Ioana Both: Limba romana se face ca inainte de '90:  in pofida programei

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Marţi, 13 ianuarie 2009, 15:22    NEWS | STIRI

Cum reusesti sa starnesti interesul unui strain pentru Eminescu si literatura romana? Cum treci dincolo de barierele limbii, si care ar trebui sa fie politicile de export ale literaturii? Ioana Both, conferentiar universitar doctor la Facultatea de Litere a Universitatii "Babes-Bolyai", vorbeste despre problema strategiilor ineficiente de popularizare a literaturii eminesciene si despre lipsa mediatorilor culturali. Intr-un dialog cu HotNews Student, conferentiarul atrage atentia asupra problemelor legate de invatamantul secundar si lipsa de profunzime a reformelor din educatie.

Strategii de "exportare" a literaturii romane - "Eminescu nu e primul scriitor, nici al doilea, nici al treilea"

HotNews: De ce este Eminescu un autor refuzat la export?

Ioana Both: Asta ar fi o prima dificultate si mediatorii culturali si cei care construiesc
asemenea politici ar trebui sa puna in cumpana ce vor de fapt: sa exporte un scriitor care sa atraga cititorul nespecialist, dar interesat, spre literatura romana sau, vor sa exporte anumite produse cu orice pret, inclusiv cu pretul ca aceste produse sa nu fie inteligibile strainilor?

Al doilea handicap este ca, existand aceasta dubla efigie a scriitorului dublata de "poetul national", toata istoria manipularii politice prin "mitologia identitara", care e inca foarte activa, devine foarte greu de explicat strainilor si, as indrazni sa spun, chiar neinteresant. Daca ne uitam la practica lecturii noaste, a societatii europene actuale, cititorul neavizat, nestiutor de romana, citeste literatura, in primul rand, pentru o lectura de identificare, nu neaparat citeste poezie. El vrea sa se regaseasca, repede spus, pe sine.

Daca scriitorul acesta nu este oferit, in asa fel incat intr-un prim timp a lecturii sa fie, cel putin, ca o oglinda intoarsa spre cititor, avem toate sansele ca acesta sa il lase deoparte. Este foarte dificil de construit o politica de exportare a acestui scriitor. Daca ar fi sa luam in considerare un public larg cititor de literatura, de literatura tradusa din alte limbi, ar trebui sa ne luam gandul de la el. Nu e primul scriitor, nici al doilea, nici al treilea.

HotNews: Nu credeti ca mai sunt si alti scriitori romani greu de exportat? Nichita Stanescu de exemplu.

Ioana Both: Cel putin unul dintre handicapurile literaturii eminesciene cade, pentru ca orizontul conotatiilor din care isi trage sevele poezia lui Nichita Stanescu e mai aproape de noi decat cel eminescian. Si apoi, la Eminescu mai exista o problema a traductibilitatii si anume problema varstei. Noi nu suntem constienti pentru ca nici macar la nivelul minimei specializari - ma refer la studentii de la Litere, la profesorii de romana din liceu - nu se mai citesc poetii contemporani lui Eminescu.

Daca Eminescu nu ar fi existat, marele poet de la Junimea pe care l-am fi studiat ar fi fost Samson Bodnarescu

Ioana Both: Eu am acceptat sa fac niste cursuri in care sa reconstitui cu studentii contextul literar in care scria Eminescu. Mutatiile pe care el le produce, in primul rand la nivelul limbajului poetic sunt atat de mari incat, se spune ca si-a mancat contemporanii, nu se mai vad. Ma gandesc la un Samson Bodnarescu, care are un destin foarte similar cu al lui Eminescu, care abordeaza teme similare cu ale lui Eminescu, dar cu totul alta limba, limba unei alte varste. Am putea glumi si spune ca, daca Eminescu nu ar fi existat, marele poet de la Junimea pe care l-am fi studiat ar fi fost Samson Bodnarescu. Pe mine ma amuza mai ales cand le spun studentilor: "Imaginati-va ce ar fi fost pe capul vostru!"

In momentul in care il traduci pe Eminescu, se pune problema in ce varsta a limbii engleze sau franceze il traduci. Il traduci respectand contextul istoric, intr-o varsta a ultimului romantism din literaturile respective - si obtii un poet ok, cumva monumental-statuar-rece, cu o buna doza de vechime si atunci ai o fidelitate istorica. Sau il traduci intr-o limba care este mai aproape de mutatia pe care o produce Eminescu la noi si atunci este limba de sfarsit de XIX, inceput de XX, primul modernism, si atunci el poate fi foarte interesant, insa e un alt fel de infidelitate pentru cititorul strain: "Ce fel de poet e asta, cu cine e contemporan?".

HotNews: Care ar fi solutia, totusi, pentru a-l traduce pe Eminescu?

Ioana Both: Literatura lui Eminescu, atunci cand este exportata in traducere, trebuie inconjurata de tot felul de paratexte, toata povestea pe care v-am spus-o eu trebuie pusa in prefata, in note, trebuie sa i se faca un context. Acum, contextul poate sa fie de ajutor pentru cititor, poate sa indeparteze cititorul. Un volum care vrea sa se bucure de un volum de poezie, nu e sigur ca incepe cu studiu introductiv zdravan. Aici cred ca metodele de mediere culturala ar trebui sa se rafineze considerabil.

