Interviu CampusNews
Student roman la Stanford University: Marea problema a sistemului de invatamant din Romania este ca nu cunoaste decat un singur tip de minte si a fost proiectat pe sistemul sovietic sa pregateasca ingineri
de Andreea Flintoaca HotNews.ro
Din spatele standului Stanford, un tanar maruntel, cu parul lasat peste urechi si zambet larg le explica, entuziast, studentilor care este diferenta dintre doctoratul din Romania si cel din SUA. Vorbeste de 3 ore si nu pare obosit. Gesticuleaza mult, isi misca degetele, le impreuneaza, le indoaie, creeaza diverse forme si, in acelasi timp, nu-si scapa interlocutorii din ochi. Are multe de spus si nu are aerul unui atotstiutor si nici pretentii de model de urmat - pur si simplu isi spune povestea.
In Romania este o societate in care increderea dintre oameni este foarte mica
CampusNews: Ce presupune lucrarea ta de cercetare de la Stanford University?
Bogdan State: Sunt in primul an, cel care are rolul unui master, si studiez sociologia in general, urmand sa imi aleg niste arii mai specifice pentru lucrarea de cercetare. Ma intereseaza sociologia economica, teoria organizatiilor, psihologia sociala, metodele, nu stiu exact asupra careia ma voi decide. In acest moment am un proiect cu "couch surfing", este o retea internationala de ospitalitate si au adunat o baza de date foarte buna, la care speram sa dobandim acces.
![]() |
Bogdan State Foto: CampusNews |
![]() |
M-am intalnit cu fondatorul site-ului si speram sa ajungem la o intelegere. As vrea sa studiez de ce devin oamenii loiali fata de o organizatie, fata de miscare si de ce, cand rational ar fi ca oamenii sa nu faca nimic pe degeaba, ei fac o multime de chestii din care nu le iese nimic. Si de ce in alte cazuri nu se intampla asa. Uite, de exemplu , in Romania, unde auzi foarte des: "si mie ce-mi iese?". E o problema foarte veche, n-am sa o rezolv eu, dar sper macar sa aduc ceva nou.
Lucrez pentru o profesoara a carei arie de cercetare este increderea, fac parte dintr-o echipa care se ocupa de jocuri de incredere in conditii de schimb, diverse tipuri de schimb - voluntar, negociat - si as vrea sa extindem respectivul experiment in Romania, pentru ca este o societate in care increderea dintre oameni este foarte mica; cel putin comparativ cu Statele Unite. Vrem sa vedem daca ideea asta de incredere generala are vreo influenta asupra modului in care oamenii percep schimbul si asta ar avea aplicatie, daca stai sa te gandesti la modul in care functioneaza economia in Romania si modul in care functioneaza in Statele Unite.
E riscant pentru cariera sa devii un specialist pe Romania; din pacate, astia nu prea se cauta
Am crescut intr-o perioada in care toata lumea se plangea de coruptie si ciudat e ca tocmai cei care se plangeau alimentau sistemul si nu vreau sa ii invinuiesc pe ei. Altfel nu iti poti duce viata in tara asta. Dar trebuie sa fie ceva dincolo de cine conduce tara, eu cred ca e vorba de ceva in societatea asta. Nu ma refer la "poporul" roman pentru ca din punctul meu de vedere este gresit sa spui ca exista asa ceva, dar de o societate e logic sa vorbesti.
E si o chestie riscanta pentru cariera sa iti alegi sa studiezi Romania, o sa devii un specialist pe Romania si, din pacate, astia nu prea se cauta. Pe de alta parte, nici nu mi se pare atat de interesant sa te axezi pe o anumita arie geografica sau o tara si nici chiar pe un subiect. Mai degraba mi se pare interesant sa te axezi pe o intrebare care poate fi pusa, de exemplu, la fel de bine, si in SUA si in Romania. Si eu cred ca asta incearca sa faca sociologia. Asta este parerea mea, am descoperit ca vreau sa fac sociologie acum trei ani si, daca cineva care face treaba asta de 30 de ani, crede ca am reprezentat gresit, atunci imi cer scuze.
