Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala

AUDIO Geolog marin la Institutul Oceanografic din Massachusets: "Cercetarea din Romania este sub calcaiul unei cizme a incompetentei"

de Magda Barascu CampusNews

Marţi, 8 februarie 2011, 17:54    NEWS | INTERVIU

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

"Am ajuns la Woods Hole Oceanographic Institution, cel mai mare institut oceanografic din lume, in 2001 ca cercetator postdoctoral, dupa ce mi-am terminat doctoratul la universitatea de stat din New York, la Stony Brook", spune Liviu Giosan, intr-un interviu CampusNews. "Am plecat din Romania in 1993, cand mi-am terminat facultatea, dar decizia de a pleca fusese luata cu mult inainte, la venirea minerilor in iunie 90, cand am trecut prin evenimente traumatizante. Si mi-am dat seama ca nu voi putea sa fac stiinta in Romania in urmatorii 20 de ani.



Ce am ales sa studiez in Statele Unite

In Statele Unite stiam ca voi vrea sa studiez oceanografia, mai precis geologia marina, pentru ca din copilarie mi-a placut marea. Desi am crescut in Bucovina, in munti, mergeam la mare in fiecare an.

Cand am fost in facultate, datorita unui profesor de geologie pe care l-am avut atunci, am avut ocazia sa lucrez in Delta Dunarii, de care m-am indragostit imediat. Mi s-a parut ca este ceva unic si am vrut sa ajut sa fie pastrata.

Cum a fost experienta doctorala la SUNY Stony Brook

Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala
Am sosit in Statele Unite cu 30 de dolari in buzunar. Cand am ajuns la universitate nimic nu era inca aranjat, a trebuit sa dorm in birou, dar dupa doua saptamani mi-am dat seama ca sunt intr-o alta lume. O lume unde studentii sunt luati in seama, ideile lor sunt luate in seama si unde sunt ajutati. Tot ce trebuie sa faci ca tanar student si cercetator este sa sa stii intrebi si sa stii pe cine sa intrebi. Daca stii acest lucru, vei fi ajutat si vei reusi sa faci ceea ce iti doresti.

Cum mi se pare experienta academica din Statele Unite comparativ cu ceea ce am experimentat la geologie in Bucuresti


Facultatea de Geologie din Bucuresti avea un corp de profesori exceptionali. Nu toti erau in aceasta categorie, dar multi dintre ei. Unii erau din generatia veche, educati in Romania interbelica, educati serios, educati in strainatate. S-au prapadit de-atunci, sau chiar in timpul facultatii. Altii, elevii lor directi, isi pastrasera din seriozitatea profesionala, dar erau si multi care erau profesori facuti pe puncte, pe linie de partid.

Educatia facuta in Romania s-a deosebit de ceea ce am facut in Statele Unite prin faptul ca era in principal teoretica. In geologie, desi se facea practica pe teren foarte multa, majoritatea educatiei se baza pe chestiuni teoretice fara experimente, laborator. Pentru ca nu exista un acces la literatura de ultima ora, ca sa stim ce se face in lume, nici nu existau laboratoare bine utilate.

Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala
Venind in America, totul s-a schimbat. Am trecut printr-o perioada in care eram pur si simplu exasperat de faptul ca nu am o educatie practica in a folosi echipamentele din laboratoare, eram timorat, am trecut printr-o perioada destul de grea pana m-am obisnuit. Aceasta este una din marile diferente pe care le vad eu intre cele doua sisteme si, in plus, atitudinea de care vorbeam, atitudinea profesorilor fata de studenti, priviti ca parteneri, nu unul sus si altul jos.

Am lucrat in timp cu studenti romani care acum sunt profesori, sau conferentiari, sau lectori in Romania. Am avut onoarea sa lucrez cu un grup de romani in Delta Dunarii sa le arat ce cunosc eu si sa invat si eu de la ei. Si sa lucram la ceea ce defineste un om de stiinta, articole stiintifice unde prezentam rezultatele noastre ca sa avansam stiinta deltelor.

Care este activitatea de cercetare si proiectele in care sunt implicat la
Institutul Oceanografic din Massachusets

In afara de Delta Dunarii, care este un proiect de lunga durata, probabil se va termina dupa ce voi muri eu, mai lucrez in alte delte din lume. Acum lucrez in Canada Arctica, in Delta Mackenzie, unde marea problema este schimbarea climatica. Incalzirea in zonele polare este foarte accentuata, acolo se vede cel mai mult. Ce inseamna asta?

Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala
In zonele polare incalzirea poate avea efecte dramatica. Incalzirea zonelor de permafrost, unde pamantul este inghetat tot timpul anului, poate avea efecte puternice asupra incalzirii intregii planete. In permafrost sunt stocate cantitati imense de materie organica, care daca nu va mai fi inghetata, va intra in ciclul de descompunere. Si va produce dioxid de carbon care ar potenta incalzirea globala deja in miscare mult mai mult decat acum. Acesta este un feedback „pozitiv” periculos in procesul incalzirii globale.

Lucram in Delta Mackenzie pentru a ne uita la istoria din spate a permafrostului ca sa vedem daca ceva s-a schimbat in ultimii circa 50 de ani de cand incalzirea globala este evidenta in datele colectate in atmosfera.

Mai lucrez in subcontinentul indian, mai precis in Pakistan si India, in Delta Indusului. Ma uit cu un ochi de geolog la disparitia civilizatiei Indusului, o enigma a arheologiei moderne. Ea a fost descoperita in anii 30 si nici pana acum nu se stie de ce, dupa 600 de ani de eflorescenta, a disparut peste noapte in mai putin de 100 de ani. Oamenii acelei civilizatii au migrat din orasele lor bine dezvoltate, cu cladiri impresionante, cu canalizare, cu bazine de stocare a apei, au parasit totul si s-au intors la viata de la sat. Si in aceste conditii au mai existat 900 de ani pana au disparut cu totul!

Nu se stie exact de ce, una din cauze ar putea fi o schimbare climatica. Impreuna cu colegii mei din Marea Britanie, din Pakistan, din India, vrem sa vedem daca noi, ca geologi, putem contribui la rezolvarea acestei enigme.

Mai lucrez in India pe alte fluvii si in deltele lor, unde sunt alte probleme interesante. In general, ma intereseaza legatura dintre relief, clima si oameni, mai precis, civilizatii. Iar in India, o fascinatie pe care o am din copilarie citind Mircea Eliade, civilizatii vechi au existat de mult timp, de peste 5.000 de ani.

Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala
Interactiunea noastra, a oamenilor, cu natura este indelungata acolo, si putem invata ce n-a mers la alte civilizatii, care au crezut ca si noi, ca vor trai in continuu...

In afara acestor proiecte, recent am inceput sa lucrez in Marea Mediterana, in Delta Ebrului, in Spania. Sunt si consultant in procesul de restaurare a Deltei Mississippi-ului in Statele Unite. Dupa cum se stie, uraganul Katrina a devastat aceasta zona si se cauta solutii pentru a mentine la suprafata aceasta zona foarte importanta din punct de vedere al eco-sistemelor.

Proiectele mele nu sunt legate numai de delte, sunt si oceanograf, geolog marin, lucrez si pe mare. In viata mea, in total, am petrecut mai mult de doi ani pe mare, pe vase de cercetare, pe toate oceanele lumii.

Proiectul cel mai important pe care-l am in "blue waters" cum spun englezii, in zonele de mare adanca, nu in zona de coasta ca deltele, este reconstructia musonului in zona Oceanului Indian. Acest muson afecteaza puternic continentul euro-asiatic, si miliardele de oamnie ce traiesc acolo.

Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala
Am avut un proiect legat de Marea Neagra, la care am colaborat cu mai multi cercetatori americani. Cum s-a nascut proiectul si care au fost concluziile la care am ajuns

Este un proiect fascinant, o controversa care dureaza de cand eram student. Un cercetator american pe nume Bill Ryan, de la Columbia University, a venit cu o ipoteza: Marea Neagra ar fi fost inundata catastrofal acum circa 8.000-9.000 de ani, cand Mediterana practic a invadat un lac, care reprezanta in acel timp Marea Neagra. Aceasta ipoteza care a fost publicata in anii 90, practic a intors pe dos toata cercetarea din Marea Neagra, care era inca sub tipicul sovietic al interpretarilor geologice.