Eu indraznesc sa mai spun ca, in calitate de specialist in limba romana, avem in bibliografia de specialitate, eseistica, lucrari centrate pe Eminescu. In momentul in care un comparatist se ocupa de o tema pentru care jongleaza cu referinte din literaturi cat mai diverse, Eminescu ar putea fi un exemplu printre altele. Un exemplu printre altele nu inseamna ca el e mic, e prost, e mort, inseamna ca e la fel cu ceilalti. Daca vorbim de o mitologie a revoltei impotriva limbajului si luam in considerare o celebra lucrare din anii '70, a lui Hugo Friedrich, "Structura liricii moderne", Eminescu poate fi, in multe privinte, un exemplu, alaturi de baietii de acolo.

Comunismul a transformat traducerile in "albume pentru masa doctorului"

Ioana Both Foto: HotNews.ro

HotNews: Ce parere aveti despre traducerile lui Eminescu al caror unic rol ramane acela decorativ, in bibliotecile sau birourile ambasadelor?

Ioana Both: Aceasta este vechea politica a puterii comuniste care a publicat enorm traduceri din marii clasici. Nu discut calitatea lor, uneori sunt foarte bune, alteori nu, dar difuzarea lor nu s-a realizat pe schemele firesti occidentale, nu, ele erau destinate unor politici de reprezentare ale puterii. Eventual, intrau in bibliotecile rectoratelor de romana, ceea ce e ok, dar in lectoratele romane vine specialistul, nisa. Intrau sigur in sistemul acesta al darului identitar, oficial pe are un ministru, un amabasador, un reprezentant al unei institutii romanesti il face colegului sau din alta tara, ceea ce transforma cartile in ceea ce astazi se numesc "albume pentru masa doctorului", "carti pentru masuta de ceai", le rasfoiesti in treacat sau nu le rasfoiesti deloc.

Paradoxul asta este: ca in 45 de ani de politica de investitie in reprezentarea culturii romanesti, n-au fost politici de export. Nu e politica de export sa trimiti o cutie din studiul lui Zoe Dumitrescu-Busulenga despre Eminescu, tradus in franceza, la ambasada noastra dintr-o tara francofona.

Geneva: studii de genetica literara pe textele fara sens ale lui Eminescu

HotNews: Ce se intampla cand mergeti, ca profesor, in strainatate?

Ioana Both: Cand ma duc sa predau sau cand scriu pentru publicatii straine nu fac altceva decat fac acasa, predau literatura de secolul XIX, predau Eminescu, ma duc cu exemplele in traista. Am observat ca pot folosi si pot interesa amfiteatre intregi de studenti inclusiv in situatii in care nici macar nu aveam nevoie de traducere. Am lucrat pe probleme de genetica a textelor literare, la Universitatea din Geneva, unde e departamentul foarte puternic si interesat de asta, un departament de franceza, pe textele lui Eminescu care n-au sens. Textele pe care Perpissicius le exileaza la moloz, care sunt exercitii metrice, fara sens, au alte calitati pe care se poate discuta despre cum scrie, despre cum pleaca de la o constrangere metrica, de ce n-are sens textul acela sau absenta sensului nu este ea insasi un sens?

Ceea ce faceam, era sa le dau partenerilor mei de proiect, studentilor de acolo, textele, dar si constrangerea metrica, manuscrisul propriu-zis. Dar hai sa fim, totusi, optimisti: daca o generatie de studenti la literatura franceza, de la Geneva, pleaca acasa, intr-un an in care au discutat critica genetica, avand ideea ca mai e si-un roman interesant pentru ca puncte, puncte, data viitoare cand numele romanului va iesi de undeva, dintr-un raft de biblioteca, poate ca se raporteaza altfel la el.

Diaspora i-a facut si ii face, in continuare, lui Eminescu o proasta mediere culturala

Ioana Both: Putem comenta si despre proasta mediere culturala pe care i-a facut-o diaspora si o face in continuare, pentru ca vede, se identifica cu figura identitara, poetul national, nu-l traduce sau nu stie sa-l prezinte. Sunt tot felul de site-uri cu poezii pe care diaspora le pune. Ea este explicabila, dar nu este de natura sa-l promoveze. Am inteles ca exista o statuie foarte nereusita la Montreux sau la Vevey, acolo unde se aduna statuetele a tot felul de vedete, ridicata de un roman cu posibilitati financiare, care a donat-o municipalitatii. Nu cred ca turistii care merg si se pozeaza cu el se duc apoi la biblioteca si se inttreaba "Cine-o fi angelicul asta postat aici, usor kitsch ca reprezentare?"

HotNews: Nu credeti ca ar trebui ca aceste aspecte sa fie explicate inca din scoala, cand se incepe studiul lui Eminescu?

