si noi un motoras cat de cat sau macar o vasla mai serioasa.
 
 
Marius Persinaru

Singura problema este sa gasim banii pe care sa ii investim in infrastructura

Ce facem cu asta? Educatia, si asta cu IT-ul, eu le numesc "infrastructura". Cultura e tot infrastructura, pentru ca nu poti sa te dezvolti - imi aduc aminte de Brucan. Nu se poate, iti trebuie si un nivel de cultura, si un nivel de cunostinte ca sa te poti dezvolta, nu poti numai cu munca bruta. Singura problema este sa gasim noi banii aia pe care sa ii investim in infrastructura. UE vrea sa ne dea. Cat de dibaci suntem noi sa absorbim fondurile alea? Nu prea.

La capitolul IT suntem aproape pe ultimul loc. Cred ca anul asta s-ar putea sa fim chiar pe ultimul loc. un pic mai buni decat bulgarii, dar mult mai prosti decat ungurii, de exemplu: de doua ori, deci nu cu doi dolari, de doua ori mai putini bani in IT decat cheltuiesc ungurii.

Sansele de crestere sunt mult mai mari pentru o zona in care infrastructura e la pamant

HotNews.ro: Din ce cauza se intampla acest lucru? Pleaca tot de la educatie?

Marius Persinaru: Pleaca de la multe. Sa nu uitam ca noi suntem, de fapt, o tara agrara, populatia care sta in orase e foarte mica fata de cea din sate. In Ungaria nu-i asa, Ungaria e o tara mult mai mica, are cateva orase, in care sta concentrata populatia, in rest foarte putine sate. E clar, e o diferenta mare in povestea asta. La ei si infrastructura s-a dezvoltat altfel.
 
Avand in vedere ca criza economica a inceput de la una financiara, ca sa iesim din situatia actuala, ar trebui sa se rezolve mai intai, criza financiara, respectiv sa se deblocheze creditele.
 
 
Marius Persinaru

Si aici este o oportunitate, sansele de crestere sunt mult mai mari pentru o zona in care infrastructura e la pamant. Noi ar trebui sa avem o crestere nenanturala, data de faptul ca cei din UE ne trag sa ajungem si noi la ei, ca altfel ii incurcam. Imagineaza-ti ca suntem intr-o barca toti, fiecare cu un motoras pe care il tine in apa, iar noi cu o scandura rupta cu care incercam sa impingem. Si atunci aia se chinuie sa ne ajute sa ne luam si noi un motoras cat de cat sau macar o vasla mai serioasa. Noi suntem cu scandura aia si barca o ia in directii gresite.

Hai sa facem ceva, hai sa facem autostrazi! Hai sa facem ceva, sa nu mai fac sapte ore pana la Sinaia! Cand ma duc la ski, nu ma duc la Predeal sau la Sinaia, ma duc in Bulgaria, ca tot sapte ore fac, dar nu ma umplu de nervi!

In momentul in care se va debloca criza financiara, totul se va rezolva foarte natural

HotNews.ro: Ce solutii vedeti pentru iesirea din criza, ca microbist?

Marius Persinaru: Ca microbist, care sta pe margine, iti spun sigur: iesirea e in sens invers! Avand in vedere ca aceasta criza economica a inceput de la una financiara, ca sa iesim din situatia actuala, ar trebui sa se rezolve mai intai, criza financiara, respectiv sa se deblocheze creditele. Cum se face asta, sa se deblocheze creditele, habar n-am! Ca daca as lucra in segmentul financiar, as fi foarte tare, n-am mai sta acum de vorba. Logic vorbind, mie asa mi se pare: in momentul in care se va debloca criza financiara, adica institutiile financiare vor incepe sa dea bani, sa finanteze cresteri sau dezvoltari de business, se va rezolva foarte natural. In ce conditii o vor face ei, asta deja n-o mai stiu. Sunt mecanisme complicate si mie nu mi-a placut cartea, m-am facut inginer.

Imi place mai mult sa raspund la intrebari decat sa le generez

HotNews.ro: De ce ati ales sa va faceti cont pe LinkedIn?

Marius Persinaru: Eu nu mi-am ales, am fost invitat. Nu mai stiu cine a fost primul care m-a invitat, au fost mai multi in aceeasi perioada si uite asa s-a facut ca aveam, la un moment dat, doua conturi, pentru ca, intre timp, imi schimbasem adresa de e-mail. Pana la urma m-am prins, nu stiu daca am fost eu destept sau mi-a zis cineva, dar am ras una dintre adrese. De-aia am intrat eu acolo, habar n-am avut despre ce e vorba, am primit invitatii, am dat si eu "accept" si am intrat acolo.

Trebuie sa recunosc ca nu-l folosesc cine stie ce, singura chestie cu care ma mai joc pe acolo, sunt grupurile. Am intrat in cateva grupuri si la unele sunt niste discutii foarte interesante. Sunt multi, dar nu sunt din Romania; din Romania cred ca sunt singurul. Mie imi place mai mult sa raspund la intrebari decat sa le generez. Ma intreba odata cineva cum am facut nu stiu ce si ajunsesem la niste detalii la care am zis: "Ei, stai, ca daca vrei consultanta, discutam separat".
 
