Evaluare si audit in educatie
de Stefan Vlaston CampusNews
Duminică, 21 noiembrie 2010, 23:21 NEWS | OPINII
Lipsesc cam de peste tot. Asa se explica nebunia cu taieri de salarii si concedieri din sisteme bugetare, otova, fara criterii, fara referentiale pentru evaluare si audit. La gramada. Scapa cine poate, cine are pile la sefi si la partid.
Aceasta este principala acuza care se aduce proceselor de ajustare si reducere a cheltuielilor bugetare, necesare altminteri.
Cum ma pricep mai degraba la sistemele de educatie si formare profesionala ma voi referi la ele, dar concluziile sunt valabile, cred, si in alte domenii.
Educatia a fost si ramane spatiul in care nimeni nu da socoteala de nimic. Din lipsa de educatie nu se moare, cel mult se pleaca la cules capsuni in Spania. Este posibila asa o viata dulce prin cvasi absenta mecanismelor de control, evaluare si audit. (AUDIT s.n. proces prin care persoane competente, independente colecteaza si evalueaza probe pentru a-si forma o opinie asupra gradului de corespondenta intre cele observate si anumite criterii prestabilite).
Nimic nu este mai demobilizator decat lipsa de recunoastere, mai ales salariala, a performantei si a rezultatelor muncii unui salariat. Daca in sistemul privat nu se pune problema, pentru ca evaluarea si salarizarea in functie de aportul la bunul mers al firmei este lege de aur, in sistemul bugetar asa ceva nu se intampla. S-a ajuns pana la aberatia ca, inclusiv in Legea Educatiei, angajata de guvern, sa se spuna la art. 303 (4)
"Salarizarea personalului didactic si de cercetare se face si in functie de rezultatele si performantele lor, conform legii".
Adica in functie de ce altceva, daca nu de rezultate si performante? De culoarea ochilor? De raspunsul la avansurile sefilor? De obedienta fata de activitatea directoriala? Muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti. Cam aceasta este filosofia noului sistem de salarizare.
Acest articol de lege, venit din intunericul comunismului, il descalifica pe ministrul Funeriu iar legea salarizarii "unitare" pe premierul Emil Boc.
Adica, toti bugetarii, cadre didactice dar nu numai, cu aceleasi grade si vechime, sunt ￢unitari￢, primesc acelasi salariu de baza, diferenta urmand sa fie facuta de gradatia de merit, care reprezinta doar 15% din salariu. Nu conteaza ca unul trece cel mai bun profesor din oras, iar celalalt lenesul scolii. Sunt "unitari", vor primi acelasi salariu, daca au aceleasi grade si vechime. Nu conteaza ca un profesor tanar are talent si eficienta in demersul educativ, va primi salariu de incepator, pana la 1000 lei. Atunci de ce sa vina in invatamant? Se duce in alte domenii, unde primeste dublu sau triplu.
Sunt doua argumente pe care le invoca puterea. Ca altfel s-ar produce abuzuri la stabilirea salariilor, cum s-a intamplat in cazul soferului de la finante care batea, la salariu, un secretar de stat. Doar ca vina este a celui care i-a stabilit un astfel de salariu, nu a soferului. A fost sanctionat si dat afara responsabilul pentru aceasta aberatie? Nu!
Al doilea argument este exemplul altor tari. Numai ca acele alte tari n-au fost afectate de 50 de ani de comunism care sa le fi pervertit cultul muncii si al lucrului bine facut. Iar faptul ca unii bugetari primesc salarii pentru a taia frunze la caini nu este tot un abuz ? Si inca unul extrem de pagubos.
Cum se face evaluarea in educatie?
O prima evaluare in educatie se face cu ocazia examenelor de absolvire, care este realizata chiar de catre furnizorii serviciilor educationale, profesori si inspectori. Ori, ce furnizori de servicii sau bunuri ar fi atat de nebuni incat sa admita public ca produsele muncii lor sunt de proasta calitate?
Ar insemna sa-si dea cu firma in cap! Aceasta este explicatia circului la care asistam an de an, cu ocazia examenului de bacalaureat, a tezelor unice, a examenelor de absolvire in universitar. Pana si titlurile universitare si doctorale se dau pe bani sau pe influenta politica. Putinele exemple care nu se incadreaza in acest tablou general sunt exceptiile care confirma regula.
Greseala fundamentala este ca aceasta evaluare si altele trebuie sa fie de terta parte, nu facuta de cei interesati sa ascunda gunoiul sub pres. Ci de persoane independente, neinteresate in ￢coafarea￢ realitatii educationale.
S-au infiintat doua agentii nationale, ARACIS si ARACIP, pentru evaluarea invatamantului universitar, respectiv preuniversitar. Conform unei traditii romanesti verificate si rasverificate, beneficiind de monopol si nefiind de terta parte, aceste institutii au esuat rapid in coruptie si trafic de influenta.
