De ce resping rectorii proiectul Legii Educatiei Nationale?
de Stefan Vlaston HotNews.ro
Luni, 29 martie 2010, 8:06 NEWS | OPINII
Afacerea a atins forme grotesti, odata cu devoalarea fenomenului Spiru Haret, care printr-o politica de dumping atrasese jumatatea dintre studentii Romaniei, circa 400.000, care obtineau diplomele de la “distanta”, fara sa vada vreun profesor la fata. Contra cost, evident.
La adapostul autonomiei universitare, inteleasa ca un paravan, afacerea “duduia” mai ceva decat economia lui Tariceanu, fara vreun control din partea statului, paralizat si aparent in totala disolutie. Si cum sa nu se intample astfel, daca legile, regulamentele, hotararile de guvern erau decise sau macar inspirate chiar de profitorii noii oportunitati, aflati in parlament, la conducerea ministerului, in guvern.
In fapt, un grup de presiune si intimidare forma majoritatea in Senatul universitar, de unde dicta “alegerea” rectorilor, a decanilor si a celorlalte functii de conducere, eliminand pe toti cei care indrazneau sa “miste in front”, conducand feuda astfel ocupata cu metode securisto-comuniste, adica intimidare, rasplata sustinatorilor, musamalizarea plagiatelor si a coruptiei universitare, oferirea de diplome si titluri universitare si doctorale ca premii de fidelitate.
In tot acest timp statul a abdicat de la misiunea sa principala, aceea de a supraveghea piata furnizorilor de servicii educationale, de a emite norme si de a verifica respectarea acestora. Mai mult, proprietar al bazei materiale a universitatilor de stat, baza ce ar fi trebuit sa serveasca interesele romanilor, nu sub forma “da banii, ia diploma”, statul a acceptat o autonomie a acestora, inclusiv financiara, care a insemnat o privatizare “de facto”, devenind “stat in stat”, dupa modelul cunoscut al agentiilor guvernamentale.
Iata motivele clare pentru care rectorii, in frunte cu Ecaterina Andronescu si Andrei Marga, la care se alatura comentatori de serviciu, precum Cristian Parvulescu, resping cu virulenta noul proiect de lege care le “sparge” afacerea, mascata de “autonomia universitara”.
In fapt Andrei Marga si Ecaterina Andronescu, doi dintre profitorii sistemului actual si vinovati de dezastrul in care se afla universitatea romanesca, au motive personale sa fie impotriva legii : conform noul proiect de lege, inspirat si compatibil cu legile existente in tarile puternic dezvoltate, nu ar mai putea fi rectori pe viata, asa cum sunt acum. Domnul Marga se afla in conflict de interese fiind rectorul si deci seful propriei sotii, (nou proiect de lege interzice acest grotesc conflict de interese) iar doamna Andronescu, fiind parlamentar, nu mai poate cumula si functia de rector, conform acestui proiect de lege.
Consecintele n-au intarziat sa apara. Nicio universitate romaneasca in top 500, cercetarea romaneasca se plaseaza pe locuri codase, in urma unor tari ca Liechtenstein, Bermuda, New Caledonia, Cyprus, Barbados, Guadeloupe, Malta, Bahrain, Seychelles, evaluari internationale care ne desfiinteaza pur si simplu invatamantul si cercetarea.
S-ar putea crede ca noua Lege a Educatiei Nationale schimba actualii profitori cu altii, asa cum si reclama contestatarii.
Sa vedem principalele prevederi care incearca sa aduca pe drumul util cetatenilor invatamantul superior romanesc si care sunt respinse vehement de profitorii de pana acum.
1. Statul isi rezerva parghii importante pentru controlul a ceeace se intampla in universitati.
(Art 112 (a) revocarea ordinului de confirmare a rectorului, b) reducerea sau eliminarea temporara sau definitiva a accesului la finantarile din surse publice;
c) initierea unui proiect de lege de preluare sau fuziune a institutiilor de invatamant
superior slab performante de catre cele performante;
d) initierea unui proiect de lege de desfiintare a institutiei de invatamant superior in
cauza.)
