Am avut bafta sa prind o bursa in Olanda in 1991 - 1992... A fost o experienta totala, nu numai din punct de vedere strict academic, ci de viata, de intelegere a unei alte civilizatii, de deschidere a unor noi orizonturi care pana atunci doar la banuiam, dar nu le configuram clar in minte... Uite povestile mele mai mult sau mai putin academice de cum am ajuns in Olanda :)
Sunt 5 episoade incepand din partea inferioara a paginii:
http://www.imperatortravel.ro/categoria/jurnal-de-calatorie/inceputurile-maratonului-meu-1991-1992

Am fost studenta intre anii 1975-1979.
Prima grija a fost sa vizitez orasul(IASI), apoi sa merg la teatru si la opera,apoi la discoteca si permanent sa -mi gasesc iubirea.
Subiect ul iubirii se baza pe poezia Puskin care suna cam asa:
Eu te-am iubit si poate ca iubirea, din suflet nu s-a stins de tot;dar nici nadejdi si nici tristeti nu-ti va mai da;asa socot.Fara nadejde te-am iubit,de gelozie,de sfiala de indoiala chinuit.De-a domnul sa mai fi candva iubit, asa adanc asa gingas cum te-am iubit.

cred ca imi voi aminti cu drag de ei..de serile cand ne strangeam si cantam la chitara.."La cap de pod"..de serile din club A, unde plecam 10 si stateam pana dimineata la 5 iar a doua zi, la laborator nu mai eram in stare sa deschidem ochii, de noptile albe cand invatm pentru examene (cu 2 zile inainte de examen), de emotiile unui examen greu (cel mai greu pe care l-am avut eu a tinut 8 ore- 2 ore partea scrisa si apoi am asteptat la oral), de bucuria implinirii (cand l-am luat cu o nota nu tocmai mica), de pachetele pe care mama mi le- trimitea pe tren si mai apoi pe microbuz, pe primii bani facuti de mine (din meditatii), de primele esecuri si primele impliniri.
Mai apoi experienta internationala si-a spus cuvantul dar aia nu a mai fost studentie (ci munca in adevaratul sens al cuvantului).

Am trait (in adevaratul sens al cuvantului ) in studentia mea..si ma bucur pentru asta..

Despre armata au scris mult mai multi... Am intrat la facultate in 1988, deci am prins doua epoci. Inainte? Se facea o selectie bazata pe testarea memoriei catindatului, un sistem de meditatii bine pus la punct si portite rezervate fotbalistilor sau copiilor cu gene potrivite. Ma rog, proportia neuronilor suficienti si pusi la munca vs. nu stiu eu d-astea, era asemanatoare cu raportul actual dintre cu taxa - bugetati. In ultimii ani ai regimului comunist, studentii foarte buni si bine sfatuiti urmau cursuri serale sau la ff, pentru a ramane in marile orase. Cursuri cu o grupa si seminarii pe subgrupe erau ceva obisnuit. Asa ca profesorul putea sa-si cunoasca studentii si evaluarea era obiectiva, daca se dorea asta. Profesorii buni de atunci erau de multe ori cei de moda veche, formati in alte vremuri si aflati in prelungire de activitate. Acum veteranii sunt asistentii si lectorii din anii 80, care au ajuns imediat dupa revolutie profesori cu un capitol scris intr-un caiet de lucrari si care isi citesc si acum notitele din anii tineretii. Pardon, le-au pus negrii pe slideuri. Studentia? Scoala se facea de forma. Daca vroiai sa afli mai multe, cu o cutie de bomboane puteai indupleca bibliotecara sa-ti asigure accesul la fondul special. Numai ca si asta era cam antic. Tot felul de sarcini absurde si extracurriculare incepand cu practica agricola, serviciul la cantina sau militaria pentru fete. Lucruri care nu se uita: sudarea grupei, taberele studentesti, br in camin, iesitul la terasa dupa fiecare examen din sesiune impreuna cu profii. Si de regula ei plateau... Banchetul de absolvire, intalnirile de n ani la care nu lipsesc decat cei care chiar nu au incotro. Competente? La fel ca si acum :)
Dupa 90? A fost un soc initial. Anul inghetat, studentii primiti in consiliile profesorale si in senat, nu tu prezenta obligatorie... Plus o multime de carti venite ca ajutoare din afara, burse etc. Pentru toate gusturile, inclusiv loazele au avut o viata minunata. Acum?

