Educatia, drept sau obligatie?
de Stefan Vlaston CampusNews
Duminică, 20 iunie 2010, 10:52 NEWS | OPINII
Recenta decizie a Comisiei de invatamant a Senatului, prin care se stabileste invatamantul obligatoriu de 11 clase, ridica mari semne de intrebare. Comisia a decis ca grupa pregatitoare, intre 5 si 6 ani, sa se efectueze la gradinita, invatamantul primar sa fie, ca si pana in prezent, format din clasele 1-4, (6-10 ani), invatamantul gimnazial format din clasele 5-9, (10-15 ani), iar primii 2 ani de liceu (din 4) sau, alternativ, 2 ani de scoala profesionala, sa fie obligatorii, pana la implinirea varstei de 18 ani.
Adica elevii, vor nu vor, trebuie sa stea in scoala pana la 17-18 ani.
Chestiunea este importanta si necesita abordari multiple.
Constitutia vorbeste de dreptul la invatatura, nicidecum de „obligatia” de a invata.
(ARTICOLUL 32. (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.)
Chiar daca e vorba de „invatamant general obligatoriu”, aceste nu poate depasi 16 ani, pentru ca intra in conflict cu alta prevedere a Constitutiei:
ARTICOLUL 41
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
Pe de alta parte Codul Muncii prevede:
Art. 13. - (1) Persoana fizica dobandeste capacitate de munca la implinirea varstei de 16 ani.
Chiar daca tanarul nu are capacitatea de exercitiu deplina la 16 ani, decizia apartine oricum parintilor sau tutorelui legal constituit, nu statului, care, iata, incearca sa se substituie deciziei familiei.
Aceasta e partea legislativa.
Dilema de principiu ramane: educatia este un drept sau o obligatie?
Daca invatamantul s-ar dovedi exact ce trebuie tinerilor, un ajutor important pentru intrarea in piata muncii, pentru implinirea inclinatiilor, pasiunilor si potentialelor diferite de la un tanar la altul, nu ar fi nevoie de obligativitate.
Din pacate realitatea este departe de idealurile educationale. Scoala romaneasca, dar se intampla la fel in multe alte tari, reprezinta un „pat al lui Procust”, obliga toti tinerii sa urmeze un Curriculum National, care, fatalmente, nu poate tine cont de personalitatea fiecaruia.
Idealul educational ar fi concentrat in sintagma „traseu individual de invatare”, greu de pus in practica. Aceasta nu scuza actuala politica guvernamentala care lasa la dispozitia scolii, a elevilor, a profesorilor, doar 5-10% din curriculum. Chiar si asa redus, acest segment educational este folosit, mai degraba, pentru completarea normelor profesorilor, nu in interesul elevilor.
Atunci nu trebuie sa ne miram ca multi tineri resping scoala. Vedem cum ia amploare fenomenul „home schooling”, prin care parinti nemultumiti de prestatia scolii oficiale incearca s-o suplineasca. Si nu vorbim de comunitati refractare la educatie.
E vorba de intelectuali rasati, care apreciaza ca pot face mai mult pentru copiii lor, ajutati si de meditatii private, ca timpul petrecut la scoala oficiala este, in mare parte, pierdut inutil.
Ca sa nu mai amintim de studiul „Împotriva socialismului educaţional” al lui Murray N. Rothbard, care contesta dreptul guvernantilor, de orice tip si nuanta, de a impune un sistem educational ce raspunde mai degraba intereselor lor, nu celor ale „supusilor”.
Aceasta este si explicatia mult hulitului fenomen al mediatiilor particulare. De ce ar apela parintii la ele, daca scoala ar oferi elevilor tot ce au nevoie pentru implinirea personalitatii lor?
Dar sa vedem cum s-a rezolvat, pana in prezent, obligativitatea invatamantului gimnazial.
Mai precis nu s-a rezolvat, daca tinem cont de un abandon scolar care merge pana la 20%, in cazul tinerilor de pana la 16 ani.
Explicatia consta in lipsa resurselor materiale, care sa permita parintilor sa-si trimita copiii la liceu, la oras, suportand costurile navetei sau de masa si cazare. In aceste conditii, ce primar isi permite sa-i amendeze, sa le ia si ultimele resurse de hrana si intretinere? Nu se intampla asa ceva. N-am auzit de parinti amendati si oricum, nu au bani sa plateasca amenda.
