Un an de la intrarea in vigoare a Legii Educatiei Nationale

de Stefan Vlaston CampusNews

Vineri, 10 februarie 2012, 10:28    NEWS | OPINII

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

Zilele acestea se implineste un an de la intrarea in vigoare a Legii Educatiei Nationale (LEN). Un bun prilej pentru a face un bilant, o evaluare a punerii  in opera a  acestei importante legi.

LEN a trecut prin chinurile facerii, cu asumarea raspunderii guvernului Boc si  binecuvantarea Curtii Constitutionale. La ce opozitie acerba a intampinat in Parlament, din partea clanurilor universitare, in unele cercuri de profesori, din partea sindicatelor, respinsa de doua ori de Curtea Constitutionala, repudiata si de unii parlamentari PDL, intrarea in vigoare a LEN a parut un miracol. Dupa 20 de ani in care educatia, cercetarea si formarea profesionala pareau incremenite in tiparele societatii comuniste.

Beneficiara a lucrarilor Comisiei Prezidentiale condusa de Mircea Miclea, LEN a preluat principiile si mare parte din strategia si solutiile propuse de Comisie. Sub acest aspect este clar ca LEN n-a aparut din neant, ci din eforturile depuse timp de doi ani de catre Comisia Prezidentiala. La care si-au adus contributia si cercuri largi de specialisti din sistem, in doi ani de dezbatere publica.

Elaborarea si implementarea legislatiei secundare, subsecventa LEN, este de asemeni o intreprindere anevoioasa si complicata, care se intinde pe mai multi ani, conform unei etapizari cuprinse chiar in lege.

Reprosurile aduse LEN se rezumau la afirmatii de genul: nu are consensul unanim al parlamentarilor si actorilor din sistem, nu respecta autonomia universitara, nu asigura o finantare suficienta educatiei.

In primul rand democratie nu inseamna consens ci majoritate, pentru ca  este imposibil sa  impaci pe toata lumea. Cat despre autonomia universitara, care a dus la fenomenul cunoscut sub numele de "fabrici de diplome", mai bine lipsa. Iar finantare da, dar dupa ce se reformeaza sistemul, dupa ce se instaleaza mecanisme si proceduri de evaluare si raportare a rezultatelor din subsistemele respective, altfel banii dispar ca apa in nisip, iar educatia ramane in continuare locul in care nimeni nu da socoteala de nimic.

Reprosul privind asumarea raspunderii guvernului pe LEN nu sta in picioare. Ce a impiedicat Parlamentul, timp de 20 de ani, sa produca o lege care sa administreze invatamantul conform  intereselor economiei nationale, sa elimine ipocrizia, mistificarea  si minciuna unor examene trucate, sa stopeze fenomenul fabricilor de diplome? Raspunsul e simplu. Parlamentul, ca si Ministerul Educatiei, s-au aflat sub controlul grupurilor de interese care scoteau bani frumosi din functionarea fabricilor de diplome. Este si motivul desfiintarii scolilor profesionale. Sa ajunga sa cotizeze toti elevii la fabricile de diplome.  Si atunci, ce sanse existau  ca Parlamentul sa produca o lege in conformitate cu interesul national? Niciuna.  Daca nu se producea asumarea raspunderii, eram acum cu educatia ca in sanatate. Adica, un sistem defect.

Ministerul si majoritatea celor interesati de sistem nu si-au putut imagina cat de cumplita va fi rezistenta la schimbare, la aplicarea LEN, pe care o vor opune multe universitati, controlate de "grupuri de interese".

Nu ne-am  imaginat ca pentru a nu pierde puterea si sursele de venit considerabile, aceste grupuri vor merge atat de departe,  vor fi in stare de adevarate mascarade (cazul UBB cu anul sabatic, primirea in universitati a elevilor fara bacalaureat si alte cazuri similare).

O  neimplinire a LEN rezulta si din imprejurarea    ca a subestimat  nivelul opozitiei   clanurilor universitare. Daca nu-l subestima, LEN trebuia  aplicata in cazul lor pe loc. Adica, incepand cu 10 februarie 2011, toti incompatibilii, multiplu-detinatori de mandate si pensionarii ies de pe functii si se aleg de catre Senate  interimari pana la alegeri. Alegerile ar fi fost organizate de catre acesti interimari si nu de cei  in functii, carora LEN le-a dat un an la dispozitie, sa faca aranjamente si transee de aparare. La acest capitol, LEN este in fond o lege normala.  Adica, in orice stat civilizat exista intr-o lege  dispozitii finale si tranzitorii de incheiere a mandatelor,  in mod civilizat, pentru a nu bulversa inutil procesul de invatamant. Numai ca in universitatile noastre nu sunt suficienti  oameni cu care poti face lucruri  normale. Camarilele au pus frana  aproape la tot ce insemna schimbare.