In 1991 am fost pe segmentul de IT,am trait absolut totul de la inceput si am avut norocul sa fiu intr-o organizatie avangardista, in tot ce priveste cutiile cu butoane, inventii si inovatii
 
 
Marius Persinaru

Sunt si multe discutii care nu ma intereseaza. Altele sunt atat de complexe, incat ar lua foarte mult timp sa-i butonez persoanei respective parerea mea. Dac-as avea timp, as face-o, dar asa, nu. Oricum, in 15-20% dintre ele ma implic.

HotNews.ro: Cat timp acordati discutiilor pe LinkedIn?

Marius Persinaru: Sunt rapid! N-am timp si n-am rabdare, ori pot sa fac ceva repede in legatura cu intrebarea celui de-acolo, ori, mai bine, nu ma bag. Vineri pot sa pierd o ora pe tema asta, dar altfel nu cred ca mai mult de jumatate de ora pe zi. In timpul programului, mai fac o pauza cand obosesc si zic: "Ce sa fac?". Ma mai plimb pe-aici prin cladire si apoi zic :"Ia sa vad ce mai fac prietenii" sau imi aduc aminte ca am lansat o chestie cu o zi in urma si intru sa vad cum au evoluat lucrurile. E haios.




Prin '90-'91 nu era foarte clar ce puteai sa faci prin Bucuresti

HotNews.ro: De cat timp folositi internetul?

Marius Persinaru: De cand a intrat in Romania. Din pacate, sunt destul de batran, cred ca am prins asta cu internetul de la inceput. Nu stiu exact cand a intrat in Romania, dar iti spun: de cand a intrat, de atunci il folsesc si eu. In 1991 am fost pe segmentul de IT, in business, drept pentru care am trait absolut totul de la inceput si am avut norocul sa fiu intr-o organizatie avangardista, daca vrei, in tot ce priveste cutiile cu butoane si inventii si inovatii, Arexim, la un moment dat l-a cumparat Xeroxul. Xerox a fost intotdeauna in fata valului de IT, cu tot felul de inovatii, iar in momentul in care a intrat internetul in Romania, s-a implementat rapid.

HotNews.ro: Ce se stia despre internet cand ati absolvit facultatea?

Marius Persinaru: In '88? Nu stiu ce stiti voi despre ce era pe-aici, dar calculatoarele erau niste cutii cat peretele asta, asa de mari, si erau cu cartele. Noi gauream cartele, nici acum nu stiu de ce, ca n-am inteles la ce foloseau. Ce sa faci cu internetul, daca nu erau nici calculatoare?

HotNews.ro: Cum ati ajuns sa lucrati la Xerox?
 
N-am nicio urma de regret pentru lucrurile pe care le-am facut, am pentru cele pe care nu le-am facut, ca am ratat oportunitati.
 
 
Marius Persinaru

Marius Persinaru: Prin voia sortii. Am absolvit Hidrocentrale si asta era meseria mea: eram inginer care monta turbinele si toate draciile metalice din hidrocentrale. La un moment dat, dupa Revolutie, nu prea mai era de munca, pentru ca se taiasera fondurile, si viata nu mai era asa de interesanta. Te duceai pe santier, sa faci ceva, nu sa stai in noroi toata ziua, macar sa stai in noroi si sa muncesti, nu sa stai degeaba. Ne-am hotarat sa venim inapoi, in Bucuresti, eu si sotia mea suntem bucuresteni. La inceput am zis: "Unde sa venim in Bucuresti?" ca, prin '90-'91, nu era foarte clar ce puteai sa faci. Si, printr-un concurs de imprejurari foarte ciudate, nevasta-mea a venit intr-o zi acasa si a zis "Nu vrei tu sa te-angajezi, e o firma romaneasca, si are nevoie de cineva care scrie frumos la magazie, sa scrie fisele de intrari-iesiri". Eu eram foarte demoralizat de ceea ce faceam in perioada aia, lucram intr-un atelier de proiectare, unde nu stiam ce fac, proiectam pompe.  

Desenam pompe pe planse mari, si ei faceau pompa. Trebuia sa demontam o pompa existenta, una ruseasca sau nu stiu de care, si sa construim una similara, poate la scara mai mica. Nu puteai sa masori chiar tot, pentru ca pompa e foarte complexa ca proiect, era greu si de desenat, daramite de proiectat. Trebuia sa pui cote la fiecare dimensiune si apoi venea cineva si lua planurile si se apuca s-o construiasca. Daca lipsea o dimensiune, nu stia cum sa faca piesa, de un centimetru, de jumate sau de 2 milimetri.

Habar n-aveam nici ce-i ala IT, cum nu stia nimeni in '90 ce e ala IT

Si tot demontam, sa masor, alea-alea, discutam cu unul care era mai vechi, pe langa mine, pe-acolo, ca incercam, derutat, sa iau o dimensiune si il intreb:"Ce fac cu asta?", la care el, un om pe la 50 si ceva de ani, zice: "Are 3 milimetri!"; "Pai de unde stii ca n-are 4 juma'?" - "Din experienta". A, deci eu o sa fiu un proiectant foarte bun abia cand o sa pot sa dau raspunsul la intrebarea asta. Atunci mi s-a taiat instantaneu pentru ca eu n-am memorie, eu nu tin minte lucruri. A fost motivul pentru care m-am demoralizat si am zis "Mai, eu scriu frumos!".