Stiinta sovietica a distorsionat cercetarea in Marea Neagra prin criterii politice si incompetenta, iar Bill a relansat cercetarea in Marea Neagra. De atunci s-au format doua tabere care se uita la aceasta problema, care este importanta din foarte multe puncte de vedere, din punctul de vedere al raspandirii agriculturii inspre Europa dinspre Asia Mica si Mesopotamia.

Am devenit un fel de invatacel al lui Bill Ryan, am mers cu el in expeditii in Marea Neagra, si, dupa cum se intampla in viata, invataceii incep sa aiba si ei ideile lor.

Cu ce am contribuit eu la aceasta discutie

M-am uitat in Delta Dunarii si am observat in studiul pe care l-am facut cu colegi din Romania, ca era imposibil ca acea inundatie catastrofala pe care Bill Ryan a denumit-o Potopul lui Noe, sa fi fost mai mare de 5-10 metri, ceea ce este extraordinar de mare oricum.

Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala
Ganditi-va ca aveti o casa la malul marii pe care ati dat o gramada de bani, si nivelul marii creste intr-o luna sau doua luni cu cinci metri. S-a terminat cu coasta, s-a terminat cu viata oamenilor care traiesc in zona de coasta. In acelasi timp, nu a fost chiar atat de mare, 80 de metri, pe cat credea Bill Ryan.

Dar controversa continua. Ca in orice controversa stiintifica apar argumente in fiecare zi. Lucrul in zona deltei, in zona Marii Negre din fata Romaniei trebuie continuat si mai ales pentru ca este putin cunoscuta, si este de interes national.

Din pacate, politica si interesele meschine ale unor oameni implicati in cercetarea din zona romaneasca a Marii Negre, face ca aceasta sa se faca cu foarte multa greutate. Un exemplu: Acum cativa ani, eram la un workshop in Delta Dunarii, unde un cercetator roman mi-a spus "Tu ce cauti aici? Tu nu esti roman, nu mai esti cercetator roman. Ce cauti aici, du-te si lucreaza in Statele Unite."

Cum se vede cercetarea din Romania de la Boston

Cercetarea din Romania este sub calcaiul unei cizme a incompetentei. Sunt foarte multi tineri care se zbat in Romania sa faca cercetare. Sunt foarte multi oameni cinstiti care se zbat sa faca cercetare, dar nu sunt in pozitii de conducere.

Cei care fac cercetare in Romania au din partea mea palaria ridicata, o fac in niste conditii deosebit de grele. In general, cercetarea este la un nivel redus din aceasta cauza: este condusa de incompetenti si este tinuta sub cizma.

Sper ca noua conducere din cercetare si din invatamantul superior va schimba lucrurile. E un semn bun aceasta noua lege a educatiei, s-a promovat si o noua lege a cercetarii. Sa speram ca reactia dinozaurilor nu va fi atat de puternica incat sa bage pumnul in gura celor care vor sa aduca conditii normale de lucru in Romania.

Cum s-a nascut proiectul
Ad-Astra

Ideea asociatiei Ad-Astra s-a nascut in mintea mea. In 2000, presedintele Emil Constantinescu a ajutat o organizatie din Romania numita ATAC, nu stiu daca mai exista, sa organizeze o reintoarcere a tinerilor cu studii in strainatate care sa discute pentru cateva zile la Cotroceni, unde sa schimbe idei. La acea intalnire am prezentat planul pentru Ad-Astra, ii si gasisem numele. Si am vorbit cu alti doi entuziasti, unul s-a pierdut pe drum, iar celalalt este membru co-fondator la Ad-Astra, Tudor Oprea, o personalitate de prestigiu a bio-chimiei mondiale, profesor in Statele Unite. Si am decis sa incercam sa punem in practica acest proiect.

Liviu Giosan
Foto: Arhiva personala
Marele noroc al acestui proiect a fost intalnirea cu Razvan Florian, un tanar cercetator, pe atunci nici nu stiu daca avea doctoratul terminat, desi fusese pe la laboratoare celebre si lucrase si publicase peste tot in lume. Acest om din Cluj, extrem de serios si aplicativ in gandire, a pus la punct site-ul Ad-Astra, a contribuit la proiect 90%, a inceput sa faca analize scientometrice pentru prima data in Romania, in cateva cuvinte, a pus pe roate acest proiect.

