Radu Tatucu
Foto: CampusNews

VIDEO Radu Tatucu, masterand la Harvard: "Fata de Europa, unde Romania are o imagine destul de rea, in Statele Unite, Romania are o imagine cvasi-inexistenta"

de Magda Barascu CampusNews

Vineri, 26 noiembrie 2010, 9:31    NEWS | INTERVIU

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

"Fac un master in Politici Publice la Harvard Kennedy School of Government care este scoala de politici publice si guvern a universitatii", spune Radu Tatucu intr-un interviu CampusNews. "Acest program are doua componente principale: in primul an este o componenta de fundament in care iei anumite cursuri obligatorii, cursuri in economie, statistica, etica, management strategic al organizatiilor din sectorul public.



Iar in anul doi ai o flexibilitate mult mai mare de a-ti alege cursuri in aria ta de concentrare. Eu voi alege sa ma specializez in Relatii Internationale si Globale si in cadrul acestui domeniu imi voi alege Politica Energetica Internationala.

Cum este un proces de aplicatie la un program de master la Harvard

Este destul de intens, la dosar a trebuit sa scriem patru eseuri in total. Trebuie sa-ti iei recomandari, trebuie sa-ti faci cv-ul care sa incorporeze parcursul tau profesional, personal, extracuricular.

Eseurile sunt cea mai mare provocare pentru ca trebuie sa-ti pui viata in 400-500-600 de cuvinte, si nu este intotdeauna usor. Si trebuie sa ai un anumit echilibru intre partea academica, profesionala, partea personala. Am petrecut foarte mult timp lucrand la eseuri, de multe ori lucrand la reducerea numarului de cuvinte: e mai usor sa scrii 1.000 de cuvinte decat 600.

Ce a cantarit cel mai tare in dosarul meu la Harvard?

Este destul de greu sa spun ce, daca este un singur factor. Din cate am inteles, Comitetul de Admiteri se uita practic la intreaga experienta, se uita la partea academica, vor sa vada ca ai o experienta academica solida, se uita la experienta profesionala. Majoritatea colegilor din programul meu au peste trei ani si ceva de experienta.



Partea profesionala conteaza, vor sa-ti vada parcursul profesional, unde ai lucrat, de ce ai lucrat acolo, unde vrei sa mergi, vor sa vada daca ai asa numita poveste, daca are sens ce ai facut cu ceea ce vrei sa faci, unde se leaga si cum poate programul respectiv la care ai aplicat sa te ajute sa ajungi unde vrei sa ajungi. De asemenea sunt foarte interesati si de partea aceasta de implicare in comunitate. Scoala Kennedy School este o scoala care pregateste viitori lideri in sectorul public si pentru ei este foarte important sa vada ca esti interesat de comunitate, ca vrei sa contribui, ca vrei sa faci o diferenta pozitiva.

Mi-este foarte greu sa spun ca faptul ca am fost la colegiu la Harvard a contat mai mult decat faptul ca am lucrat la Banca Mondiala sau in consultanta, sau ca acestea au contat mai mult decat ca am facut foarte mult voluntariat de cand ma stiu.

O zi din viata mea la Harvard

O zi este destul de lunga, mai ales ca acum iau aceste cursuri de fundament care sunt foarte intensive. Incepe pe undeva la 6, 6 si jumatate dimineata. Semestrul acesta chiar s-a nimerit sa am din pacate in fiecare zi cursuri de la 8:40 in fiecare zi.

In timp ce-mi beau cafeaua si-mi verific emailurile, trebuie sa mai citesc putin pentru primul curs. Dupa care am cursuri de la 8:40 uneori pana la 4 dupa-amiaza lunea si miercurea, cu o mica pauza la mijloc. Martea si joia am cursuri de la 8:40 pana la 11:30. Dupa care ramane timp pentru proiecte, pentru intalniri cu grupurile din diversele cursuri, pentru ca foarte mult se lucreaza si in echipa. Aproape la fiecare curs avem un grup de studiu cu care ne intalnim in mod regulat sa discutam materialul pentru saptamana urmatoare, sau sa discutam un anumit proiect. Se pune mult accentul pe lucru in echipa.