![]() |
Bogdan State Foto: CampusNews |
![]() |
Am fost privit ca un elev mediocru de bun
CampusNews: Cum arata viata ta inainte de 2005, cand ai facut mutarea internationala?
Bogdan State: Nu pot sa spun ca am avut o viata rea inainte de 2005. Provin dintr-o familie mijlocie, iar din punct de vedere scolar pot sa spun ca nu mi-a zis nimeni niciodata ca sunt prost, dar pe de alta parte nu cred sa fi primit vreodata la scoala mesajul ca as avea potential sa ajung la Stanford sau alte chestii de genul asta. Am fost privit ca un elev mediocru de bun. E drept ca eram la cel mai bun liceu din Ploiesti cand am aplicat, la "Mihai Viteazul", dar nu pot sa spun ca am reusit vreodata sa ma remarc. Mi-aduc aminte ca in gimnaziu imi placea foarte tare informatica si eram privit ca o tanara speranta si apoi am mers la liceu, la informatica intensiv, si mi-am dat seama ca gandirea mea nu era potrivita aceleia de programator, la modul in care altii se pricepeau mai bine, aveau o minte mai matematica si reuseau sa rezolve problemele de programare, de algoritmica, mult mai eficient. Si eu pot sa le rezolv, doar ca am alta gandire.
Oamenii nu lucreaza din cauza maretului sistem romanesc, ci impotriva lui
Marea problema a sistemului de invatamant din Romania este ca nu cunoaste decat un singur tip de minte si a fost proiectat, pe sistemul sovietic, sa pregateasca ingineri. Amandoi parintii mei sunt la origini ingineri si stiu cum gandesc inginerii si nu e nimic gresit in a gandi si a vedea lucrurile asa, dar, pe de alta parte, mai ai nevoie si de alti oameni intr-o societate. Parerea mea e ca sistemul asta e foarte bun cand vine vorba de mate, fizica si mai e bun atata timp cat sunt oamenii din sistem; nu e noutate ca e meritul exclusiv al oamenilor. Si oamenii nu lucreaza din cauza maretului sistem romanesc, ci impotriva lui.
Cam asta era viata mea inainte de 2005. Dupa ce am terminat liceul mi-am luat un an liber, lucru care a fost vazut foarte rau de multa lume si stiu asta, a fost actul meu de rebeliune. Stiu care e gandirea: "Dom'ne, daca nu te duci la facultate imediat dupa liceu, atunci te-ai ratat!". Am avut si norocul ca in anul meu s-a terminat cu armata obligatorie si am avut si optiunea asta, ca altfel armata ma manca. In anul liber mi-am facut aplicatiile, mi-am dat SAT-urile, a fost o perioada foarte stresanta pentru ca stiam ca mi-am asumat un risc.
![]() |
La sesiunea de interviuri Foto: CampusNews |
![]() |
CampusNews: De ce te-ai decis sa pleci?
Bogdan State: Am fost la un campionat international de dezbateri in 2003 si am cunoscut acolo niste elevi de la un liceu din New York, de la Hunter College, unul dintre cele mai bune licee din lume, si am ramas foarte surprins pentru ca si eu aveam aceleasi idei preconcepute despre americani ca majoritatea europenilor. Unul dintre ei, cu care am tinut si legatura, studiaza acum filozofia la Berkeley, era cu doi ani mai mic decat mine si mi-am dat seama ca stie mult mai multe decat mine, in conditiile in care eu aveam reputatia de enciclopedie ambulanta. Si nu neaparat la nivel de informatie, dar se pricepea sa faca lucruri mult mai bine decat mine.Vorbea mult mai bine decat mine, era un mult mai bun orator in dezbateri si mi-am dat seama ca trebuie sa fie ceva cu sistemul de invatamant american si am inceput sa ma informez mai bine.