Am plecat la firma asta, care era de IT, printre primele firme din segmentul asta, la vremea aia. Habar n-aveam nici ce-i ala IT, cum nu stia nimeni in '90 ce e IT . M-am apucat sa fac logistica, nici de-aia nu stiam ce e, nu facuse nimeni logistica in Romania, dar pana la urma inveti facand. Era o perioada de pionierat simpatic, in care toata lumea facea de toate.
Marius Persinaru,
Ceo Xerox Romania si Rep. Moldova
Foto: HotNews.ro

Am zis ca vreau sa fac altceva, pentru ca ceea ce faceam nu-mi spunea nimic

Tin minte ca livram niste echipamente mari de copiat si imprimat planse si aveam un TV [n.r masina de transport] si n-aveam oameni pe-acolo, drept care si incarcam, si caram, si scriam, si instalam. Soferul care facea livrari cu TV-ul era plecat prin tara cu un microbuz si singura persoana care avea carnet in momentul ala eram eu si a trebuit sa conduc TV-ul.  TV-ul se conduce intr-un mare fel, ce servo-directie? Are un volan pe care trebuie sa-l navighezi puternic sa-l convingi sa se duca 10 grade mai incolo. Am innebunit si am mers 300 de metri. Clientul la care livram noi era la 300 de metri de depozit, dar nu puteam sa caram pentru ca era foarte greu. Cat am mers? Putin! N-am mai putut sa-l mai bag inapoi in curte. De scos a fost ok, ca era pus destept, cu botul spre poarta, dar inapoi n-am mai reusit.

Nu se pune problema ca am vrut sa intru in sectorul de IT, nu, am gasit o oportunitate, am zis ca vreau sa fac altceva, pentru ca ceea ce faceam nu-mi spunea nimic, viitorul pentru mine nu suna in niciun fel. La momentul acela, "altceva" putea fi orice! Stiu ca a fost un soc destul de mare in familie, "Unde te duci la SRL', ce e SRL, pleci de la firma asta, care e de stat, are un trecut, are si viitor daca are trecut".  Nici nu stiu daca mai exista firma aia, a fost sparta in bucati si cumparata de diferite concerne, dar nu are importanta, ca n-am nicio urma de regret pentru lucrurile pe care le-am facut, am pentru cele pe care nu le-am facut, ca am ratat oportunitati.

HotNews.ro: Ati ratat multe oportunitati?

Marius Persinaru: Stii ce se intampla? N-am avut timp sa ma gandesc. Probabil ca daca stau sa analizez, imi dau seama ca da, puteam s-o iau la stanga in loc s-o iau la dreapta. De multe ori nu ma gandesc, pentru ca de cate ori, cand esti la o rascruce, stai sa te gandesti: "S-o iau la stanga sau s-o iau la dreapta?". N-o faci foarte des, de obicei mergi. Nu stau sa imi pun problema pe unde sa o iau, rar se intampla treaba asta. Si nici nu-s asa de batran, cred ca stai si analizezi ce ai facut la batranete.

Piata nu era asa de simpatica, singura chestie pozitiva era ca era in crestere tot timpul: daca aveai un produs gaseai cui sa-l vinzi
 
Mereu ne place sa criticam, intotdeauna ne criticam sefii si eu acum, imi critic seful, probabil ca si angajatii mei ma critica pentru lucruri pe care le fac. Poate nu azi, ca sunt mai vesel, dar maine pot sa se supere pe mine.
 
 
Marius Persinaru

HotNews.ro: Si de la incarcat copiatoare in TV-uri, cum ati ajuns pe scaunul de CEO, de la Xerox?

Marius Persinaru: Nu incarcam copiatoare, eu scriam frumos. Completam fisa de magazie: ai o cartela pe care scrii, pe stanga, intrarile si, pe dreapta, iesirile si aici trebuie sa iasa un stoc actual. E o chestie de mare responsabilitate, te rog frumos. Aia cu incarcatul era un exercitiu. Da, cred ca si aici a fost un concurs de imprejurari interesant pentru ca am ajuns sa fac logistica si, firma a crescut, pe masura ce trecea timpul, a devenit un nume in zona asta de IT. Nu numai pentru ca era cel mai mare dealer Xerox, avea tot felul de chestii conexe cu zona IT, inclusiv calculatoare, vindeam multe lucruri.

Piata nu era asa de simpatica, daca vrei, singura chestie pozitiva era ca era in crestere tot timpul. Daca aveai un produs gaseai cui sa-l vinzi. Aveai, insa, o gramada de alte piedici. La un moment dat, s-a nationalizat valuta si toti furnizorii tai vroiau sa fie platiti in dolari, iar tu nu mai aveai dolari deoarece brusc au disparut de pe piata. Si atunci, solutiile noastre erau destul de complicate. Erau tot felul de piedici care nu tineau de vanzari.

