Perle admitere la Jurnalism
de A.I. HotNews.ro
Marţi, 9 septembrie 2008, 10:52 NEWS | STIRI
Subiectul 1 (naratiune): "Comanzi un produs pe Internet. Dupa ce l-ai platit............. Continuati povestirea." Cititi in randurile urmatoare cateva exemple, alese la intamplare, din lucrarile candidatilor la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, admiterea din septembrie 2008.
„ma intorc in camera mea, incerc din nou sa deschid cutia cu pantofi pentru a-i proba. Intr-un final, reusesc, cu chiu, cu vai, dar nu-mi venea sa cred ce vad… in loc de frumoasa pereche de pantofi cu toc cui de culoare roz, o pereche de ghete negre barbatesti cu sireturi pe care i le puteam imprumuta unui alpinist pentru a executa o lucrare la inaltime
***
„eram atat de nerabdatoare sa-mi probez noua pereche de pantaloni, incat parca si hartia iin care erau ambalati parea prea multa”.
***
minunile acestui secol al informatie si vitezei m-au dus cu pasi repezi spre trendul acestui veac, cumparaturile on-line.
***
„Esti casatorit, bre?”, il intreb politicos
***
„inchid usa postasului inalt, cu pletele satene ce ii acopera o parte din fata ovala, cu umerii lati, bratele puternice, caruia tocmai i+am dat banii pe un produs comandat pe Internet cu o saptamana in urma…”
***
Hotarasc sa merg la posta sa verific daca se poate reyolva ceva. Posta Romana, o cladire cu geamuri prafuite, este pe partea cealalta a strazii, vis-a-vis de bloc. Usa imi este deschisa de catre un om cu privirea obosita, ai caror ochi sunt evidentiati prin ridurile ce exprima trecerea timpului…
Doamna de la ghiseu, o doamna tanara, cu parul valvoi, blond, cu ochelarii asezati pe varful nasului, ma intreaba pe un ton calm ce problema am
***
Ma intreaba bland cu ce te pot ajuta, fetito?
***
L-am comandat prin cel mai simplu mod, pe Internet.
***
Comanzi un produs pe Internet. Dupa ce l-a platit [fara virgula] constati ca produsul respetiv nu exista pe piata. Acel produs facea parte din catalogul lucrurilor ce nu au fost inventate inca.
***
[...] volumul coletului era redus si usurel [...]
***
Neavand inca un raspuns [fara virgula] te imbraci grabit cu ce iti iese in cale, iei cheile de pe masa si in cele din urma pleci spre posta sa ridici pachetul. Acolo o doamna trecuta de prima tinerete zambeste citind eticheta de pe pachet si se grabeste sa ti-l dea de parca in el s-ar fi aflat o bomba.
Distrat de cele intamplate ajungi acasa si te repezi spre cutia frumos impachetata. O sfasii savurand fiecare zgomot pe care il face obstacolul dintre tine si cadoul mult asteptat.
Respir relaxata ca am atins si ultimul pas pentru a-mi realiza dorinta [...] Exaltata ca la sfarsitul saptamanii voi tine in mana prea doriul produs pe care l-am asteptat atat vreme ma face sa devin obositoare pentru mintile persoanelor prezente in apartamentul unde locuiesc.
***
Soarele incepe sa apuna iar domnul de la firma unde am dat comanda, avand ca datorie sa-mi aduca bibeloul n-am mai aparut.
Deschid ochii de la prima raza de soare. Iau telefonul in mana, formez cu mana tremuranda numarul si sun la firma cu bibelourile, sa-mi dea explicatii pentru aceasta intarziere, cele cinci zile limita au trecut!...
E o alta zi dar inca o seara in care adorm plangand!
***
De sub o masina ruginita si parasita, a iesit o pisica neagra care mi-a taiat calea.
***
Pasesc entuziasmata scarile oficiului postal si caut cu privirea, printre randurile de oameni, ghiseul de la care imi pot ridica ceasul mult visat, comandat pe Internet.