In aceste cazuri solutia nu o constitutie obligatia, urmata de amenda ci bursa sociala, ajutorul in cazare si masa la oras pentru continuarea studiilor. Doar ca in actuala penurie de resurse e greu de gasit bani pentru bursele sociale, si, oricum, acestea sunt insuficiente.
Conform proiectului noii Legi a Educatiei Nationale, in varianta rezultata la Camera Deputatilor, invatamantul obligatoriu era de 9 clase, pana la 16 ani, derulat in localitatea de domiciliu, in aceeasi scoala generala, in sanul familiei. Extinderea invatamantului „obligatoriu” cu inca doi ani este demagogica, inoperabila si inutila. Tinerii care au resurse, inclinatii spre studii teoretice si doresc sa urmeze liceul o vor face oricum, indiferent de obligativitate. Ceilalti, vor intra in piata muncii la 16 ani, cum le permite si legea, urmand sa-si completeze studiile, daca doresc, mai tarziu. Sau sa obtina achizitii in educatia permanenta, nonformala sau informala, certificate apoi de mecanisme bine puse la punct.
Nu cumva legiuitorii, majoritari profesori universitari, vor sa-si asigure cat mai multi „cotizanti” la „fabricile lor de diplome”?
Cat despre amenzi, sa fim seriosi. Cei care n-au bani nu vor putea plati nici amenzile. Sau vor putea riposta astfel: scoala sa asigure tinerilor, mai intai, competentele pe care le cere piata muncii, cultura generala adecvata lumii de azi, nu celei de acum 30 de ani.
Profesorii sa inteleaga ca lumea nu s-a oprit la etapa cand erau ei elevi sau tineri. S-a schimbat, altele sunt acum competentele cerute de viata, de integrarea in piata muncii, autohtone sau europene. De se nu se asigura invatarea a 1-2 limbi straine in scoala? De ce continuturile sunt, la gimnaziu, prea teoretice, fara legatura cu viata concreta? Discutam de ani buni de un nou curriculum, adecvat particularitatilor de varsta si pietei muncii si nimic. Oameni platiti pentru asta nu produc nimic. Incaseaza salariile de pomana. O problema pe care nici actualul ministru al Educatiei nu este in stare s-o rezolve. Nici multe altele.
In concluzie, statul nu poate obliga tinerii sa urmeze o scoala, dupa varsta de 16 ani, inainte de face ca scoala sa le ofere educatia necesara lumii de azi, nu celei de acum 30 de ani.
Citeste mai multe despre Bursa Educatia | EDUCATIA | Codul Muncii Art | sistem educational | Invatamantului Profesional | Realitatea Tanarul | Semne Particulare | codul educatiei | meditatii elevi | invatamant la domiciliu
Atunci sa termine 9 clase de cultura generala si sa inceapa sa munceasca - salahor. Asa este mai bine?
Eu as prelungi anul scolar la 38-49 saptamani si as reduce programul zilnic la 5 ore. Oricum nu orea stau elevii peste 5 ore, nu mai pot fi atenti.
ore/săpt.am greşit calculul:este vorba de 5*5+2=27ore/săptămână
Referitor la structura anului Scolar si eu m-am gandit ca ar fi mai potrivita o vacanta de iarna mai lunga - sa nu mai mearga la scoala prin viscol - si o vacanta de vara de doar doua luni =IULIE SI AUGUST....dar vad putin diferit datele de incepere a anului scolar , mai exact Incepere la 1 Febr ..final de semestru la 30 Iunie ( care va fi si un final de parcurgere a materiei ???!!!! - ) apoi semestrul 2 de la 1 sept - la 30 Nov ( timp in care se aprofundeaza ce au invatat in sem 1!!!)
REPETITIO EST .......something !
Cu Respect !
A.C.
Eu vedeam ciclul acesta FARA CATALOG de zece ani = cinci ani PRIMAR ,cinci ani GIMNAZIAL
Treceti dincolo de prejudecatile CINCINALELOR comuniste si vedeti ca itreaga noastra existenta se invarte in jurul lui 10 ...de la timpul din burta mamei 10 x 28 zile ( unde 28 egal un ciclu complet al LUNII = Moon ) la nota maxima ...APROPO DE SCOALA ...Sau la jumatati de 10.....
Va las cu bine!
Am inteles, domnule Vlaston, ca sunteti consilier al primului ministru pe probleme de educatie si invatamant. Daca este asa, sustinerile dumneavoastra sunt evident partizane.