Dupa ce am terminat aplicatiile, ma resemnasem cu ideea ca n-o sa plec nicaieri
In clasa a XI-a eu nu credeam ca o sa ajung acolo. Am comandat pe internet niste brosuri de la diverse scoli, mai mult la intamplare, ma gandeam sa dau la Drept si la ASE, nu mai stiu ce idei aveam pe vremea aia. M-am hotarat pur si simplu, mai ales dupa o vizita in Regie, intr-o vreme in care caminele erau jalnice si ma gandeam ca eu chiar vreau sa invat ceva si cum as putea invata asa.
Mai ales ca aveam exemplul fratelui meu, care acum e om de afaceri, insa pe vremea aia era student la Constructii si mai pica asa cate doua-trei examene, pe principiul "primii sase ani e grei pan-ajungi in anul III"; aveam asa o idee despre cum se invata in una dintre cele mai serioase facultati din Romania. Alex Ghita, chiar organizatorul acestui targ, este unul dintre oamenii pe care i-am admirat si ii admir cel mai mult. Cand a venit momentul sa iau decizia in acest sens, el m-a sustinut si mi-a explicat de ce faceam ceea ce trebuie. Pentru asta ii voi multumi toata viata.
Pana la urma mi-am gasit curajul sa fac pasul asta si sa plec si a fost pana la urma un risc. Dupa ce am terminat aplicatiile, ma resemnasem cu ideea ca n-o sa plec nicaieri, asta vine si din firea mea. Pana la urma m-am trezit ca am fost acceptat la patru universitati, dintre care am ales Amherst College.
Am avut norocul ca ai mei au facut niste eforturi si m-au ajutat sa plec, au fos totusi niste bani dati pe toate testele alea, vreo mie si ceva de dolari. Am dat SAT-urile dupa BAC, o vara am invatat pentru ele, cu abnegatie si dintr-o obsesie, daca vrei, pana am ajuns la 1600 - scorul maxim la testele pregatitoare. Treaba a fost ca la examen nu am luat 1600, ca am gresit o intrebare sau ceva, am luat 1580.
CampusNews: A contat faptul ca ai participat la concursuri internationale de dezbatere?
Bogdan State: Da, asta stiu si de la cei care se ocupa de admitere acolo, dezbaterile au fost un punct important, toata aprecierea pentru ARDOR, pentru Asociatia de Educatie Sociala din Ploiesti. Si a mai fost o chestie: in timpul liceului am ajutat la fondarea unei organizatii neguvernamentale. Noi aveam un club de dezbateri in Ploiesti si vroiam sa facem rost de sponsorizari, aveam nevoie de o forma legala. Un lucru destul de dificil, nu stiu ce m-a apucat sa-mi iau eu in sarcina treaba asta, probabil ca vroiam sa fac ceva. Nu de unul singur, am fost mai multi implicati, printre care si Alex, care e acum presedinte la Educativa, si o alta colega de-ale mele care e acum avocata in Ploiesti. Ne-am ocupat noi de forme, de tot, eram pe val in momentul ala, ajunsesem sa stiu pe de rost Ordonanta 26/2000. Poate pare ridicol acum, insa m-a ajutat foarte mult.
Europenii se tem ca zambetele americanilor sunt false, dar chiar si asa, macar ne ajuta sa traim mai bine unii cu ceilalti
CampusNews: Care a fost primul lucru care ti-a atras atentia cand ai ajuns in SUA?
Bogdan State: Cred ca amabilitatea oamenilor si e ciudat pentru ca la inceput am locuit intr-o zona unde, dupa ce am locuit mai multa vreme, lumea a inceput sa mi se para chiar morocanoasa si un pic nepoliticoasa. Am locuit in New England, o zona considerata mai europeana, si dupa un timp, lumea mi s-a parut posomorata. Oricum, spre deosebire nu de Romania, ci de Europa in general, oamenii sunt mult mai zambitori in America. Europenii se tem cel mai tare ca zambetele alea sunt false, dar chiar si asa, macar ne ajuta sa traim mai bine unii cu ceilalti.
Cat priveste universitatea in sine, m-a uimit cat de usor puteai sa faci ceva acolo. In Romania, daca deviezi un pic de la parcursul pe care trebuie sa il faci si iesi un pic in evidenta, atunci esti pus la locul tau foarte rapid. Aici am avut foarte multe proiecte care ieseau din tiparele obisnuite, chiar si intre doua cursuri, am luat cursuri de master si mi-am transferat creditele la licenta. In general, daca ai o idee si poti s ao argumentezi, poti obtine orice aprobare foarte usor.