2. Rectorul se stabileste pe baza unui concurs public, la care pot participa orice personalitati stiintifice sau academice din tara si strainatate. Comisie de selectie si recrutare a rectorului formata, in proportie de 50% din membrii ai universitatii si in proportie de 50% din personalitati stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si strainatate.
Bine ar fi ca in aceste comisii sa intre si manegeri de top din tara si strainatate, iar procentul acestora sa fie marit la 70%. In universitatile cele mai performante din lume toate functiile de conducere, incepand cu cea de director de departament, sunt scoase la concurs public international. De concurs se teme actuala oligarhie universitare si invoca manipulator, diversionist si mincinos incalcarea ‘democratiei universitare’ si a ‘autonominei universitare’.
3. Ministrul Educatiei valideaza, sau nu, prin ordin, numirea unui rector si-l poate revoca oricand, fara ca Senatul sa aiba vreun cuvant de spus.
Sigur, aici este de comentat daca ministrul, factor politic, urmareste sau nu interesele cetatenilor. Pana la urma, forta politica care a castigat alegerile si are pe mana gestionarea intregii tari isi asuma si acest segment de decizie, iar daca greseste va plati in procesul democratic. Oricum este mai corect, prin comparatie cu rectorii si senatele care nu platesc niciodata.
4. Art.248 (1) In una si aceeasi universitate sau in universitati diferite se interzice cumulul de norme didactice.
Adica rectorii si universitarii nu mai pot lua salarii pe 10 norme sau mai multe, pe care nu le realizau niciodata, pentru ca nu aveau nici timpul fizic necesar. Afectata la buzunare, oligarhia universitare invoca ‘autonomia universitara’ uitind sa spuna ca nicaeri in lume un cadrul universitar nu cumuleaza norme peste norme la diverese universitati asa cum se intimpla in sistemul din Romania.
5. Art.249 (1) Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la indeplinirea varstei
legale de pensionare, de 65 de ani.
(2) Se interzice ocuparea oricarei functii de conducere sau administrare, la orice nivel al universitatii, dupa pensionare. Mandatele functiilor de conducere sau de administrare se intrerup de drept in cazul persoanelor care au indeplinit varsta de pensionare.
Iata durerea cea mare! Cei mai multi rectori in functie vor pleca la pensie odata cu promulgarea legii (asa cum se intimpla in toate universtiatile europene), lasand fotoliile caldute si aducatoare de putere si de salarii uriase. Ce tristete enorma!
6. Art. 255 (3) Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de catre persoane dovedite ca au plagiat. Se anuleaza concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent cand, de catre o persoana dovedita ca a plagiat.
In sfarsit, prima masura clara impotriva plagiatorilor. Ramane de stabilit o instanta credibila care sa aplice stampila “plagiat” si jumatate din conducerile de universitati vor trebuie sa se ascunda undeva de rusine. Daca o mai au!
7. (4) Dupa promulgarea acestei legi, se interzice ocuparea oricarui post de conducere, in
cadrul aceleiasi facultati si universitati de catre afini si rudele pana la gradul II, inclusiv.
Adio clanuri universitare si familii care sa ocupe integral conducerea unor universitati, ba chiar sa lase mostenire functiile de conducere precum imparatii odinioara.
8. Art. 263 (7) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din invatamant, alese in Parlament, numite in Guvern sau indeplinind functii de specialitate specifice in aparatul Parlamentului, al Presedintiei, al Guvernului si in Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament in organismele centrale ale statului au drept de rezervare a postului didactic pe perioada in care indeplinesc aceste functii.
Adica adio cumul de functii politice, universitare, guvernamentale, parlamentare, etc.
Chiar si numai aceste exemple ne arata motivele panicii si disperarii care au cuprins rectorii si a celor aflati in slujba acestora.
Ce sanse are aceasta lege sa treaca de Parlament? Dupa opinia multora destul de mici.
Personal sunt mai optimist. Chiar sper sa fi inteles multa lume ca la capatul drumului pe care mergem acum ne asteapta prapastia. Economica, sociala, culturala, educationala.
Productivitatea unei economii, deci bunastarea, depinde in masura decisiva de calitatea proceselor educationale. Mai devreme sau mai tarziu vom plati cu totii nesimtirea si nerusinarea unora. Exemplul Greciei ne arata la ce sa ne asteptam.