Cum sa fie altfel, cand stafful ARACIS este format de persoane provenind de la universitati si, atentie, salarizate in continuare si de universitatile de provenienta ? Pai cum sa fie obiective ? Se controleaza pe ei si intre ei.
Rezultatul activitatii de evaluare si audit: doua treimi din universitatile romanesti au primit calificativul maxim, grad ridicat de incredere, in timp ce perceptia publica este ca functioneaza in regim de "fabrici de diplome", fara acces in Top 500 Shanghai, in care Polonia are 3 universitati, Cehia 3, iar Ungaria una.
In ciuda evaluarii si auditului realizat de ARACIS, a explodat anul trecut scandalul universitatii Spiru Haret, care a dat zeci de mii de diplome cu antetul ministerului, pentru absolventi de studii neacreditate. Fara sa mai amintim de scandalurile diplomelor false de la Iasi, Oradea, Alexandria, etc.
In preuniversitar ARACIP se ocupa doar de evaluarea in vederea autorizarii si acreditarii, de evaluarea periodica din 5 in 5 ani, prevazuta de Legea Asigurarii Calitatii in Educatie, nu are timp.
Cum ar trebui sa se deruleze evaluarea si auditul?
Conform bunelor practici europene evaluarea este obligatoriu de terta parte. Adica, toate institutiile publice sau private, care se respecta, cheama auditori independenti, care fac evaluarea in functie de un referential cunoscut si acceptat de partile interesate, stabilind, obiectiv nu subiectiv, proportia in care activitatea respectivei institutii coincide cu referentialul prestabilit.
Daca statul isi pastreaza mecanisme si institutii prin care verifica si permite intrarea in piata serviciilor educationale a unor furnizori calificati, (ARACIS si ARACIP), aceasta fiind resposabilitatea sa, evaluarea si auditul periodice ar trebui realizate de institutii si persoane de terta parte, neutre si independente, pe baza unor contracte atribuite de cei interesati (minister, administratie locala, parinti, angajatori), doar pe baza unor criterii de genul: profesionalism, notorietate, onestitate. Care ar contrabalansa tentatia statului de a escamota proasta calitate a serviciilor unor institutii ale sale.
Pentru invatamantul superior, parte a SEIS (Spatiul European al Invatamantului Superior), exista deja asemenea agentii de evaluare, inscrise in EQAR (Registrul Agentiilor de Evaluare in Educatie), la care se poate apela de catre cei interesati, inclusiv Ministerul Educatiei. In legea angajata de guvern chiar se prevede ca prima evaluare in vederea ierahizarii programelor de studii sa fie realizata exclusiv de catre o astfel de agentie externa, un castig important.
La invatamantul preuniversitar singura solutie este constituirea unui corp de evaluatori independenti, dupa modelul expertilor contabili, in autoorganizare si in gestiune proprie.
Nu exista calitate fara competitie si competitie fara ierarhii, realizate in urma unor evaluari bazate pe referentiale stiute si acceptate de majoritatea partilor interesate, de catre organisme si persoane de terta parte. Referentiale care sa contina ca prime criterii progresul scolar al elevilor, performanta lor sau incluziunea, in cazul comunitatilor refractare la educatie.
Sa amintim si de lipsa evaluarii si rapoartelor postfinantare, facute pentru banii destinati investitiilor in educatie, de catre organisme si persoane independente, nu de catre cei care au cheltuit banii. Scoli proaspat renovate dar fara elevi, grupuri sociale si garduri de zeci sau sute de mii de euro, facute de firme de partid, bani care dispar ca apa in nisip si de care nimeni nu da socoteala. Pentru ca nu exista mecanisme institutionale de audit si raportare postfinantare. Cine a lucrat cu fonduri europene stie ca asemenea mecanisme sunt la fel de dure ca acelea de aprobare a proiectelor.
Proiectul Legii Educatiei, obiect de disputa politica, raspunde doar in mica masura acestor cerinte. Daca la invatamantul superior se prevede evaluarea si auditul realizate de agentii straine, ca si ierarhizarea programelor de studii, la preuniversitar nu exista nimic similar, totul se va derula ca si pana in prezent: profesorii si inspectorii se evalueaza intre ei, fara referentiale prestabilite, dupa ureche, pile si obedienta fata de sefi.
Examenele nationale de absolvire vor fi gestionate in continuare tot de minister, profesori si inspectori, adica exact de cei interesati sa nu se afle adevarata calitate si rezultatele sistemelor de educatie si formare profesionala.