In 2002 Ad-Astra a fost facut ONG si am purces la analize scientometrice care sa ne ajute sa intelegem si sa prezentam fapte concrete despre ce se intampla in Romania in sistemul de invatamant universitar si in cercetare.

Multe din aceste analize se datoreaza lui Razvan care desi descurajat de multe ori  in acesti 10 ani care au trecut de atunci, a mers inainte si ne-a tinut impreuna.

Recomand tuturor cercetatorilor care aud acest interviu sau citesc acest interviu sa vina sa ni se alature. Singura conditie este sa fie profesionisti si sa aibe bune intentii.

Ma gandesc sa ma intorc in Romania?

Romania este tara mea, intotdeauna m-am gandit asta si totdeauna o am in minte. Dar timputrile ne schimba: avem familii, avem copii, e greu.

Sa va spun cum m-am gandit eu cand am plecat si cum am vazut ca fac altii. Am avut colegi de peste tot, din Brazilia, din Africa de Sud, chiar si tari mai putin dezvoltate, care au venit in Statele Unite, au studiat si apoi s-au intors acasa si li s-a dat sansa sa faca un laborator, sa faca o scoala de lucru. Eu nu am putut face asta, nu am avut aceasta ocazie...

La varsta mea, fara sa ma compar necuviincios, Grigore Antipa se intorsese de la Universitatea din Jenna unde facuse doctoratul cu Heckel si deja construise Muzeul de stiinte naturale, deja isi pusese amprenta in amenajarea Deltei Dunarii, era un om de stiinta multidisciplinar, un om extraordinar, care din pacate este uitat. Era la nivelul colegilor sai din lume!

Ma gandesc intotdeauna la intoarcerea acasa, dar conditia necesara pentru ca eu si altii mai buni decat mine sa se intoarca in Romania, este sa ni se dea mana libera , sa ni se creeze conditiile pentru a putea face cercetare la nivel mondial, sa putem detecta oamenii de stiinta din Romania cu care putem sa colabora de la egal la egal, sa ajutam. Asta va fi foarte greu pentru ca sunt foarte multe interese si foarte multi oameni care se opun acestor lucruri normale, le place sa fie la un nivel jos, le place sa nu puna stacheta prea sus, pentru ca primesc o leafa si totul merge inainte.

Dar asta nu este bine pentru viitorul tarii. Ganditi-va ca oamenii care merg in universitati azi, vor fi viitorul tarii maine. Daca noi ii educam la nivelul genunchiului broastei, atunci acolo va fi si tara, in 20-30 de ani.

Ce-mi lipseste din Romania

Totul. Intr-un fel este tragic sa fii intr-o alta cultura, dar e greu sa crezi asta pana nu o simti pe pielea ta.​
Citeste mai multe despre     |   |   |   |   |   |   |   |   | 

  
5936 vizualizari
  • +1 (1 vot)    
    Bravo si mult succes in continuare! (Marţi, 8 februarie 2011, 19:06)

    Lia [anonim]

    E intr-adevar mare pacat ca Romania nu este interesata sa atraga si sa promoveze pe scara larga oameni de stiinta care vor sa isi faca serios meseria. Ne laudam atata cu tinerii nostri care fac doctorate de succes in strainatate sau cu geniile noastre, care iau premii pe la olimpiade internationale, dar cand vine vorba sa le cream un cadru de lucru propice in Romania, ridicam din umeri si nu facem nimic (si nu dau vina doar pe guvern si pe politicieni, caci ei nu ar exista in forma asta daca romanul de rand nu i-ar promova).

    Sunt multi oameni ca Liviu, care poate s-ar intoarce in Romania daca ar putea sa isi practice meseria fara sa li se puna bete in roate, daca nu ar fi priviti cu ura, invidie sau, in cel mai bun caz, cu totala lipsa de interes atunci cand vin cu o idee noua sau cu o propunere de colaborare.

    Sotul meu a facut un doctorat la o universitate de top din State si a ramas sa profeseze tot in State, pt ca in Romania, desi am fi dorit sa ne intoarcem, stie ca in domeniul lui departamentele universitare sunt conduse de oameni cu care nu ar putea colabora fara sa renunte in acelasi timp la standardele morale cu care este el obisnuit.