Miracole nu vin de nicaieri. Doar presiunea opiniei publice si a mediei poate duce evolutia societatii pe un drum care sa ne scoata din criza, nu sa ne afunde mai mult in prapastie.
Citeste mai multe despre proiectul legii educatiei | Educatiei Nationale | Ministerul Educatiei Nationale | noua lege a educatiei | fabrica de diplome | Proiectul Legii | reducerea functiilor de conducere | universitati de stat | Ministerul Educatiei Cercetarii | ministerul educatiei
mai grav e ca legea politizeaza invatamantul la orice nivel, in conditiile in care orice cadru didactic e la dispozitia unui consiliu care, prin structura sa, va avea tot timpul peste jumatate din membri oameni politici, si asta din vascautii din deal pana in buricul bucurestiului.
reiterez, revocarea fara recurs e neconstitutionala.
pe de alta parte observ un lucru la asa zisa dezbatere publica: nu exista decat sub forma de dialog al surzilor. cei care o promoveaza se erijeaza in promotori infailibili ai progresului si, pe cale de consecinta, resping apriori orice comentariu, catalogand si pe cei nemultumiti de anumite prevederi de reactionarism sau conservatorism. or, fara legatura cu asta, proiectul de lege, obiectiv vorbind, are grave lacune principiale (ca acest articol al revocarii), dar ridica si majore probleme practice (finantarea din bani publiuci a invatamantului privat, desfiintarea titularizarii sau trecerea clasei a 9-a la gimnaziu) ce vor genera un haos inutil. sunt foarte multe articole ce promoveaza o schimbare de dragul schimbarii sau o schimbare in interesul politicului, finalitatea aplicarii lor fiind nefasta pentru fiecare categorie implicata in sistem.
Asa s-a intamplat pana acum, au prevalat interesele furnizorilor, desi plata o fac beneficiarii. Ce facem?
bineinteles, CUM se poate face o lege buna e o discutie lunga. cert e ca proiectul actual, la nr de critici pe care il ridica din interiorul sistemului, are o problema grava. ministerul vrea sa faca o reforma impotriva profesorilor si nu cu ei, iar rezultatul va fi esecul total.
Poate ca continutul postarii mele vi se pare ca vine ca nuca-n perete, dar el se adreseaza tuturor raspunsurilor de mai jos si vrea sa spuna un singur lucru, anume ca trecerea la taxe de studiu pentru toata lumea este SINGURA cale de rezolvare.
Cat despre centralizarea la nivel politic a numirii rectorilor este o la fel de mare aberatie precum colectarea tuturor fondurilor statului intr-un singur si mare cont la trezorerie din care fiecare sa-si poata lua dupa pofta... functiei pe care o ocupa in politic. Cand au fost penalizati politicienii vreodata in ultimii 20 de ani? Poate post-mortem cu un articol timid sau altul...
Legea ar trebui facuta in favoarea si spre folosul celor care invata!
La noi s-a impamantenit dreptul celor care au vechime mai multa la salarii mai mari...nu pe baza competentei...
Pentru intrebarea ta, nu era mai simplu sa citesti proiectul de lege?
ministrul ramane ministru cu dreptul de a da afara pe ce rector vrea, numirile sa se faca cu consultarea ofiterului SRI ce raspunde de universitate si avizul secretarului de partid; eventual sa poata fi schimbat rectorul si la initiativa judetenei de partid.
E normal ca daca un partid a castigat alegerile si portarul de la universitate sa fie inlocuit cu un om de incredere, deoarece, vorba cantecului(sau poeziei) "partidul e in toate"
Bun, nu e buna politizarea, dar lipsa totala de control din partea statului a fost buna, in ultimii 20 de ani? Aici e cheia discutiei!!
Daca la parghiile de actiune ale statului...revocarea rectorului, reducerea finantarii, etc sunt prinse si criteriile dupa care se pot face aceste demersuri, atunci e ok, daca nu, atunci ne intoarcem la demersuri demagocice!!
