Absenta unui nou curriculum scolar a devenit intolerabila
de Stefan Vlaston CampusNews
Sâmbătă, 4 decembrie 2010, 12:18 NEWS | OPINII
In tot acest timp nu s-a reusit elaborarea unui nou Curriculum scolar, adecvat contextului economic si social actual, cerintelor pietei muncii, intrarii in Uniunea Europeana, politicilor educationale din UE, intereselor locale si regionale de dezvoltare. In 2009, din initiativa ministrului Andronescu, s-a adaugat o coloana la continuturile din programele scolare, in care s-au improvizat niste competente derivate din continuturi, cand de fapt procesul este exact invers!
Absenta Legii Educatiei nu reprezinta un impediment major, deoarece principiile constructiei curriculare, descentralizarea acestuia in proportie de 20-30% la nivelul scolii si 25% la nivelul profesorului nu sunt contestate in discutiile din Parlament.
Abia in toamna acestui an, (de ce asa tarziu?), ministrul Funeriu a infiintat o Comisie pentru elaborarea noului Curriculum condusa de Firuta Tacea, cu o componenta necunoscuta, fara un site de prezentare, o adresa de primit propuneri, observatii, discutii. Nu se stie ce lucreaza acesti oameni, ce-au facut in 4 luni de la infiintare. Se verifica astfel zicerea inteleapta: cand vrei sa ingropi o problema, faci o comisie.
"Ma grabesc dar nu ma pripesc"
Explicatia ministrului Funeriu, "ma grabesc dar nu ma pripesc", nu este acceptabila. Perioada ramasa pana la inceperea anului scolar viitor nu mai este suficienta pentru lansarea, formarea profesorilor, pentru noi manuale si auxiliare curriculare, astfel incat nici dupa 21 de ani de la schimbarea de regim nu vom avea un nou Curriculum scolar.
Ministerul Educatiei are resurse umane si mai ales financiare deosebite, un Institut de Stiinte ale Educatiei care nu se stie pentru ce ia salarii, daca de 20 de ani n-a fost capabil sa elaboreze un nou curriculum scolar, astfel incat elevii invata dupa aceleasi tipare, discipline si continuturi anterioare anului 1990.
Se putea apela la specialistii din societatea civila sau/si din alte tari
Si nici nu era cine stie ce sarcina dificila. Exista sisteme educationale si de formare profesionale de succes in Finlanda, Danemarca, Japonia, Singapore si multe altele, unele in foste tari comuniste, Slovenia, Polonia, care puteau fi luate de exemplu pentru construirea noului curriculum. Nu trebuie sa inventam noi roata.
Daca resursele umane ale Ministerului Educatiei nu sunt capabile sa duca la bun sfarsit aceasta munca, se putea apela la specialistii din societatea civila sau/si din alte tari, pentru ca lipsa de calitate si competitivitate a educatiei vine de aici, in primul rand: din absenta unui Curriculum scolar adecvat realitatilor in care traim. Iar lipsa unor sisteme de educatie si formare profesionala performante are impact negativ asupra productivitatii economiei si atractivitatii ei in ochii investitorilor straini. Care fac studii in piata muncii, inainte de a investi miliarde sau sute de milioane de euro in Romania.
Promovarea unei noi Legi a Educatiei este un factor secundar. Un nou Curriculum poate fi promovat prin Ordin de Ministru, iar principiile constructiei sunt date inca de acum 3 ani in documentele Comisiei Miclea si acceptate de fortele politice.
De fapt, care sunt etapele de parcurs?
Mai intai partea de principii. In afara adecvarii la noile realitati economice, sociale si politice, principiile trebuie sa includa cei patru piloni ai educatiei, pe care noi ii ignoram: a invata sa stii, sa faci, sa fi, sa traim impreuna. Educatia noastra tine cont doar de primul pilon, a invata sa stii.