Am primit odata nu stiu cate tiruri de oua

In Romania, problema e de vanzari, problema e sa-ti gasesti clienti, pe vremea aceea nu era asta problema, clienti gaseai. Daca aveai produse, dar n-aveai bani, atunci se facea barter, era trocul in floare. Am primit odata nu stiu cate tiruri de oua. Am vandut cuiva care ne-a dat oua. Am avut o perioada foarte frumoasa in care am vandut la Murfatlar si aveam in magazie nu stiu cate cutii de sticle de vin. Cel mai bun era, tin minte si acuma, un Pinot Noir din '74, iti dai seama ca noi aveam vinuri de douazeci de ani. Si era bun! Pe-ala l-am pus deoparte!

Eu am facut logistica la Arexim vreo 6-7 ani, pana cand ne-a cumparat Xerox. Ne-a cumparat prin '97-'98. Apoi am mai facut un pic de logistica, dar putin, ca abia se infiintase departamentul si, odata cu achizitia unei firme, deja totul devenea foarte complex. Cu noi isi deschidea foarte mult orizontul. Dupa care am preluat tot ce inseamna sales-vanzare, cu service, cu customer satisfaction, cu consumabile si cu tot felul de operatii. Am facut-o si pe-asta vreo 4-5 ani si, in 2004, pur si simplu, m-a intrebat seful de pe regiune la vremea aceea daca vreau sa preiau postul asta si eu am zis ca da. De ce nu?

Cand esti in situatia celui criticat, te bagi sa faci ceva?
 
Pana nu te duci acolo sa vezi ce face omul si sa inveti cat mai mult din job-ul lui, n-ai sanse sa ii livrezi ce vrea, decat prin noroc.
 
 
Marius Persinaru

HotNews.ro: A fost provocare sau recompensa?

Marius Persinaru: Nu vreau sa par lipsit de modestie, dar n-am luat-o ca pe o recompensa, ca e o provocare. De ce n-as putea s-o fac? Mai ales ca stii ce se intampla? Mereu ne place sa criticam, intotdeauna ne criticam sefii si eu acum, imi critic seful, probabil ca si angajatii mei ma critica pentru lucruri pe care le fac. Poate nu azi, ca sunt mai vesel, dar maine pot sa se supere pe mine. Important este cand tu esti in situatia celui pe care l-ai criticat, te bagi sa faci ceva? Si te bagi sa faci ceva mai bine, daca poti, si sa-ti asumi raspunderea? Eu am zis ca da.

HotNews.ro: Ce responsabilitati implica munca intr-o companie de talia Xerox?

Marius Persinaru: Stabileste niste responsabilitati, prin fisa postului, prin job description, dar problema nu e acolo, pentru ca astea nu vor reusi sa-ti faca niciodata o fisa a postului suficient de clara si completa, incat sa zici "Este evident ce am de facut!". Nu, ca e evident pentru fiecare care citeste, dar sa fie de aceeasi evidenta la toti. Intotdeauna exista loc de manevre, si intr-o parte si intr-alta, problema e, in afara de ce iti da firma de facut oficial, cat vrei tu sa iei din asta? Responsabilitatile sunt acolo unde vrei tu sa te duci. De-asta mi-a placut si ne intoarcem la momentul in care am acceptat job-ul asta, n-am fost foarte speriat pentru ca avusesem ocazia inainte sa invat o gramada.

Cand livrez ceva catre un client care vine dupa mine, am de ales: sa ii livrez ce cred eu ca vrea el sau ii livrez ceea ce ii trebuie
 
Fiecare are un stil personal de a invata, dar asta se rezuma la modul in care inveti, nu la durata. Eu invat facand, de exemplu, mi-e greu sa invat citind si buchisind 16 mii de carti si teoria. Si acolo e un stil, dar al altora, nu al meu.
 
 
Marius Persinaru

Intotdeauna mi-am pus problema, daca vrei, "ce e dupa granita, dupa granita asta de la job-ul meu, si inainte de mine, si dupa mine?". Si asta din niste motive foarte practice: eu cand livrez ceva catre un client care vine dupa mine, am de ales: sa ii livrez ce cred eu ca vrea el sau ii livrez ce chiar ii trebuie.

Nu poti sa stii ce ii trebuie daca nu te duci sa vezi. El iti poate spune si tu intelegi ceva, daca vrei, dar daca te limitezi numai la chestia asta, ai toate sansele din lume sa ii livrezi ceva eronat, si anume interpretarea ta." Pana nu te duci acolo sa vezi ce face omul si sa inveti cat mai mult din job-ul lui, n-ai sanse sa ii livrezi ce vrea, decat prin noroc.

La fel si in partea cealalta, si eu aveam furnizori, la randul meu, si atunci ma duceam la ei sa ii fac sa inteleaga ce vreau eu si sa-mi dea ce-mi trebuie, nu ce cred ei ca-mi trebuie. Asta a fost lupta mea dintotdeauna si consider ca m-a ajutat in momentul in care am luat postul asta de, cum ii spui tu, CEO. Aveam deja deschis orizontul, stiam, in foarte mare masura, cu ce se mananca foarte multe lucruri din organizatie.