Partea pozitiva a bilantului

S-au creat institutiile importante, Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, CNATDCU, avand in conducere si in componenta personalitati cu recunoastere internationala si,  mai important, care nu vin din siajul politicii, nu apartin clientelei politice a unui partid. Mare lucru, in contextul in care clientelizarea functiilor de conducere face ravagii, ne scufunda tot mai mult in incompetenta si necompetitivitate.  S-a creat de asemenea  Consiliului National al Cercetarii Stiintifice, CNCS, avand acelasi gen de manageri, neafiliati politic, precum si Consiliului National pentru Finantarea Invatamantului Superior.

Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor didactice si de cercetare vacante din invatamantul superior reprezinta un pas inainte, prin prevederi coerente cu prevederile LEN, respectiv transparenta scoaterii la concurs a posturilor, obligatia respectarii unor standarde minimale de ocupare a posturilor didactice si de cercetare, la care se pot adauga standardele universitatii, dar care  nu pot deroga de la standardele minimale nationale, respectarea incompatibilitatilor prevazute de art. 295 alin (4) din LEN. Un lucru extrem de benefic, accesul la functia didactica de profesor universitar este conditionata de detinerea atestatului de abilitare sau a dreptului de a conduce doctorate.

Codul studiilor universitare de doctorat contine standarde severe, coerente cu acelea din tari europene, cu privirea la conditiile de obtinere a titlului si evaluarea tezelor de doctorat.

Clasificarea universitatilor si ierarhizarea programelor de studii, reprezinta principala lovitura a mandatului de doi ani al ministrului Funeriu. Cu unele contestatii, de exemplu plasarea Academiei de Stiinte Economice (ASE) in primele  12 universitati, crema invatamantului superior, din cauza slabei vizibilitati internationale a studiilor si articolelor de cercetare indexate ISI produse de ASE. Ce este curios, in loc sa figureze la loc de cinste pe site-ul ministerului, (care, in treacat fie zis, este "varza"), clasificarea este  foarte greu de gasit, ca si cum s-a speriat si ministerul de ce a produs! In aceasta clasificare toate universitatile private s-au plasat la coada clasamentului. Spre marea lor suparare, s-au vazut excluse din "lumea buna" a universitatilor. Clasificarea este importanta si prin prisma finantarii de la buget, anuntata a fi legata strict de aceasta clasificare. Fara transparenta necesara, nimeni nu pare sa stie daca aceasta consecinta se aplica, in ce proportii si la ce universitati.

O alta realizare, premiera in cercetarea romaneasca, atribuirea granturilor in programul PN II. Pentru prima data s-au impus criterii minimale pentru pozitiile de director de grant, astfel incat n-au mai avut acces la bani toti politrucii crescuti in fabricile de diplome, evaluarea proiectelor a fost 100% externa, cu evaluatori straini, si chiar s-a trecut la debirocratizarea documentatiilor, care omorau, pana in prezent timpul pretios dedicat cercetarii.

Alegerile pentru managerii universitatilor sunt in derulare in aceste saptamani si luni. Apelul ministrului adresat intelectualilor de calitate si caracter, sa preia puterea in casa lor, universitatile romanesti, profitand de prevederile LEN, a fost urmat doar in parte. La universitatea UMF din Iasi, a fost reales rector, cu votul majoritatii cadrelor didactice, acelasi Vasile Astarastoae, in ciuda faptului ca este trimis in judecata de catre DNA pentru fraudarea unor fonduri europene, si de catre ANI pentru incompatibilitati in unele dintre cele cinci functii platite pe care le detine. Universitatea Politehnica Bucuresti nu are, se pare, Carta Universitara validata de ministru, conform LEN. In consecinta, nici nu poate derula procedurile privind alegerea managerilor din universitate.

Poate ca LEN trebuia sa specifice ca pot candida pe functii doar cei ce indeplinesc criteriile in vigoare pentru postul pe care il ocupa. Sigur, e o ingradire, care poate nu dadea bine, pentru ca limita  dreptul de a alege si a fi ales. Insa,  pentru a ridica sistemul nostru academic la nivelul celui din UE, doar pentru  primii  4 ani masura era necesara. Nu ne putem baza pe faptul ca va fi ales  cel mai bun si profesionist dintre candidati. Majoritatea va opta pentru variantele de sefi comozi, care se comporta ca pana acum,  asa cum sunt ei obisnuiti. Din pacate.