    Nu ca asta ar tb sa ne consoleze in vreun fel, dar Romania nu e nici macar originala in privinta asta. In Italia, de exemplu, lumea academica e la fel de "impietrita", angajarile si promovarile se fac foarte greu si numai cu acordul cine stie carui dinozaur. Ce-i drept, exista o "mica" deosebire, dinozaurii lor au mai si adus cate un premiu Nobel din cand in cand... pe cand ai nostri sunt in majoritate inexistenti in stiinta la nivel mondial.

    Liviu, mult succes in ceea ce faci si felicitari pt tot ce ai realizat pana acum!
  • 0 (2 voturi)    
    toata Romania este sub cizma incompetentei.... (Marţi, 8 februarie 2011, 19:25)

    lili [anonim]

    nu numai cercetarea... din pacate.... cu sanse mici de a schimba ceva in urmatorii 50 de ani.... batranul Neagu Djuvara spunea acum vreo luna ca nu vede posibile schimbari in mai bine in viata romanilor pana prin anul 2070.....ce va fi atunci??!! sper sa nu fie prea tarziu....
  • +1 (1 vot)    
    hello (Marţi, 8 februarie 2011, 20:46)

    Mirel Birlan [anonim]

    Salut Liviu,

    Ma bucur sa gasesc acest articol despre tine.
    Iti doresc mult succes si sa-ti implinesti in continuare visele, caci pasiunea si aplicatia ti-au ramas aceleasi.

    Mirel
  • 0 (0 voturi)    
    Eu m-am intors... degeaba (Marţi, 8 februarie 2011, 21:53)

    Constantin [anonim]

    Liviu,m-ai facut sa retraiesc experienta din US unde am studiat citiva ani un master. Eu nu am vrut sa ascult de colegii care imi spuneau ca nu e momentul sa revin in Romania si m-am intors plin de idei noi, pe care credeam ca voi gasi sustinere sa le aplic alaturi de colegi dornici sa colaboram. M-am inselat. Aproape nimeni nu e interesat sa faca ceva nou si daca mai ai si un sef care te simte ca esti o amenintare, ai viitorul asigurat, dar in alta parte...
    Se pare ca odata ce ai vazut ca se poate lucra si studia in conditii care stimuleaza creativitatea, este destul de greu sa te intorci "in timp" la conditiile din Romania si la climatul ostil creat de cei care au o palarie prea mare fata de cit merita.
    Iti doresc succes in continuare si recunoastere internationala a muncii tale... si o sa vezi atunci citi se vor "bate" cu mindrie in ziare sa spuna ca esti "de origine romana" si ca "scoala romaneasca" te-a indrumat sa fii ceea ce esti!
    • +1 (1 vot)    
      nepotismul in Ro (Miercuri, 9 februarie 2011, 7:41)

      btr80 [anonim] i-a raspuns lui Constantin

      @lia: fara a vrea sa jignesc, formularea "E intr-adevar mare pacat ca Romania nu este interesata sa atraga si sa promoveze pe scara larga oameni de stiinta care vor sa isi faca serios meseria" este naiva. In Romania NU SE VREA acest lucru. Si nu doar in domeniul stiintei ci in aproape orice domeniu ce are de-a face cu banul public. Pentru ca aceasta promovare in baza meritelor ar duce la disparitia uriasei "intreprinderi" de zeci de mii de persoane, rude intre ele, care este nepotismul in Romania. Si aceasta intreprindere reactioneaza, se apara. Se apara intre ei, isi apara miile de locuri mai mult decat caldute. CIteste cati rectori din Romania au mai mult de 1 lucrare publicata pe an. Buba problemei in Romania este invatamantul universitar pentru ca in cel preuniversitar tot se mai face cate ceva. Situatia e atat de profund stricata incat singura solutie ar fi desfiintarea lui totala urmata de refacerea lui de la 0 cu sprijinul specialistilor din cateva universitati de prestigiu. La ce costuri avem cu nepotismul/pilele/coruptia generalizate si efectele lor (zeci de mii de absolventi slab pregatiti) ar fi mai ieftin sa platim profesori de la aproape orice universitate din lume.
  • 0 (0 voturi)    
    Numai ganduri bune ... (Miercuri, 9 februarie 2011, 4:53)

    Liviu Giosan [anonim]

    ... Lia, Lili, Constantin... Multumesc pentru comentariile voastre si sa nu disperam.