Nu pot sa inteleg pe cineva care are un job 6 luni de zile, dupa 6 luni cauta altul

HotNews.ro: Vi se pare un lucru bun faptul ca tinerii se angajeaza din timpul facultatii si experimenteaza tot felul de job-uri?

Marius Persinaru: Mie nu prea imi place sa ii judec pe ceilalti, fiecare isi traieste viata asa cum i se potriveste lui. Daca ma intrebai chestia asta acum 20 de ani, iti raspundeam intr-un fel, acum nu-i neaparat rau. Depinde, e greu de raspuns cu o chestie transanta, eu nu pot! Pot sa iti spun in felul urmator: eu n-as face asa, dar asta nu inseamna nimic! N-as face asa pentru ca totul se rezuma la invatat, in asta cred.
 
In corporatie, de obicei, lucrurile vin de sus in jos. Da, asa e, dar nu aici! Noi nu vrem sa facem asta, incercam sa facem invers, sa lucram de jos in sus, nu birocratic.
 
 
Marius Persinaru

Eu am vazut multe cv-uri la viata mea, nu pot sa inteleg pe cineva care are un job 6 luni de zile, dupa 6 luni - pac! cauta altul, apoi iar, altul! Adica in 4 ani de zile ai trecut pe la 7 angajatori. Pai, stai un pic, ai o problema, pentru ca oricand si oricare ar fi conflictul intre generatii, nu pot sa cred ca e cineva chiar atat de dibaci incat sa invete in 6 luni de zile tot ce putea sa invete dintr-un loc si sa ajunga la o concluzie clara si corecta ca job-ul acela nu i se potriveste. Nu cred in treaba asta, pot sa cred in multe, dar in asta nu.

Fiecare are un stil personal de a invata, dar asta se rezuma la modul in care inveti, nu la durata. Cum inveti, este discutabil. Eu invat facand, de exemplu, mi-e greu sa invat citind si buchisind 16 mii de carti si teoria. Si acolo e un stil al altora, dar nu al meu.

Orice dibacie profesionala se poate invata, sa stii, dar atitudinea nu se poate, e greu
Marius Persinaru
Foto: HotNews.ro

HotNews.ro: La ce va uitati cand cititi un cv?

Marius Persinaru: Noi credem foarte mult in ceea ce se cheama cultura de organizatie, deci daca ne uitam la ceva in cv, ne uitam la potrivirea dintre profilul moral al omului si cultura organizatiei pe care o vrem aici. Orice alta dibacie profesionala se poate invata, sa stii, dar atitudinea nu se poate, e greu. Ma astept sa aiba atitudinea, valorile si profilul moral pe care noi le vrem si restul se invata. Chiar daca nu e un bun profesionist, nu are experienta, avem cursuri, stim sa invatam pe cineva. Trebuie sa aiba o mentalitate corespunzatoare si organizatiei in care intra, dar si job-ului respectiv.

Cv-ul e orientativ oricum, ca sa vezi pe unde a trecut, cat a stat, abia cand stai de vorba cu omul iti dai seama care sunt mecanismele si ratiunile care il misca pe el. Nu exista nici sablon, nici tipar, exista un set de valori ale organizatiei pe care noi incercam sa le promovam. Ca sa-ti dau un exemplu, noi incercam sa promovam in corporatie indivizi, persoane, care sa aiba foarte multa initiativa, sa vina cu idei, sa vrea sa faca lucruri. In corporatie, de obicei, lucrurile vin de sus in jos. Da, asa e, dar nu aici! Noi nu vrem sa facem asta, incercam sa facem invers, sa lucram de jos in sus, nu birocratic. Pot sa imi propun ca oamenii pe are ii angajez sa fie oameni cu initiativa. Nu neaparat sa incalce reguli, dar sa le vada si sa le ridice intr-o discutie, pentru a fi schimbate, pentru a fi imbunatatite.

Investim cam 1.500 de dolari/angajat/an

HotNews.ro: Cat investiti in pregatirea angajatilor?

Marius Persinaru: Nu stiu exact media, in jur de 1.500 de dolari/angajat/an, poate pentru unii cheltuim mai mult, pentru altii mai putin, in functie de pregatirea fiecaruia, de momentul lor in cariera. Institutia in sine are o aplecare speciala spre pregtirea angajatilor pentru ca, lasand la o parte capitolul "bani", avem un sistem de training pe web care e sustinut de corporatie. Fiecare angajat isi poate alege sa invete despre ce vrea el, pentru ca toate sunt acolo, indiferent ca e vorba de finante, de vanzari, service. Trimestrial, am oameni care fac peste 20 de cursuri, module din alea diferite. Si sunt oameni, cam 3% care se misca in interiorul firmei, ca urmare a cursurilor.

HotNews.ro: Dar din cadrul firmei, cati pleaca de buna-voie?
 