Cea mai mare lovitura data de ministrul Funeriu a fost examenul de bacalaureat 2011, primul examen care prin procentul de promovare de 45% s-a apropiat de realitate. Daca se mergea pana la capat cu identificarea tezelor copiate, rezultatul ar fi fost si mai dramatic. La fel de important, s-au gasit 40.000 de profesori, inspectori, directori, care sa-i asculte directiva de a face un examen corect si gunoiul ascuns atatia ani sub pres a fost scos la iveala. Spre disperarea fabricilor de diplome, care au impins-o pe Ecaterina Andronescu la gesturi disperate si ridicole, un proiect de lege prin care picatii la bacalaureat puteau accede in invatamantul superior.

Un lucru pozitiv este introducerea clasei pregatitoare si a scolii profesionale incepand de anul scolar viitor. Nu exista inca cadrul curricular pentru aceste clase de inceput de ciclu si forme de invatamant.

Ministrul Funeriu a explicat intr-o conferinta de presa modul de infiintare si derulare a claselor de invatamant profesional, dar in absenta legislatiei secundare e greu de vazut exact coordonatele de desfasurare a scolii profesionale.
 
Neimplinirile aplicarii LEN

Sa mentionam faptul ca pe 8 octombrie 2011 se implineau cele opt luni de la intarea in vigoare a LEN, perioada in care legislatia subsecventa legii trebuia elaborata.

Raspunderea publica a institutiilor de invatamant superior, de stat sau particulare,  o prevedere  de  forta a LEN, prevazuta la art. 124, poate fi activata, conform art. 125 (2): "Constatarea incalcarii obligatiilor prevazute la art. 124 se face de catre Consiliul de etica si management universitar, format din 11 membri. (CEMU)¬. Ei bine, cum acest CEMU nu exista, desi trebuia constituit pana la 8 octombrie, nici acest articol, care ar fi trebuit sa bage spaima in clanurile universitare, nu poate fi activat. Adica, una dintre cele mai importante prevederi ale legii este inoperabila, si imi este foarte greu sa descopar logica acestei inactivari.

Plecarea la pensie a celor care au implinit varsta prevazuta de lege, 65 de ani, nu se aplica peste tot. Iata o stire: "Mai multi profesori de la Universitatea "Valahia" Targoviste au fost concediati dupa ce, la un control al ITM s-a descoperit ca erau angajati cu contract de munca, desi implinisera 65 de ani si, conform legii, trebuiau sa se pensioneze." Foarte bine ca ITM face asemenea controale, dar nu este si sarcina ministerului sa vegheze respectarea legii? Plateste salarii ilegale? N-am vazut o pozitie a ministerului asupra acestei situatii la nivelul intregii tari. Au plecat sau nu la pensie profesorii universitari avand peste 65 de ani? Se respecta sau nu LEN, referitor la acest aspect? Tacere si mister.

De departe, cele mai mari intarzieri sunt in preuniversitar.

Absenta unui nou curriculum a devenit intolerabila, la doi ani de mandat Funeriu. Nu exista nici macar un studiu, de 30 de pagini,  privind Cadrul de Orientare Curriculara.  In septembrie 2010 a fost infiintata o comisie nationala, condusa de Firuta Tacea, dupa care nu s-a mai auzit nimic. Totul se desfasoara intr-un mister absolut, deprimant.  Nu se stie la ce rezultate a ajuns comisia, daca a ajuns. S-a decis inceperea clasei pregatitoare, dar nu se stie dupa ce curriculum va functiona. Problema e importanta, pentru ca profesorii de invatamant primar  trebuie instruiti, sa aiba timp sa se pregateasca pentru o prestatie in premiera. Trebuie achizitionate mijloacele de invatamant adecvate acestei clase. Clasa a cincea a intrat in noua structura gimnaziala de noua clase, dar pe vechiul curriculum. Cum se va "lipi" noul curriculum, e o problema. S-au anuntat clase de scoala profesionala, pentru anul scolar urmator. Foarte bine, dar pe ce curriculum se va merge, mister total. Timpul ramas e prea scurt, pentru noi manuale, pentru pregatirea profersorilor, pentru incadrarea personalului didactic, pe ce norme, daca nu se stie noul curriculum, ceeace inseamna si noile planuri de invatamant. Nu zic ca e usor, dar la numarul mare de salariati din minister si entitatile subordonate aveam dreptul sa ne asteptam la mai mult. Mergem pe vechiul curriculum, si in anul scolar urmator? Pana cand?