Tot la principii trebuie mentionate cele 4 arii componente ale noului Curriculum: teoretica-conceptuala, aplicativa, interdiciplinara, de generare a competentelor de formare continua.
Curriculumul are astazi o singura varianta, anume aceea maximalista
Ca si cum toti elevi trebuie sa fie buni la 12-16 discipline. Ceea ce este o aberatie. Curriculumul ar trebui sa aiba trei variante, pentru fiecare disciplina: minima, medie si de aprofundare si fiecare invata cat poate si cat ii place la o anumita disciplina.
In sfarsit, calitatile unui curriculum modern sunt:
- flexibilitatea,
- adecvarea la piata muncii si particularitatile de varsta,
- atractivitatea,
- accesibilitatea,
- digitalizarea,
- evaluarea adaptata la competentele asteptate,
- deschiderea spre educatia informala si nonformala, etc.
Urmeaza apoi etapa stabilirii-listarii competentelor. Pe etape de scolarizare si pe materii de studii. Adica, sa raspundem clar si fara echivoc ce dorim sa stie si sa faca absolventii unui ciclu de invatamant. Aceasta etapa este fundatia pe care se construiesc apoi programele scolare. Cate ceva s-a realizat si in anii trecuti, dar sporadic, fara coerenta disciplinara pe orizontala si verticala.
De precizat ca mult invocatele competente inseamna: continuturi, abilitati-aptitudini-capacitati si atitudini. Nu doar cunostinte teoretice si conceptuale, cuprinse in "continuturi", asa cum este astazi. Circa 20-25% din cohorta de elevi reusesc sa treaca singuri de la cunostinte la competente, dar restul?
Scoala generala, gimnaziala, mai ales daca se va extinde pana la 16 ani, 10 clase cu clasa pregatitoare, ar urma sa fie perioada achizitiei unei culturi generale in sens actual, adica formata din competente de comunicare, inclusiv in limbi straine, in matematica si stiinte, in informatica, tehnologie, comportament social, educatie pentru viata si mediul inconjurator, sensibilitate artistica.
Liceul, 16-19/20 ani, ar urma sa fie o etapa de preprofesionalizare, care ar permite absolventilor sa intre in piata muncii, romanesti sau europene, in conditii de salarizare decente.
Scoala profesionala, reintrodusa in Legea Educatiei, dupa lungi si grele negocieri, ar urma sa dea economiei muncitorii calificati, de care are atata nevoie. Interesul celor care au condus educatia era ca majoritatea sa ajunga sa cotizeze la universitatile de stat sau particulare, pentru indestularea materiala a universitarilor.
Traseu individual de invatare pentru fiecare elev
Modularizarea continuturilor, desi hulita de unii, poate ajuta sa ne apropiem de idealul educational: un traseu individual de invatare pentru fiecare elev. Adica, un exemplu: de ce sa invete elevul in liceu toata fizica, cand ar putea invata doar acele module care ii vor folosi in specializarea pentru care se pregateste.
Exemplul american: din 32 de discipline liceale, elevii isi aleg cate 6 discipline anual, in functie de specializarea urmata.
La gimnaziu este necesara introducerea unor discipline integratoare, (educatie pentru societate, stiintele mediului, stiintele vietii), astfel incat numarul disciplinelor si inclusiv a orelor petrecute la scoala sa scada considerabil.
Nu este acceptabil sa nu fim in stare, in 20 de ani, sa concepem un curriculum adecvat contextului in care traim si este intolerabil ca actuala putere si actualul ministru sa nu fie in stare sa se achite de aceasta prima sarcina, astfel incat si anul scolar urmator va incepe cu acelasi curriculum prafuit, mostenit din epoca comunista.
Citeste mai multe despre curriculum scolar | inceperea anului scolar | an scolar | ABSENTA | munca absenta | comportament social | Firuta Tacea | varsta incepe scoala | Stiintele Vietii | formare continua
Dincolo de competente ramane motivatia a majoritatii studentilor de a invata. Din experienta mea sunt 25%-30% dintre studenti care pot termina fara probleme o facultate. Sunt studentii angajabili.