Am fost student in Politehnica in anii 83-88. A fost si greu si minunat. Mi-a placut atat de mult incat am ramas in invatamantul superior. Insa nu se compara cu ceea ce a fost atunci. Am tinut foarte mult sa fac armata cu colegii mei, in ciuda promisiunilor de aranjamente ale parintilor si la Facultate am ramas uniti, desi printre noi erau si turnatori. Dupa o hepatita in anul 2 m-am intors la ore si am vazut un avion de hartie zburand prin amfiteatru in timpul cursului de economie. Brusc am fost fericit ca sunt acolo, alaturi de 'ai mei'. Era un teatru viu. N-am avut multe absente. Nu am avut NICIO 'boaba', NICIODATA. Mi-a placut programarea calculatoarelor si m-am ocupat de geometrie asistata, iar profesorul caruia ii faceam 'temele' de cercetare a aranjat sa fac practica la catedra lui, iar el avea 'portia' de lucrari in fiecare an. In ciuda hepatitei am tinut si locul din camin si bine am facut, fiindca am ramas alaturi de colegi, acolo unde era 'viata'. Acum 5-6 ani am lucrat in strainatate un an intr-un proiect de cercetare si, dupa ce ca mi-era dor de casa, am gasit (pe resursadefun, cred) o imagine cu un camin studentesc unde la ferestre era un cearceaf scris cu vopsea pe care scria 'Unde esti tu, studentia mea'... Acum vreau sa fiu profesorul cu care as fi dorit sa lucrez ca student. The rest is silance...

Titu Maiorescu-facultatea de Medicina si Medicina dentara=4 specialitati,toate pe bani grei ,cu taxe in mii de euro!
Si macar de s-ar vinde stiinta!NU!!!Se vinde doar prostie ,incultura cu dascali care cer sume de bani in sesiune,conditionand astfel actul invatarii(ex.:dr. Cadar Ramona=o nulitate,noroc ,ca citeste dar si atunci mai incurca cuvintele ,pe care uneori nu le intelege…acum e as. univ….curand ajunge conferentiar,profesor ,decan de facultate la “Prostia SRL”)!!!Predare cu “oficiali”care au o licenta luata pe la Spiru(aici angajarea lor nu este refuzata) si in doi timpi au dubla personificare:studenti anul I la specializarea unde predau anului III!!!Incalificabila incadrarea!E posibil asa ceva:Unde s-a pomenit ca un student anul 1 sa predea celor din anul 3???(Carmen Mazilu-presedinta OAMMR Bucuresti)
Ca sa nu mai vorbim de conditiile oferite studiului si de frecventa ,care e mai mult FF=unde e egalitate?Intre cea numita Vasile Goldis(Arad)sau lucian Blaga(Sibiu).
Deja calitatea
studiilor acestor facultati se simte:asistenta Florentina Carstea de la Giulesti era licentiata la FMAM Vasile Goldis Arad.Cand o fi avut timp(se spune ca avea DOUA facultati terminate)?!?
Calitate institutionala?!?
Cred ca i-ar putea spune astfel:Calitatea si cantitatea spagii institutionale in Romania
!!!
Matematic,lui Carmen Mazilu i se pare
ca e nedreptatita cu ceva?Socotiti 14 ron X 20.000de asistenti /luna…apoi pe an!
Poate Carmen Mazilu sa ne spuna unde se duc acesti bani,opriti obligatoriu pe fluturasii de salariu?Asa se justifica salariul dumneaei,vehiculat la valoare de aprox.3500 euro?Nu-i e putin rusine?
floricica:
Amintiri din SCOALA ROMANEASCA:
sa va impartasesc cateva “minunatii” de la fac. de medicina specializare as. med gen; sunt profesori: CADAR DOROTEA care pt ca nu au fost toate prezentele a cerut de prezenta 50 de lei, 100 de lei sa trecem la materia pe care a predat-o in al doilea sem adica boli
infectioase, inca 100 de lei pt cei ce au avut rest