Observ cativa oameni in fata unui ghiseu izolat de un geam straveziu si citesc anuntul scrijelit pe o placa ingalbenita.
Ma asez in spatele celor doi batranei si simt nerabdarea cu care asteapta sa-si ridice pachetele primite de la fiii lor din Italia. Ma simt atat de fericita ca in sfarsit mi-a venit ceasul impodobit cu strasuri multicolore si privesc plina de curiozitate mormanul de pachete din spatele casieritei. Deja imi imaginez cat de bine se va asorta cu rochita vaporoasa, pe care o voi purta diseara si cat de invidioase vor fi scumpele mele amice pe noua mea achizitie.
***
Dupa ce i-am platit postasului pentru coletul livrat, am afisat un zambet larg si m-am grabit sa aduc cutia in casa.
***
A doua zi, dis-de dimineata, cineva suna la usa. Ramasa inca in lumea viselor, pasesc anevoios spre intrare si deschid subit usa.
***
[un cadou sculptat in lut] Capatand noi surse pentru a/mi atinge telul, ma gandesc la un text drag tatei. Zic prietenului meu sa-mi scrie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, poezie pe care am invatat-o de la paisprezece ani datorita tatalui meu care, de altfel, spune ca-l reprezinta. Alin [prietenul] se apuca de treaba nu inainte de a ma chema la el.
[…]
Din seria: Tata ce vina avea?
Il inamanez incantata tatei, un om marunt, cu ochi albastri, fata rotunda, fruntea brazdata de anii care au trecut. O persoana intelectuala, profesor de istorie, iubitor de arta medievala, de natura. Vede cadoul si este puternic emotionat de gestul meu. Incepe sa recite poezia pln de fericire, si cu lacrimi in ochi imi povesteste cum i-a recitat versurile mamei mele la implinirea celor douazeci de ani de casatorie.
***
colet deschis la culoare, cu volum redus si usurel
***
Eram atat de entuziasmata cand la usa a aparut reprezentantul firmei de curierat rapid, incat nu am ezitat nici o clipa inainte de a-mi pune semnatura pe contractul de livrare si de a plati. Puteam sa-mi fi donat si un rinichi atunci, pentru mine nu conta decat ca aveam coletul in brate. [...]
Femeia, considerand atitudinea mea penibila, a abordat un aer de superioritate, care m-a facut sa devin si mai irascibila, intrucat simteam ca nu este luata in seama postura mea de client fidel. [...]
[comanda era "clesti de rufe"] Ma simteam frustrata, neputincioasa, deznadajduita si, la vrema la care trebuia sa-mi intind hainele proaspat spalate in balcon, cu fiecare cleste prins incercam sa ma conving ca vacile nu sunt, la urma urmei, cele mai odioase creaturi.***
Plec impreuna cu Maria (logodnica mea) si astept cu drag atmosfera placuta, specifica familiei romanesti.
***
Mi-a fost sa-mi spuna autorul cartii, pentru a-mi convinge constiinta sa cumpere aceasta carte.
***
raspund si raman blocata
***
ma duc la posta dornica de a-mi tine produsul in mana
***
urmand sa mi se livreze in 24 de ore lucratoare
***
nici macar machiajul de pe fata ei nu mai masca acum teama femeii
***
Totusi la o urmatoare incercare pagina parea ca incepe sa se incarce. In coltul de jos din dreapta imi arata ca mai este putin. Cand a ajunsla 100%, ecranul monitorului mi se innegri, iar pe desktop aparu scris cu litere mari de tipar: "ESTI CUMPARATOAREA CU NUMARUL 399 CARE ISI IA TEAPA DE LA NOI".
***
primul meu gand a fost sa intru in panica
***
Nota: ortografia, punctuatia si gramatica din pasajele citate apartin candidatilor :) la fel ortoepia, in cazul probelor orale :)
Nota 2: povestile abunda in descrierea unor stari de nervozitate: nervi, nervi si iar nervi. In unul din cazuri, "nervii mi s-au mai calmat"...
ah, am uitat, si voi sunteti ziaristi...
http://www.didactic.ro/files/19/ortografia.doc
ORTOEPÍE s.f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunţarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. - Din fr. orthoépie. (vezi DEX)
De asemenea, daca nu depui foarte mult efort, incearca sa citesti "Nota" articolului (de fapt de acolo ai si cules cuvantul, dar nu ai avut puterea sa intelegi toata fraza). Iti spune clar acolo: "la fel ortoepia, in cazul probelor orale".