De ce ne tot laudati legea Ministerului daca toata lumea stie ca problema invatamantului romanesc nu consta in organizare. Organizarea poate fi modificata in mii de feluri, problema se pune pe curriculum, calitatea actului didactic, calitatea resursei umane, calitatea dotarilor. Actuala lege nu rezolva absolut nimic din toate acestea, si asta din cauza unor militanti politici, cum ati devenit si dumneavoastra, care vad in actul normativ, fie ca este el lege, ordin, ordonanta, sursa reformei. Ei, bine, actele normative, mai ales cele realizate fara expertiza de specialitate si care se bazeaza exclusiv pe dorinta guvernantilor, nu schimba absolut nimic. Veti vedea! NIMIC!!!
toti parintii isi vad copiii ajunsi medici, ingineri, avocati si asa mai departe, dar nu toti copiii au capacitatea de a ajunge acolo, in plus nu inseamna ca un copil intelege ce e ala medic si nici placerea meseriei respective. astfel ajungem sa avem medici care nu vor sa fie medici, ar fi vrut sa fie avocati (si invers). o ora cu copilul si parintele, in prezenta unui psiholog (specialist, nu din ala ce vroia sa fie sofer) ar putea avea efecte deosebite asupra modului in care parintele receptioneaza vointa copilului, si s-ar putea trece din "las ca io stiu mai bine decat el" in "oare copilul ce ar vrea sa faca?". nu spun ca parintii sunt rau intentionati, ci numai ca incearca sa isi materializeze visele lor, nu sa ajute copiii in materializarea dorintelor lor.
ce faci cand parintii accepta ca iti place fizica la nebunie, dar dai peste un profesor care habar nu are sa explice? in acelasi timp ai un profesor de geografie care e exceptional, si chiar daca nu ai inclinatie, te cucereste. ajungi sa inveti geografie in dauna fizicii, si nu vei fi excelent la nici una dintre ele. singura combinatie castigatoare e prof bun-inclinatia elevului
pot concluziona ca atunci cand faci ce iti place, esti mai performant, nu? atunci pot exclude varianta ca invatamantul e o obligatie si sa il percep ca pe un drept de a invata ceea ce imi place. dar in realitate nu se intampla, pt ca ajung sa invat ce nu imi place cu un profesor caruia nu ii place sa imi predea. cum e deci invatamantul? obligatie sau drept? ambele in acelasi timp.
banii pt invatamant? exista zeci de solutii, numai sa vrem sa le vedem.
Analiza dvs.pleaca de la o presupozitie obliterata, si, fara succes, pusa sub mantaua juridicului. E o invitatie adresata statului: renuntati la gerarea educatiei, privatizati-o! Daca statul nu mai poate garanta dreptul la educatie, pentru ca, nu-i asa, nu mai are resurse, atunci pune la lucru mecanismele obligarii cetatenilor, cum ar fi amenzile. Aceste mecanisme strict economice genereaza resursele administrarii educatiei, ori in logica neoliberala invocata, si a economiei discursului, ele solicita administrarea educatiei aidoma unei afaceri. Deoarece, guvernantii impun un sistem educational care raspunde mai degraba intereselor lor, si nu ale "supusilor", dislocati sarcina evaluarii utilitatii cunostintelor, si implicit a educarii pe umerii familiei, comunitatii si a educabilului. Va intreb, cui serveste aceasta aritmetica a intereselor guvernantilor, sau, mai degraba pe cine aserveste?Altfel,intrezarim la orizont ivirea spiritului ignomic, ce-si uita in valtoarea devenirii sociale, punctul initiatic al implinirii umane: stiu ca nu stiu nimic.Dupa umila-mi cunoastere, nu stiu, sa fi elaborat ai nostri profesori vreun manual de liceu, de matematica sau economie, care sa-si depaseasca conditia de simplu material didactic, asigurand elevilor in situatiile vietii cotidiene, nu doar sansa verificarii cunostintelor obtinute la ore, ci si aplicarea lor practica. Si asta, pentru a nu mai clama pretinsa utilitate a unor discipline mai stiintifice decat altele, si, care ar oferi elevilor sansa unui minimal, si implicit moral exercitiu de gandire.Printr-o imitatie devastatoare a practicilor neoliberalismului, e pregatit spatiul retragerii incet, incet a disciplinei filozofie, deja refuzata unor elevi, si al expulzarii logicii, in numele reformei, utilitatii, al competentelor si legarii cunosterii de praxisul vietii, pentru glorioasa devenire a individului, soldat al capitalului...