la materia din primul semestru ; si uite asa calculati 85 de studenti a cate 100 de lei sa se treaca in sem 2, uite asa inca 50 de lei pt inca vreo….60 ca au avut inca o prezenta in plus
si mai adaugam inca 100 pt cei 50 de studenti cu restante din primul semestru….cat face? calculati dvs; urmeaza intrebarea :”de ce s-au dat acei bani”? pt ca a zis clar ca nu va trece pe nimeni chiar daca este nevoie sa treaca doar 10 studenti , asta…..asa sa “nu sara in ochii nimanui…..; daca s-a facut ceva”? nimeni nu a vut curajul sa o inregistreze….aici vb de sefa de an careia i-a fost frica sa faca acest lucru…a si inca ceva …..sa mai adaugam la aceste fraze ca este paralela cu ceea ce preda, are pretentie ca in sesiune sa se scrie in lucrari cuvant cu cuvant inclusiv virgulele etc………………..Parerea mea in privinta fac. “t.maiorescu”……….este pe o treapta inferioara……. de ce nu ma transfer? pt ca ma costa 2000 de lei transferul, bani pe care nu-i am .
Da, este adevarat, sunt multi profesori extraordinari din multe puncte de vedere, si da, este adevarat cine vrea sa invete, invata; la urma urmei facultatea este facultativa; fiecare dupa propriile capacitati!
De suparare:
La Bucuresti La Titu Maiorescu =Medicina ,nu se trec note in carnet ,tocmai pentru a se incasa o taxa de 2,5 milioane lei vechi pentru foaie matricola…altfel notele se modifica,dispar!
Nu se dau legitimatii gratuite de calatorie nici pe transportul in comun nici pe cfr la cursantii la zi!
Taxa este in EURO!!!Pentru romani care au ca venit doar lei romanesti;sa nu mai spunem ca sunt taxe exorbitante si mai sunt si profesori care conditioneaza examenul din sesiuni:Dr. Cadar Ramona Dorotea=o “panarama” de 30 de ani care asasineaza la propriu tot ce poate fi invatamant;e zero la cunostinte medicale dar cere bani!!!vrea sume exacte!
Dai banu=ai 10 ...fara a da pe la curs,oricum e facultativ,ce daca e la zi?
Nu dai banu=ai 6!!!cu prezenta de sperii profii.
Diplome false?Asta-i ROMANIA de azi ,din pacate si de ma

Am fost student in perioada 1966-1971 la Brasov fac. de mecanica sectia A.R.(autovehicule rutiere).Atat de bine ne-am simtit impreuna incat ne vedem din 5 in 5 ani,iar o parte din-tre noi (grupa mica cum ne place sa-i spunem ) in fiecare an.Inchiriem o pensiune in zona montana (Valea Prahovei,Brasov Sibiu)de vineri pana sambata iar atmosfera este minunata.Acum 2 ani la o pensiune pe Valea Doftanei erau cazati cu noi si trei perechi de tineri studenti-culmea de la AR Brasov-care vazand modul deosbit in care sarbatoream revederea s-au intrebat firesc:oare noi tot asa vom face peste ani ? Despre anii studentiei ce sa va spun?Alte vremuri alta lume alte reguli.Un singur lucru pot sa va spun:nu se cunostea notiunea de pile,se invata multa carte iar 93 de ingineri au impanzit industria romaneasca.Azi toti sunt pensionari dar mai avem coegi care lucreaza la marile Fabrici de automobile din Europa si care bine inteles anul acesta vor fi prezenti la intalnirea de 40 de ani la una din pensiunile din jurul Risnovului.Un singur lucru vreau sa mai adaug:La una din intalniri Prof.nostru de motoareDan Abaitancei m-a facut sa ma simt mandru ca am terminat aceasta facultate in acele vremuri cand dupa ce a facut prezenta strigand condica ne-a spus:Sa stiti ca ingineri ca dvs. se cauta si azi in Europa.Suntem insa prea batrani sa ne mai inhamam la treaba.O tempora o more!