E usor sa fii critic, fara sa te documentezi si mai ales fara a avea bunavointa.
"Multe succesuri" :)
Oricum, multumesc de prelegere.
Hmm poate ar fi trebuit sa te documentezi mai bine....
http://dexonline.ro/search.php?cuv=ortoepia
Apoi, de acolo am cules nota, deci totusi am citit-o..
Nu am avut puterea sa inteleg... In schimb ai tu puterea sa iti dai cu parerea ce am facut eu..
Aluzia cu succesuri.. ar fi ok, dar nu isi gaseste rostul aici. Daca combati ceva, fa-o cu argumente logice.. sau macar pregateste-te putin.
- gramatica facultativa;
- foarte putine carti citite;
- lexic (complet) redus;
- ar putea obtine lejer un post la un ziar central.
Nu stiu ce mari realizari artistice ar face orice pusti, pe care, la 18 ani, il pui sa stea intr-o sala 4 ore (cred ca atat dureaza examenul), asta probabil dupa un an/o intreaga vara de pregatiri, iar ca subiect, i se da sa relateze/nareze o banalitate, ceva foarte vag, lipsit de substanta, de posibilitatea rationala a unei argumentari, de orice interes pentru cititor.
Ultima data cand am discutat despre facultatea de jurnalism, aceasta nu era vreo facultate unde se pregateau pe banda rulanta prozatori. Putini sunt cei care au talentul sa faca ceva din nimic, si mai putini au talentul de a scrie din nimic, de a transforma o fraza intr-un eseu, mai ales cand este de o banalitate iesita din comun.
La dracu, ce om sanatos s-ar apuca sa povesteasca cum a cumparat el un pachet de pe net, execeptand cazul in care face vreo declaratie la politie.
Personal, as fi continuta fraza astfel incat, in maxim 2 randuri, pachetul ar fi ramas la banalitatea cuvenita si as fi vorbit despre cai verzi pe pereti (asta daca nu cumva trebuiau sa se si incadreze in tema etc.), caz in care nu am ce sa mai zic. Sa pui un om sa scrie cine naiba stie cate pagini despre banalitati, ca apoi sa se amuze altii de tortura sa mentala, mi se pare inuman.
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat:)
Asta o fi noua generatie de jurnalisti emo? Ce sa ne facem, puiul cu 3 picioare din anii '90, ajuns gaina batrana, a nascut niste pui vii care acum vor sa se dea de trei ori peste cap ca sa se prefaca in jurnalisti (probabil vor reusi, cel mult, doar sa ameteasca ingrozitor).
Toate bune!
Ce dracu ,daca banalitati de genul : L-am comandat prin cel mai simplu mod, pe Internet.- si alte fraze fade il fac sa se tavaleasca pe jos de ras si culmea, sa le mai si posteze pentru altii sunteti departe de adevar. E lipsa de imaginatie tipic sovietica.
Multe dintre greselile scoase in evidenta de redactor sunt minore, iar unele dintre expresiile ingrosate sunt corecte.
Comentariile articolului ne arata asa cum suntem, intoleranti si incredibil de ipocriti.
Si iar punct. Oricum, cei care au intrat si au tupeu, vor face bani buni, macar cat Nistorescu ori Sorin Ciripoi etc pentru ca patronii platesc bine cainii de paza si lacheii. Dixi...
si se presupune ca in patru ani ei vor progresa, invatand....suntem intoleranti aiurea!
Mai are rost vreo concluzie?
Prima mea nelămurire:
--->Ce e greşit în cuvintele îngroşate?
A doua mea nelămurire:
---> De ce publicaţi perle pe care nici voi nu le scrieţi bine?