    Mirel - imi lipsesti la AdAstra - dar tu ai alte astre la care sa visezi :) Numai bine!
  • +1 (1 vot)    
    adagio (Miercuri, 9 februarie 2011, 5:03)

    omu'marii [anonim]

    Din pacate exista si reversul. Cercetatori incompetenti care si-au dat cu parerea aiurea si au facut tot felul de teste pe teren iar dezastrul se vede in 30-35 ani (cit am vazut eu): plaje erodate partial sau total, diguri construite aiurea, faleze neconsolidate, construirea porturilor si impactul asupra mediului, baraje spargeval din stabilopozi...lipsa si multe altele. Sint nascut-crescut la malul marii si am vazut dezastrul pas cu pas as putea spune, pe o bucata din litoral.
  • +1 (1 vot)    
    si eu... (Miercuri, 9 februarie 2011, 6:26)

    jb [anonim]

    lucram in cercetare la plecarea din R acum 32 ani..Ptca Liviu, pe care il felicit din suflet pentru succesele lui in USA, de care am avut si eu mare parte..., este asa de deschis, am sa descriu putin ce mi s-a intimplat in R inainte de plecarea spre USA. Eram inclus intr-un "colectiv" de cercetare care avea membrii din diverse domenii..La Fac de Geologie, de unde trebuia sa "recrutam" 2-3 geologi pentru tema nationala la care lucram, am fost sa discutam cu Decanul Fac...un Prof distins si extrem de calificat...Intr-o discutie personala cu seful meu cu care se cunostea, i-a sugerat ca poate alege din maj cadrelor, pe ORICARE, ptrca toti sint calificati..DAR in soapta nea spus, ca nu cumva sa alegem pe Dl EC, pe atunci Sef de Lucrari...Eu am pus o intrebare stupida de baiat tanar : dece ?? Ei bine Decanul ne-a precizat : dle acest Sef de Lucrari, a trecut dela Drept la Geologie ..!!?? cum a putut face asta ??
    Ei bine acest Domn a ajuns PRESEDINTELE ROMANIEI.. SI A FOST CEA MAI MARE CATASTROFA POLITICA A ACESTEI TARI... dela o majoritate covirsitoare la alegeri..mi se pare 70% ?, a ajuns in afara Parlamentului, iar el personal s-a dovedit a fi un incapabil, sau poate o unealta securista cum sint majoritatea intelectualilor lasi din Romania ! dixit !
  • 0 (0 voturi)    
    clisee de gandire (Miercuri, 9 februarie 2011, 8:34)

    shinobi [anonim]

    "dar conditia necesara pentru ca eu si altii mai buni decat mine sa se intoarca in Romania, este sa ni se dea mana libera , sa ni se creeze conditiile pentru a putea face ..."

    speram sa n-apara asta, scris negru pe alb ... ca sa fie foarte clar, nu-i asa?
  • 0 (0 voturi)    
    Calitatea invatamantului universitar.... (Miercuri, 9 februarie 2011, 10:10)

    dana [anonim]

    In urma cu ceva timp a fost angajat la firma de IT un tip care a facut doctoratul prin Franta. A inceput ca junior dev pt ca nu avea experienta dar dupa 6 luni nu era in stare sa faca nimic. Alti colegi care au fost angajati o data cu el si care au terminat doar cei 3 ani de facultate se descurca bine

    A avut de ales intre a pleca singur sau sa fie dat afara pt incompetenta.

    A avut pile si acum este profesor la universitatea de vest din tm si se ocupa de "formarea" noilor generatii specialisti IT....
  • 0 (0 voturi)    
    Mai usor cu denigrarea de la distanta ... (Miercuri, 9 februarie 2011, 10:45)

    bibi [anonim]

    Eu sunt un produs al unei un Universitati din Romania, ca si protagonistul articolului. Romania a investit in mine si eu am reusit sa fiu competitiv in Europa doar pe baza cunostiintelor din scoala romaneasca. A generaliza si a baga totul intr-o oala asa de la distanta e o mare dovada de superficialitate. Din cate bag de seama Liviu nici nu a facut cercetare in Romania dar se exprima derapant la adresa cercetarii din Romania. Ca sunt multe parti slabe sau jalnice asta stie toata lumea, dar nu toti sunt incompetenti.
    Romania are nevoie de modele cum este Liviu dar si de incurajari, nu de referiri de la mare distanta de genul "Sunteti prosti!". Asa ca putina moderatie si modestie nu ar strica.
    • 0 (0 voturi)    
      Haideti sa citim impreuna! (Miercuri, 9 februarie 2011, 11:17)

      Gicu Maracine [anonim] i-a raspuns lui bibi

      Si poate reusim sa intelegem, pana la urma:

      "Sunt foarte multi tineri care se zbat in Romania sa faca cercetare. Sunt foarte multi oameni cinstiti care se zbat sa faca cercetare, dar nu sunt in pozitii de conducere.