Eram foarte workaholic pana prin 2001-2002. Tot timpul aveam ceva de facut, erau lucruri care trebuiau facute, care ma mancau si ma rodeau. De cativa ani nu mai pot, am obosit si ma mai si odihnesc.
 
 
Marius Persinaru

Marius Persinaru: Foarte putini. De buna-voie mi-au plecat vreo 2 in Canada, s-au mutat acolo cu familiile si lucreaza tot in cadrul Xerox.

Eu nu stiu sa ma lupt pe o piata in care suntem 5 competitori si toti facem aceleasi lucruri, la fel

HotNews.ro: Cum se identifica Xerox Romania in cadrul marii familii Xerox?

Marius Persinaru: Are exact abordarea de care iti vorbeam mai devreme si anume incercam sa ne cream strategiile noastre proprii de vanzare si de  prezenta in piata si de cultura de organizatie. Suntem destul de diferiti de restul corporatiei, din punctul asta de vedere. Ne place asa si, pana una-alta, am dat rezultate cu modul latin de a face lucururile altfel decat ceilalti. In ultima vreme am inceput chiar sa exportam din know-how-ul nostru pe anumite segmente.

Tie iti place sa fii inregimentata asa usor? Nu. Nici mie. Daca m-ar ajunge din urma corporatia, ar insemna ca am o problema, nu-mi place, eu vreau sa fiu diferit. Eu nu stiu sa ma lupt pe o piata in care suntem 5 competitori si toti facem aceleasi lucruri, la fel. Nu pot sa vand aceleasi lucruri ca ceilalti, unu la mana, si nu pot sa le vand in acelasi mod. Noi vrem sa avem lucruri diferite si abordari diferite.

Zece ani de zile, eu nu tin minte sambete acasa

HotNews.ro: Care sunt calitatile care il pot ajuta pe un om sa isi construiasca o cariera solida?

Marius Persinaru: Depinde de mediul in care lucreaza. Mediul in care e el ii asigura succesul atat timp cat valorile lui se potrivesc cu cele ale mediului. Probabil c-am avut noroc sa traiesc intr-un mediu in care sa regasesc valorile mele. Am si muncit la ele, recunosc, de pe pozitia de CEO e mai simplu sa creezi un mediu in care valorile tale sa se simta bine, pentru ca impingi asa, fortezi asa, ce mare smecherie?! E mai greu cand nu esti tu responsabil de creatie, trebuie sa recunosc.
 
Daca n-as crede ca exista oportunitati in criza asta, probabil ca m-as apuca sa le caut. Mie nu-mi place sa traiesc intr-o afacere care face reduceri de costuri sau restructurari sau mai stiu eu ce
 
 
Marius Persinaru

Am avut noroc pentru ca am lucrat si in Arexim inainte, si in Xerox, din '91 pana in 2004, cand am ajuns sa ma apuc sa creez ceva intr-un alt mediu, pe care nu l-am creat eu. Eram si eu locatar, dar lucrand atatia ani, m-am potrivit. Mediul acela imi asigura zona in care sa ma simt bine, cu valorile mele cu tot. Chiar daca insemna crestere, chiar daca insemna sa nu mai am timp de nimic decat de job-ul asta. Eram foarte workaholic pana prin 2001-2002. Zece ani de zile, eu nu tin minte sambete acasa, chit ca nu se lucra. Tot timpul aveam ceva de facut, erau lucruri care trebuiau facute, care ma mancau si ma rodeau. De cativa ani nu mai pot, am obosit si ma mai si odihnesc.

Trebuie sa iti definesti exact ce anume iti face placere, ca si banii tot placere iti aduc

HotNews.ro: Lucrati de placere?

Marius Persinaru: Numai de placere. Daca nu imi place ce fac, nu mai fac. E lucrul pe care il spun cu orice ocazie, foarte serios, tuturor angajatilor, de ani de zile: daca iti place ce faci, e ok, daca nu-ti mai place, ori schimbi treaba, ori iesi din poza. Nu poti sa lucrezi frustrat. Nici tu nu dai randament, nici angajatorul tau nu primeste ce se asteapta de la tine. Dar gandeste-te la tine ca te imbolnavesti de stomac, de ce sa iti pierzi viata asa? De ce sa te consumi? Du-te unde te simti bine, du-te pana gasesti ceva, incearca!

HotNews.ro: Poate sa fie un job care nu-ti face foarte multa placere, dar de pe urma caruia castigi multi bani.

Marius Persinaru: In cazul asta trebuie sa iti definesti exact ce anume iti face placere, ca si banii aia tot placere iti aduc. Ai de ales: ori esti Hagi Tudose, traiesti numai ca sa strangi bani si atunci placerea ta e, seara cand ajungi acasa, sa faci banii gramezi pe masa, ori te duci la serviciu 8 ore pe zi, nu-ti place ce faci, ai luat o groaza de bani, dar dup-aia cu banii aia te plimbi prin lume, iti cumperi un iaht, asta e tot o placere, stii? Si banul tot o placere e, tu alegi ce vrei. Eu le vreau pe amandoua, daca se poate, adica imi place sa vin la serviciu, sa am oameni pe langa mine cu care sa ma inteleg bine si sa nu ma enervez cand ii vad si sa pot sa construiesc ceva, sa avem aceleasi valori, adica sa nu vina nimeni cu sentimentul obligatiei, si dup-aia sa castig suficient de mult incat sa traiesc in limite rezonabile, necesare, pe care eu mi le stabilesc mie, evident.