Saptamana viitoare avem de prezentat un proiect foarte interesant la cursul de Relatii Internationale. Reprezentam Germania si tema dezbatuta este extinderea consiliului permanet de securitate al ONU. Si noi reprezentam Germania si trebuie sa argumentam de ce Germania ar trebui sa faca parte dintre membrii permanenti ai consiliului de securitate. Suntem 16 grupuri in acest curs, fiecare cu 5-6 membrii, si fiecare grup reprezinta alta tara.

Este foarte interesant pentru ca noi avem argumentele noastre de ce Germania ar trebui sa fie inclusa, si vin tari precum Portugalia, Columbia, China care spun ca nu ar trebui sa faca parte si la sfarsitul zilei de luni se va vota exact ca in Adunarea Generala a ONU si vom vedea atunci daca vom fi alesi. Este o intreaga dinamica, am schimbat foarte multe emailuri, telefoane cu colegii din alte grupuri, sa vedem daca ne sustin, am purtat negocieri.

Ce-mi place cel mai tare la experienta de la Harvard

Cel mai mult imi place diversitatea oamenilor. Colegii mei vin din toata lumea, din toate mediile posibile, din mediul guvernamental, din mediul privat, din ONG, din agentii internationale, organizatii internationale precum Banca Mondiala, FMI, ONU si fiecare are contribuie cu ceva.

Cursurile pe care le iau au o componenta foarte mare de cazuri in care discutam o anumita politica publica sau o problema cu care s-a confruntat o anumita agentie guvernamentala din Statele Unite sau din strainatate. Si noi ne punem in situatia unui manager public, cum am adresa acea problema.

Si este de-a dreptul fascinant sa vezi ca-ti vin oameni cu o experienta in educatie sau in armata Statelor Unite si-ti spun "haideti sa va spun cum am adresat noi o asemenea problema in cadrul armatei". Fiecare vine cu experienta lui, si in final incercam sa tragem o concluzie sa vedem ce trebuie invatat. Acesta este de departe cel mai fascinant aspect.

Ce-am facut la Banca Mondiala si cum m-a ajutat experienta de-acolo in programul pe care-l fac acum

La Bamca Mondiala am lucrat in Asia de Est si Pacific in divizia de reducere a saraciei si management economic, care este unul din principalele grupuri din banca, avand in vedere misiunea bancii de a reduce saracia la nivel global. Am lucrat pe mai multe proiecte analitice si operationale.

In principal am lucrat cu economistul sef regional pentru Asia de Est si PAcific pe un raport special "O renastere asiatica - idei pentru crestere economica". Este un raport in care rolul meu a fost sa analizez principalele dezvoltari economice din regiunea Asiei de Est de la criza din 1997-1998, cum de a reusit Asia de Est sa-si revina asa de rapid dupa acea criza care acum 12 ani se credea ca impinge intreaga regiune in urma cu 15 poate 20 de ani. Si trei patru ani mai tarziu, majoritatea tarilor recuperasera deficitul si erau din nou pe crestere economica solida.

Au fost anumite proiecte operationale. Am fost intr-o misiune in Asia de Est, in Mongolia. A fost extraordinar sa vorbesti cu oamenii de la trezorerie. sa vina sa-ti spuna ca inainte de introducerea acestui sistem le lua un minut, un minut jumatate sa completam un formular, acum le ia 15 secunde pentru ca totul e electronic si se completeaza automat. A fost un exemplu foarte mic care mi-a aratat impactul pozitiv al muncii pe care am depus-o.

Ce este Proiectul Romania 2020 - De ce educatia conteaza?

Proiectul Romania 2020 se incadreaza intr-un proiect mai mare pe care l-am lansat in GRSP Society anul trecut la Boston. Conferinta de anul trecut se numea Proiect Romania 2020m - Ce putem face pentru Romania in urmatorii 10 ani. Si am hotarat sa continuam si in fiecare an sa ne concentram pe o alta tema majora.