(In Finlanda, data mereu de exemplu pentru performanta in educatie, Bacalaureatul este organizat de o comisie independenta de minister). Mai grav, sunt prevazute in textul proiectului Legii Educatiei Nationale numeroase Consilii, Comitete si organisme nationale, cu monopol in anumite segemente de activitate, care vor consuma bani, vor fi bazine de functii pentru clientele, dar vor esua rapid in coruptie, clientelism si influenta politica. Daca nu sub actualul ministru, atunci sub urmatorul. De ce s-ar intampla altfel decat in trecut?
In viitor, rezultatele sistemelor educationale vor fi pe masura cadrului organizatoric. Adica la fel de proaste.
Citeste mai multe despre agentie de evaluare | ministerul educatiei | EVALUARE | evaluare elevi | audit | trafic de diplome universitare | Expertilor Contabili | Examenele Nationale | top 500 universitati | Agentii Nationale
Felicitari pentru "cel mai bun profesor din oras". Conteaza si asta, mai mult decat banuiti.
Am mai spus-o și cu alte ocazii: diavolul este în amănunte. Așa este și cu actuala lege. Cine nu cunoaște exact cum funcționeazaă mecanismul educațional de la un anumit palier, poate să ajungă la concluzia că legea este bună. Principial, declarativ, chair așa stau lucrurile. Din păcate funcționarea va fi cu totul alta.
Nici măcar în învățămîntul superior evaluarea nu se va schimba. Pentru că ARACIS este chiar din acest an membru EQAR. Iar în lege este scăpat un nevinovat "sau"....
Este doar o amăgire. Agricultura este la pămînt. Sistemul de sănătate este în comă. Urmează educaţia. Despre ce se studiază şi ce ar trebui să se studieze nu se discută prea mult. Elevii şi studenţii nu sînt parte a frămîntărilor decît la nivel declarativ.....
Cînd aduceţi în discuţie inexistenţa Universităţilor în topurile internaţionale, omiteţi contextul: în cîţi ani de evoluţie s-a ajuns în acel top? cei 20 ani trecuţi nu aveau cum să ne propulseze acolo. Este utopic.
Daca guvernul, ministrul, sunt decisi sa puna piciorul in prag, se poate. Legea este cadrul care sa le permita acest lucru. Poate se va intampla. Nu-i bine sa fim pesimisti 100%!
Nu sint chiar 100% pesimist. Mă uit mult însă la amănunte.
Există domnule profesor un conflict fundamental în educaţie: norma/abordarea morală a educaţiei şi norma/abordarea comercială. La noi primează ultima abordare. Îmi este teamă că efectul avut de finţarea per capita în univeristar se va propaga şi în preuniversitar.
Ceea ce pot eu reproşa actualei legi este lăsarea portiţelor. Şi omiterea contextului în care ea trebuie să funcţioneze.
Nu sînt de acord cu generalizările. Cu siguranţă, fiecare dintre noi cunoaştem în mod direct, sau avem cunoştinţe care ştiu, de profi slab pregătiţi, de doctorate luate pe genunchi etc. Cred însă că ştim cel puţin la fel de mulţi din cei ce îşi fac meseria cu demnitate, cu onoarea şi responsabilitatea necesare.
"Dacă guvernul, ministrul sînt decişi să pună piciorul în prag"... DACĂ.....
Apropo de evaluare,stiti ca la ora actuala nu mai conteaza decat dosarul cat mai gros cu puncte stranse pe la cursuri fantoma tinute de diversi trepadusi ai ISJ-urilor(cred ca o parte a bugetului educatiei pe asa ceva se duce)?
Dar de proiectele Comenius ,etc.prin care se toaca fondurile europene de ACEIASI SI ACEIASI cativa "invartiti" din fiecare scoala ce parere aveti?
Astept un raspuns,pentru ca sunteti printre putinii care sunteti gata sa intelegeti din mers "sistemul".
Pana la 16 ani se poate consolida cultura generala minimala, apoi fiecare isi vede de drumul propriu.
Finantarea per capita care merge si in privat creaza cadrul unei competitii, fara de care nu exista calitate. Cand va conta intr-adevar nr de elevi la finanatare, toate dosarele lor nu mai valoreaza doi bani. Aici trebuie sa ajungem. La competitie.
Deja la superior elevii f. buni pleaca afara iar ceilalati nu se mai inghesuie la studii superioare ca in alti ani. Va veni si aici randul competitiei.
Mentalitatile se schimba greu.