  
3100 vizualizari
  • 0 (2 voturi)    
    Hidrobiciclistul (Luni, 26 ianuarie 2009, 14:50)

    io [anonim]

    Cu tot respectul, ori Marius a inflorit (mult) povestea, ori conjunctura l-a ajutat foarte mult. Si pe mine ma bufneste rasul cand aud ce fel de "cariere" s-au construit in anii '90, in IT. Sa fim seriosi, pana si Marius puncta: vindeai orice in acea perioada. Conjunctura. Doar abilitati de "vanzator", drept dovada situatia in care ne aflam: multi vanzatori, putini specialisti.
    O poveste din aceasta serie, cea a lui Radu Georgescu. Povestea mai demult ce a facut si a dres, iar acum ne arata lumina de la capatul tunelului, prin US sau Asia. Hai sa fim seriosi, ca nu vindea el afacerea pe coji de alune. Decat daca era ceva in neregula. In fine, sunt alte discutii.

    Marius, daca lucrurile stau asa cum mentionezi, discutam pe LinkedIn. DocuShare, ECM & BPM. Sunt curios cum stati la capitolul acesta, ca tot ai aduc in discutie cresterea veniturilor din servicii.

    Nu doresc sa discreditez pe careva, sa nu fiu inteles gresit.
    • 0 (0 voturi)    
      Unde e hidrobiciclistul? (Marţi, 27 ianuarie 2009, 13:03)

      io [anonim] i-a raspuns lui io

      Unele persoane se simt lezate, pare-se. Pacat ca au orizontul atat de ingust.

      Si totusi, unde "a fugit" comentariul initial? Nu de alta, dar nu continea injurii sau tampenii. Daca nu doriti decat vorbe de laude, prieteni buni, scoateti optiunea de a trimite comentarii.
      • 0 (0 voturi)    
        NU a fugit nicaieri (Marţi, 27 ianuarie 2009, 16:40)

        eugenrc [utilizator] i-a raspuns lui io

        Daca te uiti cu atentie in stinga titlului comentariului vei vedea o sagetuta .
        Daca dai clik pe ea poti citi si comentariile care au primit voturi negative .

        Ca sa nu mai fi suparat eu te-am votat pozitiv ca sa poata fi citit si comentariul tau chiar daca razbate din el o invidie nejustificata .

        Norocul face parte din viata dar de multe ori trebuie sa sti sa te agati de el si in general daca "norocul" nu vine din partea familiei e nevoie de ceva efort si seriozitate ca sa te bucuri de "noroc" pana la capat .

        In orice caz , in viata au sansa sa se bucure de conjuncturi favorabile in primul rand cei care cauta asa ceva si au curajul sa riste si sa faca schimbari majore in plan profesional .
        Celor care astepata sa le pice din cer sansa de a se realiza in viata le pot aminti o vorba romaneasca care spune ca "dupa cum iti asterni asa dormi" .
        • 0 (0 voturi)    
          Au contraire (Miercuri, 28 ianuarie 2009, 10:08)

          io [anonim] i-a raspuns lui eugenrc

          A "fugit". Nu faceam referire la comentariul meu, ci la comentariul unei alte persoane, careia i-am raspuns eu initial. Si da, cunosc sistemul de punctare al comentariilor.

          Nu este vorba despre invidie. Am prins acea perioada si am vazut destule. Multi breji din ziua de astazi se dau rotunzi in fata 'boborului', dar 'boborul' nu stie ca erau alte vremuri atunci. Unele aspecte reies si din interviu. Multe afaceri, cariere, pornite in acea perioada, au avut parte de cresteri fulminante. De ce? Din simplul fapt ca piata era intr-un stadiu incipient, incomparabil cu situatia actuala. Conjunctura a fost favorabila multora. Ia sa-l punem pe Georgescu, sa porneasca o afacere in ziua de astazi, fara un leu in buzunar, sau alte resurse. E doar un exemplu de imaginatie. Intr-o oarecare masura, probabil, ii va reusi, dar nu va avea parte de acelasi 'succes' avut acum 10-15 ani. Aici bat eu. In ziua de astazi te impui mult mai greu, decat atunci. Lucrurile au evoluat extraordinar de mult.