Cred ca combinatia nefericita dintre adminterea pe baza examenului de bacalaureat si a notelor din liceu si finantarea pe baza numarului de studenti echivalenti a distrus invatamantul romanesc.
Eu ca profesor nu am nici un argument valabil in fata studentului care nu vrea sa invete. Studentul stie ca daca el renunta la facultate, facultatea pierde bani. Dincolo de considerente morale sau sociale, facultatile se comporta ca orice firma. Suntem finantati numai, in functie de cati studenti avem. Si suntem obligati de piata, sa coboram standardele.
Marea problema este cum cobor standardele fara sa ii afecteze prea tare pe cei care pot si vor sa invete. Incercam sa tragem de iei numai cat sa nu se rupa ata din ce in ce mai subtire. Daca se rupe facultatea dispare.
Mai mult, lucrez intr-o facultate a carei absolventi au locuri de munca. Cam toti studentii buni (cei 25%-30%) de la master s-au angajat deja. Locuri de munca sunt dar angajatorii se plang de calitatea lor. Dureaza si jumatate de an pana gasesc pe cineva. Zilele trecuta am fost rugat sa recomand un absolvent si greu am gasit 1 care mai stie cate ceva si care nu s-a angajat.
Cat despre teorie si practica, "disputa" este veche. Daca te uiti pe cursurile inregistrate pe ocw.mit.edu de ex, nu sunt mari diferente fde ceea ce se preda la noi (studentilor de acolo li se cere sa inteleaga mai multa teorie decat la noi). In schimb ei se bazeaza foarte mult pe studiu individual. De exemplu un profesor plecat a spus ca un asistent nu prea ar trebui sa "piarda" vremea cu studentii sa ii invete un program de CAD. Cica s-ar numi "community service" :)
De multe ori ne place sa ne comparam cu tari in care invatamantul este de calitate. Nu am vazut un studiu complet in care sa se coreleze, pentru toate tarile din clasament, statutul unui profesor si cu calitatea invatamantului. De exemplu pe site-ului fundatiei Patriciu am citit o analiza din care rezulta ca pentru ca profesorii din preuniversitar sa aiba acelasi statut (dpdv financiar) ca cei din Finlanda ar trebui sa aiba un salariu de 3 ori mai mare.
Sunt de acord ca trebuie pus la punct un sistem care sa nu risipeasca banii pe salarii. Cred ca singura solutie este crearea unui sistem concurential corect, care sa duca la performanta, intre scoli pe de o parte si intre elevi pe de alta parte.
"Mai intai partea de principii. In afara adecvarii la noile realitati economice, sociale si politice, principiile trebuie sa includa cei patru piloni ai educatiei, pe care noi ii ignoram: a invata sa stii, sa faci, sa fi, sa traim impreuna. Educatia noastra tine cont doar de primul pilon, a invata sa stii."
Atrag atentia asupra cuvintelor "sa fi". Probabil s-a vrut a se fi scris "sa fii", la conjunctiv prezent. Altfel era un conjunctiv perfect incomplet.
Daca tot scriem despre educatie, sa aratam ca putem fi luati in seama prin a scrie corect. Macar atat.
Tare m-as bucura sa existe aceasta disciplina pentru toti copiii, o consider extrem de importanta.
Cred ca vanitatea ne va baga in mormant.
La cati bani se cheltuie aiurea in tara asta, sigur cei destinati premiilor ar fi bine cheltuiti. Ca sa nu mai spun ca lucrarile necastigatoare devin proprietatea ministerului si constituie o uriasa baza de date ce poate fi folosita oricand si oricum.
Chiar nu ma intereseaza cum fac unii ,cum este la altii ,stiu numai ca mi se incalca niste drepturi.