Adica institutiile care dau fonduri pentru cercetare (gen CNCSIS) sa se preocupe mai mult de rezultatul stiintific decat de hartogarie si rapoarte idioate; daca legislatia ar desfiinta oligarhia contabiliceasca care terorizeaza pe posesorii de granturi; daca nu s-ar amesteca in politica de gestione a grantului (de exemplu anul asta recomandarea e sa nu se cheltuiasca banii daca se poate decat pe salarii - din care 65% se intorc la stat); impartirea granturilor pe baza de aparteneta la "gasti academice" (care s-ar rezolva prin scoaterea la pensie si a celor care ocupa scaune in aceste comisii)...si povestea ar putea continua.
Ideea interventiei mekle este ca da, peste se impute incapand cu capul, dar capul asdta trebuie cautat la Bucuresti!
Eu sunt asistent universitar la Politehnica din Bucuresti si ma declar dezamagit de reactia avuta de rectorat... deja s-a intocmit un document impotriva acestei legi si s-a dat spre semnare la toate catedrele din universitate.
Ce se intampla insa cu fostii colaboratori ai securitatii sau activisti de partid care ocupa si in continuare funcii de conducere prin mInistere, universitati, inspectorate sau licee? Sau cu noii posesori de doctorate obtinute prin frauda?Sau cu Academiile pe care le-ati invocat intr-un alt articol si cu pseudo - academicienii, inclusiv de la AR? Sau cu profesorii universitari bcare apeleaya la tot felul de smecherii si au nenumarate norme didactice?
Din punctul meu de vedere acesti rectori sunt cei mai responsabili despre situatia din invatamant si din Romania. De ce nu s-au intrunit sa faca o analiza atenta a fenomenului numit plagiat, a contractelor obtinute pe genunghi etc.
Cand si-au vazut scaunul zdruncinat s-au adunat repede si sub umbrela autonomiei au spus ca legea este neconstitutionala. Acesti rectori sunt niste ipocriti ordinari.
Ca de obicei, am citit cu mult interes analiza dumneavoastra. Multe argumente pertinente si explicatii folositoare. Cu majoritatea m-ati convins.
Tot ca de obicei insa, m-a necajit reactia pe care o aveti la comentarii. Aproape fara exceptie, scrieti cate o astfel de analiza, invitati oamenii la comentarii, dar "bagati pumnul in gura" oricarei pareri cat de cat contrare.
Da, inteleg ca ati stat si v-ati gandit mult la toate astea, ca v-ati format o opinie dupa multa judecata si ca sunteti convins de justetea acestei pareri. Totusi, un pic de umilinta, de genul "interventia dumneavoastra are parti care sa ma puna pe ganduri, poate ca nu am avut o dreptate absoluta in opinia mea initiala", v-ar face cinste si v-ar da mult mai multa credibilitate. Asa cum stau lucrurile, ma sperie la fel de mult rezistenta dumneavoastra la orice idee contrara pe cat ma sperie rezistenta sistemului de invatamant la schimbare: tocmai pentru ca par identice!
Daca niste oameni , folosind argumente pertinente, va spun ca articolul acela privind revocarea rectorului de catre ministru este de natura sa faca mai mult rau decat bine intregului proiect, oare nu va puteti acorda macar o sansa sa luati in considerare ideea ca, poate, merita sa mai cedati cateodata, macar si un milimetru, pentru "the grater good"?
Sincer, aceasta interventie nu se doreste o critica, ci un strigat de ajutor: va rog, convingeti-ma ca sunteti altfel decat ei, ca inca mai aveti mintea deschisa! Eu una, mi-am pus multa nadejde in dumneavoastra, ca veti fi gura prin care sa se auda si parerile noastre. Vreau inca sa mai sper ca nu v-ati inchis complet urechile si mintea la alternative!
art 7 - mi se pare total neconstitutional. Daca am cumva o ruda in universitate, asta inseamna ca nu mai pot da concurs sa devin si eu cadru didactic? de ce ar trebui sa mi se interzica prin lege acest drept?
Multe lucruri mi se par in neregula cu aceasta propunere. Si multe lucruri mi se par in neregula cu articolul - nu mi se pare o analiza impartiala.