In acelasi timp si economia s-a organizat de asa natura incit absoarbe relativ usor aceasta forta de munca, care este si destul de nestabila. In acelasi timp tineretul cistiga si ceva experienta, si daca slujba e legata de pregatire cu atit mai bine.
Invatamantul romanesc a ramas incremenit de peste 20 de ani. ACtualul ministru, cu experienta acumulata prin strainatate are posibilitatea inceperii unei reforme radicale a invatamantului. Programele trebuie curatate si invatamantul trebuie adus spre cistiguri practice. Nu foloseste nimanui sa inveti integrale si derivate si nu mai stiu ce algebra sofisticata la liceu. Sa o lasam nivelului universitar. In schimb ar prinde bine un calcul elementar, nesofisticat de sa zicem alegerea unui cablu pentru un circuit electric, sau un calcul elementar, simplu pentru alegerea unei instalatii de aer conditionat sau centrale de incalzire.
La fel minim 2 limbi straine, incepind din primul an de scoala, dar in primii ani (pina la clasa a 5-a) fara caiet si teme ci numai vorbit si ascultat.
Cred ca trebuie sa dispara suplinitorii si sa apara norma partiala. Ca si numarul minim de elevi. Iar numarul maxim sa fie de 24. Inclusiv la liceu.
Dar mai e nevoie si de facilitarea ajungerii profesorilor la scoli. Reteaua nationala de transport in comun (tren, autobuze) e cam pe butuci.
Notele sa fie constituite numai din examene scrise, planificate de la bun inceput, cu ponderi clare, iar prezenta si participarea la ore sa fie criterii ce nu cumuleaza mai mult de 15% din nota.
A face scoala obligatorie dincolo de 16 ani e o prostie.
Si trebuie infiintat si incurajat un sistem de burse guvernamentale si private, ca si un sistem pazat pe imprumut de studii...
La fel trebuie generat un sistem de economisire pentru parinti stimulativ pentru acestia cu o subventie la sumele economisite, dar subventia sa fie data pentru o suma maxima anuala. SUma economisita poate fi mai mare, dar nu oricit.
Stiti, exista asa ceva in lume. Nu trebuie inventat nimic. Trebuie numai analizat, aplicat si ajustat realitatii economice romanesti. Iar interventia statului sa fie minima.
Nu trebuie alte pomeni sau cadouri.
Trebuie puse pe o baza corecta.
Si in timp (ani de zile, minim 10) vom incepe sa culegem roadele.
Analiza dvs.pleaca de la o presupozitie obliterata, si, fara succes, pusa sub mantaua juridicului. E o invitatie adresata statului: renuntati la gerarea educatiei, privatizati-o! Daca statul nu mai poate garanta dreptul la educatie, pentru ca, nu-i asa, nu mai are resurse, atunci pune la lucru mecanismele obligarii cetatenilor, cum ar fi amenzile. Aceste mecanisme strict economice genereaza resursele administrarii educatiei, ori in logica neoliberala invocata, si a economiei discursului, ele solicita administrarea educatiei aidoma unei afaceri. Deoarece, guvernantii impun un sistem educational care raspunde mai degraba intereselor lor, si nu ale "supusilor", dislocati sarcina evaluarii utilitatii cunostintelor, si implicit a educarii pe umerii familiei, comunitatii si a educabilului. Va intreb, cui serveste aceasta aritmetica a intereselor guvernantilor, sau, cine pe cine aserveste?Altfel,intrezarim la orizont ivirea spiritului ignomic, ce-si uita in viltoarea devenirii sociale, punctul initiatic al implinirii umane: stiu ca nu stiu nimic.Dupa umila-mi cunoastere, nu stiu, sa fi elaborat ai nostri profesori vreun manual de liceu, de matematica sau economie, care sa-si depaseasca conditia de simplu material didactic, asigurand elevilor in situatiile vietii cotidiene, nu doar sansa verificarii cunostintelor obtinute la ore, ci si aplicarea lor practica. Si asta, pentru a nu mai clama pretinsa utilitate a unor discipline mai stiintifice decat altele, si, care ar oferi elevilor sansa unui minimal, si implicit moral exercitiu de gandire.Printr-o imitatie devastatoare a practicilor neoliberalismului, e pregatit spatiul retragerii incet, incet a disciplinei filozofie, deja refuzata unor elevi, si al expulzarii logicii, in numele reformei, utilitatii, al competentelor si legarii cunosterii de praxisul vietii, pentru glorioasa devenire a individului, soldat al capitalului.......