      Cei care fac cercetare in Romania au din partea mea palaria ridicata, o fac in niste conditii deosebit de grele."

      Dupa care vorbim de moderatie, generalizari paguboase si, mai ales, de modestie si bun simt!
    • 0 (0 voturi)    
      Hmm (Vineri, 11 februarie 2011, 2:49)

      Mihai [anonim] i-a raspuns lui bibi

      Nu cred ca stii cum se face cercetare in afara...arunci vorbe in vant.
  • 0 (0 voturi)    
    stiu asta si eu (Miercuri, 9 februarie 2011, 11:43)

    draconian [anonim]

    eu sunt student la inginerie geologica in anul 1 din cadrul UAIC...pai salile din corpul B arata ca desprinse din paleozoic, cu planse de pe vremea lui E. Simionescu sau Cobalcescu, vitrinele sunt pline de praf (dar nu e asta problema) ci faptul ca unele esantioane nici macar nu mai au denumirea pe ele-si mai sunt si amestecate intre ele); laboratorul de chimie din corpul B arata ca o magazie....in fine, cireasa de pe tort o reprezinta studentii de la aceasta specializare..unul mai batut in cap decat predecesorul; in concluzie halar extractii vor fi in romania pe viitor...
  • 0 (0 voturi)    
    cercetare fara bani! (Sâmbătă, 12 februarie 2011, 0:15)

    Paul [anonim]

    In momentul in care clasifica cercetarea din Romania cu cea din strainatate poate pe langa criteriul articole publicate/numarul cercetatorilor, poate ar trebui sa se mai faca un clasament de genul: articole publicate/bani investiti in cercetare. Cred ca ar fi de interesant de analizat un astfel de clasament.

    Nu sunt adeptul ideii ca daca nu primesti bani nu esti serios. Fara a ma lauda, anul trecut mi-a scazut salariul cu 25%, numarul orelor din norma cu 25% si numarul studentilor din semigrupa cu 50% si tot nu cred ca mi-am batut joc de ore.

    Este insa vb de calitatea celor care raman in invatamant. Mobilitatea pe piata muncii in cercetare este foarte mare pt ca oportunitatile sunt mari. Sunt de acord ca mai intai trebuie stabilite niste reguli de bun simt care sa duca la cheltuirea eficienta a banului public, dar dupa aceea cred ca salariile trebuie crescute pentru a ca invamantul superior sa faca fata pe piata muncii.

    De ce ar ramane un student foarte bun in Romania ? Pentru 1000 de lei salariu ca asistent? Si sa spere la 4000 de lei peste 10-15 ani? Inteleg ca atat poate economia. Dar atunci sa nu cerem mai mult de la cercetare.

    Tot timpul ni se spune ca Ungaria, Cehia sau Polonia au cate 2-3 universitati in top 500. Dar acolo salariile sunt de 2-3 ori mai mari decat in Romania si poate tentatia de a pleca este mai mica.

    Eu cred ca invatamantul superior romanesc va fi performant atunci cand va fi capabil sa ofere celor care au plecat din tara conditii, salariale in primul rand, suficient de bune astfel incat sa ii atraga in universitatile din Romania. Acest lucru s-a intamplat inainte de perioada interbelica si a pus bazele dezvoltarii Romaniei dintre cele 2 razboaie.
    • 0 (0 voturi)    
      :) (Sâmbătă, 12 februarie 2011, 19:44)

      Mihai [anonim] i-a raspuns lui Paul

      Dar poate avem prea multe universitati? Poate ar fi normal sa existe 3-4 facultati pe un domeniu de studiu in tara! Nu spun in ce oras. Sa reziste cel mai bun!


VIDEO
Niciun videoclip
FOTO
Nicio imagine

TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie
A apărut o problemă pe server