Am fost student in senat si in consiliu - 25% din numarul de voturi pe care l-am avut a fost determinant - am ales atat rectorul cat si decanul. Intr-adevar, am picat ulterior materia celui care a pierdut alegerile, dar am luat-o in vara. De ce sa vina ministrul si sa spuna cine sa conduca sau de ce sa revoce fara drept? Doar senatul ar avea dreptul sa faca asta. Exista comisii de etica, de cenzori etc. E corect sa fie concurs de ocupare a postului - dar nu e corect sa se revoce la dorinta ministerului, care oricum e politizat.
Catre "cercetator": gasesc comparatia cu sistemul interbelic pertinenta. Pe de alta parte, s-ar putea sa fie MAI RAU asa, spuneau unii mai sus, daca din cauza acestei prevederi s-ar ajunge sa se impotmoleasca intreaga lege. Nu mi-am format o parere personala in legatura cu oportunitatea acestei prevederi (nu consider ca am suficiente informatii "dinauntru") dar gasesc ca celelalte masuri sunt suficient de importante ca sa fie sustinute cu sau fara aceasta "putere ministeriala". S-au ridicat voci care au spus ca aceasta prevedere ar putea fi considerata neconstitutionala si sa traga in jos toata legea. Este asa sau nu? Merita riscul?
dincolo de asta, legea e o incropeala proasta ce are zeci de articole ce vor face rau invatamantului, o lege promovata agresiv, fara discernamant si in dispretul pluralitatii de idei.
Exista si alte zone de activitate (politie, magistratura), in care sefii nu au voie sa fie in partide politice.
Eu am avut ocazia sa adun experienta in preuniversitar, ca profesor si director de scoala, iar acum lucrez in universitar chiar in domeniul formarii initiale pentru cariera didactica.
Imi aduc aminte ca fiecare modificare din invatamant a fost facuta cu motivatia reformei, modernizarii, eficientizarii, etc. Rezultatul este cel care-l stim - absolventi din ce in ce mai slab pregatiti. Legea propusa nu va schimba lucrurile chiar daca are unele prevederi ( nu toate) bune. Nu cred, de exemplu, ca modul de alegere (concursul) a rectorului si posibilitatea interventiei ministerului va genera eficienta in pregatirea universitara. Legea incearca sa corecteze niste deficiente din sistem dar, la fel ca cele dinainte, trateaza simptome si nu cauzele. Ori cauzele sunt multiple si profunde si nu se trateaza cu ,,antinevralgic". Nu se vorbeste deloc despre lipsa de apetit pentru invatare a elevilor/studentilor si cauzele multiple ale acesteia. De regula, se acuza programele si profesorii. Da, au si acestea o parte din vina dar numai o parte.....Ar fi foarte multe de spus si un comentariu de acest fel nu poate acoperi toate temele. In concluzie, o lege buna a educatiei nu se face in 2-3 luni, nu se legifereaza prin asumarea raspunderii, nu se elaboreaza de catre persoane implicate politic si care nu cunosc in profunzime sistemul.
In opinia mea gresiti cand va legati de rectorul Marga. Va rog sa va amintiti ca reformele initiate de dumnealui au salvat invatamantul la negocierile de integrare in UE. Iar la ora actuala, d-l Marga este unul dintre rectorii care se bucura de respect pe tot mapamondul.
La capitolul de conducere a scolilor si universitatilor, mai trebuie lucrat. N-or fi toti rectorii din Romania sub nivelul dvs, al presedintelui si premierului!
ma intreb daca nu cumva e o lipsa de obiectivitate crasa pe undeva la mijloc; lista tarilor e pus si simplu penibila, daca credeti asta imi pare rau ptr dvstra. cititi prea mult in clasamentul universitatilor, ptr ca modul in care e facut nu e complet relevant ptr nivelul educational al unei universitati. arata ca poate cercetarea scartaie, sau ca eforturile de integrare ale universitatii respective in lumea academica internationala lasa mult de dorit. va spun inca o data: estul europei are absolventi foarte bine pregatiti, mai ales in domeniul tehnic, dar si al stiintelor exacte, indiferent de ce spune clasamentul. e doar datorita inteligentei superioare a studentilor? ma indoiesc, nu cred ca suntem noi mai cu mot pe clopotul distributiei inteligentei native in lume. invatamantul, asa stupid cum pare el, da nastere unor valori, care ulterior se pot desavarsi mai bine in centrele de excelenta de afara (fonduri garla si proiecte finantate fara numar).