Nu exista INFRASTRUCTURA, nu exista VIZIUNE CLARA, exista doar INTENTIA CINICA de a refuza copiilor nostri DREPTUL LA INVATATURA si EGALITATEA SANSELOR ! CE VALOARE au cele 9 clase la gimnaziu ? ZERO ! Nici o pregatire, nici o calificare, doar o ingramadire a copiilor in "turme" de 30-40 elevi/clasa, cu eficienta actului didactic ZERO (Daca tot vorbiti de Finlanda, numarul MAXIM de elevi/clasa este 20, doar in cazuri exceptionale mai multi, si atunci cu asigurarea mai multor profesori la clasa!) La noi, IN CONDITIILE ACTUALE numarul MINIM este 30, fara asigurarea numarului de educatori necesar ! Pe de alta parte, testele PISA (SINGURELE dupa care invatamantul romanesc este declarat mediocru) urmaresc DOAR abilitati practice. Sunt deci TESTARI PARTICULARIZATE ! Realitatea, pe care NU AVETI CUM SA O CONTESTATI, este ca ORICE ELEV din Romania, aflat intr-o scoala dintr-o tara UE se dovedeste - fara exceptie - FOARTE BUN ! Lucru recunoscut de oricine, IN AFARA de conducatorii nostri ! Invatamantul general, obligatoriu, de stat NU POATE fi terfelit intr-atat incat sa fie considerat un simplu "Furnizor de servicii educationale", la un loc cu ceilalti "Furnizori de servicii": frizeria, cizmaria, servicii apa-canalizare ! Este, conform Constitutiei Romaniei, "Prioritate Nationala" ! (Pe acelasi plan cu... cizmaria ?) Deci, INTREAGA VIZIUNE este GRESITA, iar "botezarea" unor aberatii de Ordonante de Urgenta drept "Legi" este paguboasa (vezi Ordonanta NEAPROBATA de Parlament, numita Legea Asigurarii Calitatii, vezi actuala "Lege Copy-Paste" fortata prin asumare de raspundere). Si, apropos, CE RASPUNDERE isi poate asuma un Guvern care NU RASPUNDE nicicum de faptele sale ? Incalcari de legi, hotarari aberante si labile, etc. ? Concluzie> E nevoie de o Lege a Invatamantului moderna, dar aceasta trebuie discutata indelung !
Ce schimbare in bine? Si eu am avut clase a IX-a si nu stiau cum sa fuga mai repede acasa sau la mall.
Este o solutie absolut ilara, sunt si alte metode de scadere a abandonului scolar decat ascunderea gunoiului sub pres si banalizarea clasei a 9a. Sunt deja multi elevi de scoala generala care trec precum gasca prin apa, venind la scoala doar ca sa bifeze formal o obligatie. Ar fi o idiotenie sa le permiti sa faca si clasa a 9a in acelasi mod. In curand infiintam si facultati satesti ca sa ne facem norma de diplomati pentru a fi considerati tara civilizata (partial s-a facut deja asta prin infiintarea fabricilor de diplome universitare).
Nu mai spun ce probleme de logistica se vor crea pe termen mediu pentru ca ar fi necesar spatii mai mari in scolile generale, ar apare spatii excedentare in licee, profesorii de liceu ar migra o parte spre scolile generale etc.
E clar ca foarte multe scoli au un standard scazut si notele mari se dau foarte usor si subiectiv, de multe ori raportate la cei mai buni elevi si nu la un etalon obiectiv, independent de puterea elevilor din scoala. La liceu stacheta este mai sus si aprecierile tind sa fie mai obiective pentru ca elevii au trecut deja un proces de triere, sunt diferentiati pe profile iar competitivitatea este mai ridicata.
Faptul ca invatamantului liceal e de calitate scazuta in anumite institutii, nu e un argument pentru a legifera un invatamant slab. Cautati cauzele si nu efectele.
Nu mai tin minte cine spunea (Grigore Moisil?) ca un sistem educational eficient este pregatit ieri, pentru a pregati elevii de azi ca sa poata deveni adulti competenti maine. Legea educatiei ar trebui sa se conformeze acestei reguli.
Mai sunt si alte probleme mai mici sau mai mari si ar fi pacat ca inca o lege sa devina neutilizabila din cauza grabei in a o aproba.
Un exemplu este abundenta exprimarii evazive ‘de regula’ (ce apare de vreo 26 de ori in textul legii), exprimare care ‘de regula’ lasa loc pentru exceptii. Acest ‘de regula’ apare la programa de studiu, la profile de educatie, la alocarea locurilor in sistemul educational etc. In opinia mea nu este in regula (sic !)
Daca vrem o lege buna textul trebuie sa fie clar si fara echivoc, iar exceptiile de la reguli trebuie tratate si ele corespunzator. Daca este posibil sa ai si altceva acolo unde este precizat ceea ce trebuie facut ‘de regula’, atunci trebuie precizate in lege si modalitatile prin care exceptiile pot sa fie admise (de ex. prin aprobarea Ministerului, prin analiza in cadrul unei comisii ministeriale, prin addendum la lege etc.).
Va multumesc si ma scuzati ca v-am judecat atat de aspru la alte comentarii
Cu stima! Roy