          De de am dorit sa comentez? Din prisma faptului ca nu exista suficienti specialisti pe piata, din prisma faptului ca multi angajatori nu sunt deschisi catre noi tehnologii, catre instruire si deschidere la nou. In plus, unii acorda mai multe pret pe un vanzator ("sales"), decat pe un om tehnic bun. Din pacate, multi tineri si-au facut din asta un scop in viata.
          Ti se cam ia, cand vrei sa faci lucruri bune, dar angajatorul iti da peste nas, ca el stie mai bine. Sa fim seriosi, multi nu vor decat niste legume care sa faca acelasi lucru, zilnic, fara sa comenteze, sa aduca valoare. Nu sunt frustrari, ci doar realitate. Realitate de care se lovesc multi angajati.
          Nu din alt motiv, dar odata cu firma/compania, ai ocazia de a creste si tu. Ajuta-ma ca sa te ajut. Si iti pot oferi destule exemple. Poate criza va aseza anumite lucruri 'firesti', unora. Dar deviez de la subiect.
          Mi-ar face placere sa cred ca Marius intr-adevar ofera un anumit grad de libertate angajatilor sai, in sensul asta.
          • 0 (0 voturi)    
            de cultura (Miercuri, 28 ianuarie 2009, 14:34)

            Marius [anonim] i-a raspuns lui io

            Mie mi-ar place ca cei cu care lucrez sa vada ca au o foarte mare libertate. Am crescut (am fost format) intr-un mediu puternic antreprenorial si numai asa stiu sa lucrez. ce 10 ani de multinationala nu m-au facut sa-mi schimb atitudinea, probabil pentru ca am avut noroc. Aceeasi conjunctura.
            Dar vezi tu cum e cu libertatea, trebuie sa o si vrei, dupa care trebuie sa iti asumi rezultatele folosirii ei.
            Aici vine greutatea, pentru ca multi nu vor sa-si bata capul si prefera sa stea "acoperiti". altfel, la nivel teoretic toti pretindem multe....
            • 0 (0 voturi)    
              De acord cu tine (Miercuri, 28 ianuarie 2009, 14:54)

              io [anonim] i-a raspuns lui Marius

              Un articol interesant, legat despre ceea ce discutam:
              http://www.curierulnational.ro/Opinii/2009-01-28/De+ce+avem+parte+de+aterizare+dura%3F&hl=Adrian
  • +2 (2 voturi)    
    Hai la apa (Luni, 26 ianuarie 2009, 16:42)

    Inotatorul [anonim]

    Il stiu pe Marius de cand era responsabil de logistica in Arexim. Frumoase vremuri. Atunci multi au invatat cum arata o factura, si cum se calculeaza TVA-ul. Dar numai atat au invatat. Despre crize nu invata nimeni in nici o carte. Alea se invata pe propria piele.
    Cred ca lui Marius i-ar conveni sa se intoarca in 1929 cu ceea ce stie acum. Eh, asa a facut Moise. Sa inteleg ca nu ne ramane decat sa speram ca gandind pozitiv trebuie sa fie ceva si pentru noi de ros? Cool, asta da gandire strategica. Pai daca ne gandim bine, bancile vor iesi (unele) castigatoare din criza asta. Iar daca raman pe val vor continua sa faca rapoarte pe care apoi sa le traga la Xerox (sic). Deci afacerea va merge bine.
    • 0 (0 voturi)    
      Hai la apa (Marţi, 27 ianuarie 2009, 12:02)

      Marius [anonim] i-a raspuns lui Inotatorul

      Eu cred ca e adevarat ca gindirea pozitiva ajuta. macar nu te imbolnavesti de stomac, din cauza nervilor.
      Gindirea strategica vine dupa aia, adica ginding pozitiv vei fi in stare sa gasesti oportunitatile chiar si intr-o criza.
      Din punctul meu de vedere, strategic in acest moment inseamna pur si simplu sa ne reasezam oferta de servicii in asa fel incit sa ne bazam si sa promovam mult mai serios lucruri care pot avea valoare pentru clientii nostri: outsourcing.
      si, da, sper ca afacerea sa mearga bine :)
  • +1 (1 vot)    
    Buna Marius (Luni, 26 ianuarie 2009, 21:45)

    eugenrc [utilizator]

    Mi-a facut o deosebita placere sa citesc interviul la care ai participat .
    Se simt in interviu indemnurile doamnei diriginte Graziella Stefan de a fi onesti cu viata .
    Felicitari !
    Ma bucur sa vad ca ai ramas neschimbat .

    Succes in continuare !

    Te saluta cu bucurie vesnicul casier al clasei .
    • +1 (1 vot)    
      Buna (Marţi, 27 ianuarie 2009, 12:05)

      Marius [anonim] i-a raspuns lui eugenrc

      Salut Eugen!
      Foarte probabil.
      Doamna Stefan a fost in mod clar printre persoanele care au insemnat ceva pentru mine.
      Ma bucur sa te "revad".
      Multa bafta!
  • 0 (0 voturi)    
    infloriti (Joi, 2 aprilie 2009, 1:39)

    Mircea Manea [anonim]

    Si eu cred ca "infloriti" anumite aspecte, domnule Persinaru. Cum ar fi acela cu oamenii care au plecat din Xerox. Am un prieten care a fost managerul unei divizii de succes din Xerox, care nu mai avea unde sa-si puna toate diplomele, certificatele si chitantele de merit pe care le-a primit cat a lucrat la dvs si care a plecat nemultumit, acum vreun an, la o alta firma. Si am inteles ca intre timp au mai plecat si altii, destui chiar. Si nu de la categoria usoara, ci manageri, mai mari si mai mici.


TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie

FORUM

Ultimele
discutii