ce face invatamantul romanesc, posesor de performanta totusi, sa produca diplome pe banda rulanta? ar fi bine sa luati masuri in privinta asta. e o diferenta intre a fi in stare de performanta, si datorita unui sistem prost, nulitati sa iasa in numar crescut din asemenea univ. de varf, si imposibilitatea de performanta, indiferent de cauza. citand lipsa prezentei in top 500, argumentati ptr a doua varianta; eu va spun ca nu e vorba deloc de asta, ci doar de prima varianta: performanta scartaie ptr ca sistemul e bolnav. aveti grija ce antibiotic ii dati, sa nu crape din "greseala"..
in acelasi timp vreau sa va spun ca nici eliminarea rolului statului nu aduce nimic bun, cel mai bun exemoplu fiind spiru haret, unde statul chiar nu a avut sau nu a putut sa aiba influienta, si se vede calitatea invatamantului de acolo (ok, nu numai acolo)..
dincolo de asta, propunerile din lege mi se par mai de bun simt fata de ce este in momentul actual, in care clanuri intregi functianeaza in universitati, profesori universitari care preadu la 3-4 facultati, evident cu numele, ba mai mult, sunt si parlamentari...
poate ca legea (sau articolul) nu suna prea bine, trebuie imbunatatit, dar ideea in sine este foarte buna...
ar trebui sa va canalizati energia pe imbunatatirea legii, prin stabilirea unor criterii clare de promovare accedere, etc...
cineva mai sus incerca sa explice ca legea incearca sa trataze niste situatii de fapt, dar nu si cauzele, pai de ce nu spune clar cum sa trateze cauzele...
apoi o intoarce ca la ploiesti cu "Nu se vorbeste deloc despre lipsa de apetit pentru invatare a elevilor/studentilor si cauzele multiple ale acesteia." adica ar trebui o lege care sa-i oblige la mai mult pe studenti, pentru a avea performante? asta ar fi culmea...
Legea Educației pare a fi un proiect aberant, în care se dă mână liberă experimentelor de tot felul: s-a spus că se micșorează stresul elevului, dar, în același timp, el va da mai multe examene din clasa a II-a până în clasa a IX-a în plus față de acest moment. Țările importante, precum SUA, nu au sistemul de 9 clase plus 3, ci de 8 plus 4 de high-school. Faptul că vor fi nouă clase de gimnaziu dovedește o tendință a responsabilului învățământului românesc de a imita modele neveridice, poate chiar o tendință de răzbunare împotriva profesorilor. Elevii de la țară nu vor mai dispune de noi orizonturi, ei rămân în acea sărăcie extraordinară a comunităților sătești, șomeri, adică. Și cu asta, oameni morți din punct de vedere social, capabili poate să împletească vreo câteva coșuri. În plus, școala românească are tradiție de zeci de ani în sistemul liceal de 4 ani.
Se vorbește de o depolitizare avansată, dar directorul se poate revoca, prin votul a două treimi din consiliul de administrație, fără motiv. Pentru ce oare această revocare, pentru ca noul director să fie pus de consiliul local al zonei/regiunii respective. Pentru că părinții din consiliu vor face doar figurație: e România, doar, nu altă țară! Profesorul poate fi revocat, dat afară adică, doar printr-un simplu calificativ negativ, dat de același consiliu, reprezentat în proporție de 66%, număr fatidic, de persoane străine de sistemul de învățământ. Poate că există un domnul Trandafir la țară care, după 30 de ani de activitate, va deveni șomer! Profesorii vor deveni caii de bătaie pentru primari, activiștii politici, diverși împuterniciți și băgători de seamă, vor deveni zilieri pentru a lucra pe moșia primarului sau a consilierului local. Poate că și ăsta e scopul legii! Este cunoscut faptul că, în anii 1950, un primar a cerut sătenilor să îi pupe mâna, parcă, sau altceva (yak!): nivelul de cult
O intrebare: conform LEN, cand se va pensiona un lector universitar care, conform legilor actuale in vigoare, ar trebui sa se pensioneze in iunie 2010.
Multumesc