Ioana Both: Scoala noastra nu dezvolta in elevi competente de mediator. Ar trebui sa ne gandim foarte serios, pentru ca e clar ca Europa e interesata sa institutionalizeze un nou canon literar destinat ultimelor clase de liceu, scolilor din intreaga Europa, sa existe reprezentare a culturilor din UE si e clar ca doreste sa finanteze chestia asta. Asta inseamna materii precum literatura comparata europeana, da, pot sa-mi imaginez, sau cultura europeana.

Invatamantul de romana de calitate se face aproape ca inainte de '90, in sensul ca se face in pofida programei

Ioana Both: Pentru ca autorii nostri sa devina interesanti, trebuie sa invatam sa ii facem interesanti, or scoala noastra valideaza in continuare un soi de competente reproductive ale elevilor, daca va uitati la esecurile nenumaratelor reforme, la tipul de auxiliare didactice, la cei de pe piata. Am predat in secundar (clasele V-XII) si pastrez o legatura foarte stransa cu secundarul pentru ca formez profesorii si de acolo imi vin studentii. La noi, invatamantul de romana de calitate se face aproape ca inainte de '90, in sensul ca se face in pofida programei.

Depinde foarte mult de inteligenta profesorului. Nu e o situatie rara, insa macar daca s-ar legifera aceasta competenta absoluta a profesorului pe programa lui. O sa dau exemplul elvetian, el imi este mai aproape, acolo la un liceu profesorul este total stapan pe programa lui, el stie ce competente generale trebuie sa aiba elevul, isi asuma responsabilitatea prin semnatura si asta implica si responzabilizarea consiliului, directorului liceului. Mi se pare solutia cea mai indicata, sa recunoastem ca depindem de inteligenta profesorilor si ca acolo ar trebui lucrat in a se transmite competente de mediere culturala.

Munca de profesor te uzeaza - trebuie sa fii destept 45 de minute non-stop in fata unei clase de 30 de elevi

Ioana Both: Eu cred ca si Literele, ca tip de facultate,  ar trebui sa fie mult mai atenta la, acest aspect, ca tot vorbim de meseriile viitorului, de profesionalizare, ca invatamantul nu e atractiv pentru studentii nostri. Sigur ca nu e atractiv, n-o sa fie niciodata, nu stiu o tara din lumea referintelor mele imediate in care care profesorul din secundar sa fie foarte confortabil platit si sa munceasca cu 5 studenti. Nu, e naucitor, trebuie sa fii destept 45 de minute non-stop, in fata unei clase care coboara foarte rar sub 30 de elevi. Norma didactica e, in Europa, de 18 ore pe saptamana. Nu e o munca usoara, te uzeaza.

Dar cred ca Literele ar trebui sa devina constiente ca produc mediatori culturali si asta nu implica numai materiile astea noi si "cool", nu, implica cum vorbesc despre scriitorul cutare, sunt capabil sa transmit o informatie interesanta, sa castig adepti pentru lectura si literatura, oriunde m-as afla? Eu una, acum razand, am avut ca avantaj al formarii mele faptul ca grupul meu de prieteni e format din ingineri si doctori. Sunt singurul filolog, am rezistat impreuna. In momentul in care trebuie sa explici ce faci unui informatician sau unui medic care sunt interesati de cultura, care vin si intreaba, imi cereau, cand eram mai tineri, sfaturi despre ce sa citeasca, treci printr-un alt orizont si iti exersezi chestia asta. Dar scoala ar trebui sa se ocupe de asta, eu as vota niste discipline de mediere culturala europeana chiar din liceu.

Competenta de a-l explica pe Eminescu strainilor e o chestie pe care am castigat-o dupa ce mi-am terminat studiile

Ioana Both: Mi-amintesc ca i-am interesat pentru textul dramatic eminescian care e neterminat, incoerent, confuz pe alocuri, nu stii sigur in ce directie o ia. Imi dau seama ca, in ce ma priveste, competenta asta de a li-l explica generic pe Eminescu strainilor, de a le explica literatura romana, e o chestie pe care am castigat-o dupa ce mi-am terminat studiile. Am castigat-o pentru ca, dupa '90, mi s-a intamplat sa lucrez cu straini, sa ma duc eu insami si sa nu vreau sa imi schimb meseria, sa fac altceva, sa fac, eventual, numai literatura franceza.

Hotnews: Ce v-a facut sa ramaneti in aceasta nisa?

Ioana Both: Pentru mine '90 a venit putin mai tarziu, adica eram deja de 4 ani in invatamantul secundar, aveam senzatia ca alesesem, ca nu mai schimb si cred ca e si o chestiune de structura, chiar imi placea si chiar imi place, n-am momente de regret ca n-am schimbat. E adevarat ca am ajuns sa-mi innoiesc modul de a vedea ceea ce fac, sa plasez asta in contexte noi, dar n-am avut niciodata senzatia ca, daca fac literatura romana, plec la drum cu un handicap. Profesional vorbind, ceea ce ma atrage in studierea literaturii sunt acele secvente ale ei in care inventivitatea ei pune la incercare conceptele teoretice instituite, acolo unde se rupe pisica. Asta face si literatura romana, uneori e chiar foarte interesanta, povestea asta cu arsul etapelor, cu varste simultane, in loc de succesive. N-am simtit nevoia sa schimb.