De ce întreb acest lucru? Ei bine, fraza pe care am scris-o eu conţinea şi cuvântul "îndeajuns". Era situat între "Mi-a fost" şi "să-mi spună". Interesant e faptul că nu sunt eu cea făcută de râs... ( a-ţi uitat să îngroşaţi şi prima parte a "perlei" ).
A treia mea nelămurire:
--->Trăind în România, ca şi un elev normal, am învăţat să scriu cu diacritice româneşti. Voi?
A patra mea nelămurire
---> ...de fapt, nu are rost să o mai expun. Îmi pierd timpul, şi poate risc să apar din nou printre cei care scriu "perle".
Tu poti sa cumperi o carte, dar constiinta ta? Oricum, chiar presupunand ca nu tu ca persoana, ci constiinta ta cumpara (carti, pantofi, orice), tot e o expresie complet neuzuala si, exceptand cazul folosirii ei intr-un text pur poetic, cel putin stranie.
"CONŞTIÍNŢĂ s.f. 1. Forma cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realităţii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- şi al vieţii sociale."
De ce ar suna foarte ciudat, faptul că cineva trebuie să îmi convingă conştiinţa mai întâi, pentru a cumpăra o carte? Aşa e... conştiinţa mea nu poate să cumpere o carte, însă poate să aleagă pentru mine, dacă vreau să o cumpar sau nu. Cred ca e destul de clar ce am vrut eu să scot în evidenţă... însă dacă nu e, am să îţi explic.
*Având în vedere faptul că aceste cuvinte au fost scoase din contextul în care eu le-am introdus, îngroşate, iar mai apoi interpretate într-un mod haios, nu m-au făcut să mă gândesc decât la faptul că profesorii, încă nu ştiu limita dintre "perle" şi "umor de plictiseală, pe seama unor, poate, viitori studenţi". Aveam ca scop principal să-l fac pe cititor să înţeleagă mai bine faptul că decizia era deja luată, în legatură cu cartea - şi anume, de a o cumpăra - iar atunci când conştiinţa mea este împăcată cu un anumit lucru, nimic nu mă mai poate opri să merg înainte.
**Încă nu mi s-au clarificat şi celelalte nelămuriri... poate o să ai bunăvoinţa să mă ajuţi şi în privinţa celorlalte. Mulţumesc anticipat! :)
Sper că am fost destul de explicită... dacă nu, poate o să ne întâlnim pe un hol al facultăţii şi o să povestim mai amănunţit. :)
...asta ca să nu mă "corecteze" alţii-i(i)
:)
"A-ti" - scris despartit pentru o forma de plural - e o greseala grava si perpetua, o intalnesc in foarte multe locuri. E nevoie sa citesti si sa scrii foarte, foarte mult ca sa nu ti se mai intample astfel de lucruri. Succes!
În legătură cu verificarea... cred că şi tu ai cam uitat de ea. O propoziţie, precum presupun că ştii şi tu, începe întotdeauna cu literă mare. La tine nu e aplicată regula... cu toate că "una din regulile de baza ale oricarui jurnalist e sa isi verifice textele inainte de publicare. "
Încă ceva... precum am mai precizat, trăind în România, am învăţat să scriu cu diacritice româneşti. Mult succes în a le folosi.
Nu sunt perfectă... de aceea am dat admiterea la facultatea aceasta. Iertare dacă am spus ceva greşit şi mulţumesc de acel "Succes!" de la sfârşitul comentariului tău, se pare că l-am avut.
:) Have a nice day!
Revenind la subiect, nu poate decât să mă bucure faptul că există şi site-uri pe care chiar poţi lăsa comentarii cu diacritice.
Poate ai putea sa uzezi de vocabularul mai dezvoltat,dar ,in genere o astfel de compunere nu necesita un limbaj elevat.Din cate stiu Eliade,Noica,Cioran ,Gorki sau oricare alt scriitori,de orice factura, nu au scris despre cumparaturile pe internet.
In plus,consider ca un jurnalist nu trebuie sa fie un Kant ,Hegel sau Blaga.Cred ca altele sunt calitatile.