cela mai frumoase vise din care ma trezesc cu parere de rau sunt cele in care ma revad din nou studenta... La IASI, acolo unde Copoul este al studentilor...Am invatat atat de multe lucruri, din toate punctele de vedere. Aveam abia 18 ani cand am intrat la facultate dupa un examen serios, cu 22 pe loc. Candoarea cu care priveam lucrurile s/a pastrat pe toata perioada de 4 ani. Biblioteca univ. a fost locul unde am citit enorm, beletristica si literatura de specialitate, examenele erau foarte serioase, se ramanea si repetent... Am avut si profesori extraordinari, de la care am invatat meserie, ( psihologie) dar si unii care nu stiu ce cautau acolo... La inceput eram ca o ,mare familie, fiindca eram doar 30 in an, dar pe parcurs au inceput sa se marite sau sa se insoare colegii si s-a mai micsorat gasca... Viata de camin ... nu era usor cu 4-5 in camera, dar ce frumos era... ce zile de nastere cu lichior de cafea si prajituri de la cofetaria de langa cinema... ce supe de firimituri faceam in post, cand de fapt nu mai aveam cartela dar ziceam ca vrem sa postim... Cand a fost cutremurul din 1977, eram in anul IV . Am fugit cu toatele afara, iar acolo nnu ne bucuram ca am scapat cu viata ci ne gandeam ca ne+a ramas in camera manuscrisul lucrarii de licenta si nu stiam daca mai puteam intra acolo... Eram toate in camasa de nopapte dar cu mantalele de armata pe noi, luate in graba din cuierul de pe hol. Din cauza cutremurului care avriase multe cladiri, nu akm mai facut banchet. Ne+am adunat noi si ne-am dus la noul restaurant Traian care se deschisese de curând. Dar, preturile erau prea mari si am luat cate o friptura la 2 persoane. Cand sa mancam , ne+am dat seama ca eram 2 pers. la un singur tacam, si ne asteptam randul sa luam cate o inghititura de carne. Dar a fost o petrecere pe cinste pentru ca stiam sa radem din orice, ne faceam planuri de viitor si ne visam toti mari sociologi sau psihologi... pacat ca nu ne+am mai intalnit... a fost una din cele mai frumoase per

Legat de subiect amintirilor din studentie intre 1993-1998 la Universitatea Romano-Americana nu sunt numai emotiile ce gravitau in timpul sesiunilor de iarna sau de vara sau a colocviilor, practicii si proiectelor ci si satisfactia deplina a intalnirii cu cele mai inteligente si frumoase fete din aceea perioada.

Am fost studenta intre anii 1996 si 2001 ,a fost
foarte bine in acea perioada in BUCURESTI.

Cei mai frumosi ani ai tineretii mele au fost anii studentiei. Am fost studenta la FSEA Galati in perioada 1996-2000. Am fost poate ultimii care au concurat "aproape" 8 pe un loc, care mergeam la seminarii si la cursuri, care chiar am invatat pentru colocvii, verificari si examene. Imi amintesc cum "imprumutam' identitatea colegilor din Galati, noi, cei din "afara" ,ca sa putem imprumuta carti de la biblioteca judeteana. Imi amintesc cum ne vedeam in caminul de fete seara, mancam din acelasi pachet ce sosea salvator de la parinti sau bunici, cum preparam celebra "supa din cub". Dar nu conta. A contat ca ne-am imprietenit si prietenia a durat peste ani. Ne-a dovedit-o si revederea de anul trecut, cand ne-am redescoperit, schimbati, dar tot atat de copii in suflet.
Imi amintesc cu drag de plimbarile lungi prin Gradina publica, de faptul ca, intotdeauna infloreau teii in sesiunea de vara si numai la invatat nu ne gandeam atunci. Cum se intrerupea curentul si totul devenea o aventura: iesitul in fata caminului, reparatul sigurantei de la tabloul electric.
Imi amintesc de vacanta studenteasca de la Sinaia, cand platea unul si stateau doi. Cum a dormi in pat cu mai multi colegi nu avea nimic sexul ci doar amical, prietenie pura. Imi amintesc de iubiri si dezamagiri, de reusite si mai ales de PRIETENI.
Cat de mult mi-as dori sa fiu studenta iar, sa am iarasi 22 de ani, sa fiu la fel de libera ca atunci!
dar nu-i nimic! Voi retrai experienta placuta la revederea de 15 ani!

Desi a trecut de atunci mai bine de jumatate de secol, o amintire ma obsedeaza tot timpul. Era prin 1956 in Orasul Stalin (Brasov). UTM-ul ne-a convocat la o adunare generala in care a trebuit sa-l infieram pe colegul nostru Florin..., care primise de acasa o bucata de slanina impachetata intr-un ziar vechi cu fotografia regelui Mihai. Dupa ore intregi de discutzii aprinse, s-a decis exmatricularea si trimiterea in productie 2 ani pentru reeducare. A terminat facultatea mai tarziu cu 2 ani, a venit cu noi la toate intalnirile si nu ne-a purtat nici o ranchiuna.