Si anul acesta am ales educatia. De ce educatia? Credem ca educatia este unul din domeniile din Romania care poate beneficia de foarte foarte multe imbunatatiri. Am hotarat sa ne concentram in special pe educatia universitara, respectiv cresterea competitivitatii tinerilor absolventi de facultate. Stiu ca sunt multe alte aspecte si nulte alte probleme in cadrul sistemului educational  si educatia preuniversitara are nevoie de foarte multe imbunatatiri, dar avand in vedere resursele si avantajul nostru comparativ, am hotarat sa ne axam pe partea aceasta de educatie universitara.

Proiectul are trei componente: conferinta aceasta pe care o vom avea in urmatoarele trei zile la Palatul Parlamentului doreste sa identifice cateva solutii concrete la aceasta problema: cum putem sa crestem competitivitatea absolventilor romani?

Pentru ca multi din angajatorii din Romania se plang ca petrec foarte mult timp cu proaspetii angajati pentru ca acestia nu au anumite deprinderi, vin din scoala fara sa aiba anumite deprinderi practice pe care si le-ar dori sa le aiba.

Dupa ce identificam aceste solutii, urmeaza partea a doua. Avem deja o echipa de proiect, de cercetatori care vor lucra la un document de politici publice si vor lucra sa sustina cu cazuri concrete aceste recomandari. Ipotetic vorbind, una dintre recomandari va fi sa se introduca programe de mentorat intre angajatori si studenti de la anumite facultati din Romania. Vom incerca sa venim cu exemple concrete, cu numere, cu statistici, cu cifre care dovedesc ca un asemenea program ar creste angajabilitatea, ar creste competitivitatea studentilor.

Partea a treia va fi partea de advocacy prin care ne propunem sa facem advocacy la nivel guvernamental, la nivel de universitati pentru a ane asigura ca aceste recomandari vor fi implementate si ca vor avea un impact pozitiv.

Cum s-a nascut Societatea Globala a Studentilor si Tinerilor Profesionisti Romani?

S-a nascut acum aproximativ cu doi ani si jumatate cand era 10-12 membrii fondatori, prieteni, colegii, unii ne stiam, unii nu ne stiam. Ne-am intalnit pe internet, am inceput sa ne intalnim in mod regulat pe Skype, pe yahoo, aveam conferinte online si am pornit de la ideea ca foarte multi dintre noi ne doream, ca indivizi sa facem ceva, sa contribuim cu ceva pozitiv la dezvoltarea Romaniei.

Si ne-am dat seama ca exista un foarte mare potential, sunt foarte multi romani tineri profesionisti, si sa  aducem impreuna acesti romani care vor sa faca ceva si au potentialul sa contribuie si sa rezolvam macar o parte din problemele majore  cu care se confrunta Romania fie ca e vorba de educatie, de anumite politici publice, de sanatate, de imaginea Romaniei in strainatate.

Fata de Europa, de exemplu, unde Romania are o imagine destul de rea, in Statele Unite Romania are o imagine cvasi-inexistenta. Cred ca este foarte mult potential sa transformi aceasta imagine cvasi-inexistenta intr-o imagine pozitiva.

La fel si in Europa, vrem foarte mult ca in Franta, Germania, Marea Britanie, unde Romania nu se bucura de o imagine buna, lumea sa realizeze ca exista foarte multi romani care contribuie in tarile in care stau prin faptul ca lucreaza acolo, studiaza acolo, si ca sunt si alte tipuri de romani. Eu ma consider intotdeauna un mic ambasador al Romaniei si cred ca fiecare din colegii mei este la fel si credem ca cine se intalneste cu noi isi va schimba putin in bine parerea despre Romania.​"
Citeste mai multe despre     |   |   |   |   |   |   |   |   | 

  
1936 vizualizari

VIDEO
Niciun videoclip
FOTO
Nicio imagine

TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie
A apărut o problemă pe server