Solutia propusa, ministerul sa elaboreze doar caietul de sarcini, iar programele propriu-zise sa fie scoase la consurs national, a fost respinsa de ministrul Funeriu, cu argumentul ca elaborarea curriculumului reprezinta politica de stat, ca atare trebuie realizata de  functionari care stau de 20 de ani prin birouri ministeriale si habar nu au  ce se mai intampla in scoli, la firul ierbii. Iar daca acestia nu vor sau nu pot, ce se intampla? In Polonia fiecare scoala isi defineste identitatea educationala, fara amestecul Ministerului. Unul din motivele pentru care Polonia nu simte criza economica mondiala.

O alta imensa nerealizare o reprezinta mentinerea managementului in invatamantul preuniversitar, mai precis mentienerea  politizarii. Desi exista articole de lege clare, care impuneau schimbarea structurii Consiliilor de Administratie din scoli si selectarea directorilor in urma unui concurs decis de Consiliile de Administratie, incepand cu 8 octombrie 2011, nu se intampla nimic. N-a aparut nici legislatia secundara necesara. Aceiasi directori numiti politic, cu delegatie, sunt si acum in functii, desi apartin clientelei politice. Probabil ca tocmai de aceea sunt mentinuti, avand in vedere si interesele electorale viitoare.

In urma rezultatelor foarte slabe de la examenul de bacalaureat, nimeni nu da socoteala. Cu exceptia catorva cazuri penale, restul personalului didactic, de conducere si control, isi iau, bine mersi, salariile, chiar daca au inregsitrat zero procent de promovare, sau pe aproape. Aceleasi salarii cu ceilalti profesori, care au rezultate remarcabile. Chiar nu au nicio vina? Alaturi de faptul ca salarizarea nu se face dupa merite, performanta si rezultatele muncii, faptul ca in educatie, nimeni, niciodata, nu da socoteala de nimic, reprezinta explicatia simpla a locului  rusinos pe care-l ocupam in clasamente internationale. Situatie la care nimeni nu pare sa gaseasca solutie. Si sa dea socoteala pentru neputinta.

Nici legislatia secundara nu pare sa repare ceva la care nici LEN n-a gasit solutie. Nu exista criteriul acela obiectiv care sa masoare performanta si rezultatele activitatii personalului din invatamant.  Am propus sa fie "progresul scolar" al elevilor, masurat cu aplicatii informatice, ca diferenta intre media statistica a notelor de la final si inceput de an scolar, obtinute cu teste grila personalizate, similare dar nu identice, administrate informatic, corectate tot informatic pentru a  exclude subiectivismul profesorilor. Desi se practica in numeroase tari,  la noi la examenul de rezidentiat, nimeni nu se apleaca asupra acestei solutii. In lipsa ei, se aude in continuare justificarea: "noi suntem profesori buni, doar elevii sunt rai ca nu vor sa invete". Fara o tehnica clara de masurare a performantei si rezultatelor muncii personalului didactic, nu se va schimba nimic. Dupa cum tot nimic nu se va schimba, pana la aplicarea principiului sfant din mediul privat: mai putini salariati, munca mai multa, salarii mai mari.

Se aplica finatarea per capita, asa cum spune legea? Merge ea si in invatamantul privat obligatoriu, acreditat? Nimeni nu pare sa stie ceva precis. Lipsa de informare si de transparenta a cuprins si Ministerul Educatiei. In problema curriculumului, macar pentru clasele de inceput de ciclu, a finantarii per capita, a finantarii dupa calitate a universitatilor, strategia pentru invatamantul profesional, totul este acoperit de umbra tacerii si a netrasparentei.  Asta dupa ce insusi presedintele Basescu, care, nu-i asa, are un parteneriat cu premierul Boc,  a avertizat ca pe site-urile institutiilor de stat trebuie sa apara toate informatiile si  cheltuielile, pana la ultimul banut. Cum nu se intampla, una din doua: parteneriatul este doar de fatada, cu acordul partilor,  ori presedintele tot zice, dar nu-l asculta nimeni.

Sa mai mentionez doar faptul ca nu vad sa fi aparut acea masa critica, necesara si suficienta sa duca reforma mai departe, indiferent de intentiile viitoarei puteri si  nici nu s-a trecut de punctul de la care nu mai exista cale de intoarcere.

Pana la urma tot in  piata libera ne stau sperantele. Deja tinerii isi  dau seama ca diplomele obtinute in astfel de conditii nu valoreaza nimic in piata muncii si, in consecinta, scade dramatic armata de cumparatori de diplome. Cum cei mai buni studenti pleaca la universitati straine, universitatile noastre au doar doua posibilitati: ori se reformeaza si produc servicii de calitate, ori vor muri din lipsa de finantare. A treia cale nu exista.
Citeste mai multe despre     |   | 

  
464 vizualizari

VIDEO
Niciun videoclip
FOTO
Nicio imagine

TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie
A apărut o problemă pe server