CampusNews: Exista visul american sau este doar un simplu cliseu?
Bogdan State: Ce este visul american? Am avut un curs in timpul colegiului in care am incercat sa definim visul american si concluzia a fost ca exista multa visuri americane. Daca te referi la "America - tara tuturor posibilitatilor", sigur ca este un cliseu. Da, e adevarat ca poti sa faci bani din orice acolo, insa SUA e o tara complicata, la fel cum multe alte tari sunt complicate. Din pacate, nu este perfecta si, daca te uiti la sistemul lor de guvernare din acest moment, functioneaza doar un pic mai bine decat cel din Romania. Mai ales daca te uiti la California, care este un stat blocat in momentul de fata.
As putea vorbi la nesfarsit despre America si nu cred ca este o tara despre care sa se poate face generalizari, asa cum multi fac, pentru ca e o tara compusa din foarte multe spatii, foarte multe locuri care pot fi extrem de diferite unele de celelalte. Uite, in Pioneer Valley, in Amherst, in Western Massachusets, pe raul Connecticut , sunt niste peisaje superbe, e o cultura aparte si e cunoscuta pentru ca detine foarte multe librarii si evenimente culturale. Zona San Francisco Bay Area, unde locuiesc acum, este oarecum asemanatoare ca specific, dar are, bineinteles suplimentar si Silicon Valley, un fenomen economic absolut unic. Un oras precum New Orleans ar fi complet diferit de ambele, desi cultural este cel putin la fel de bogat.
Daca cineva vrea sa inteleaga cu adevarat ce este America, ar trebui sa asculte "This American Life", pe NPR
Eu am facut istoria Americii si stiu ca foarte multa lume spune ca America nu are istorie. Spre deosebire de Europa, unde istoria e foarte indepartata, acolo istoria e inca vie si daca cineva vrea sa inteleaga cu adevarat ce este America, ar trebui sa asculte, dupa parerea mea, "This American Life", pe NPR, postul national de radio, si care explica cel mai bine cum stau lucrurile acolo. Cred ca daca cineva ar asculta emisiunea asta si-ar da seama ca multe dintre lucrurile pe care le gandeste despre SUA sunt gresite. Ceea ce se crede in Romania despre America este, in mare parte, rezultatul unei gandiri dezvoltate pe unele clisee de genul:"America este o tara de grasi prosti" sau "America e o tara in care toata lumea e bogata" sau "americanii sunt rasisti" sau ca acolo e Sodoma si Gomora.
In Marea Britanie se pune mai putin accent pe contactul dintre student si profesor
CampusNews: Ai incercat si sistemul britanic si sistemul american - care ar fi diferentele?
Bogdan State: Sistemul britanic este chiar undeva la mijloc intre sistemul continental European si cel American. As putea spune ca, spre deosebire de America, in Marea Britanie se pune mai putin accent pe contactul dintre student si profesor, dar impresia asta este probabil si un rezultat al studiului meu la LSE, o universitate cu foarte multi studenti fata de cat profesori au.
Poate alta ar fi comparatia daca m-as uita la o universitate americana de stat si Oxford sau Cambridge, de exemplu. Evaluarea este foarte diferita: in SUA functioneaza evaluarea continuua, unde la fiecare doua-trei saptamani ai de predat ceva pentru nota. In Marea Britanie tot anul nu predai aproape nimic pentru nota finala, ci astepti pana la un examen, care de obicei conteaza pentru aproape intreaga nota de la curs. Altfel este foarte greu, dupa cum ai observat deja, sa faci o comparatie corecta intre sisteme, pentru ca gradul de variabilitate al universitatilor individuale este intr-adevar foarte mare.
CampusNews: Cum ti s-au parut studentii pe care i-ai intalnit in Romania?
Bogdan State: Am intalnit o groaza de oameni promitatori si sper ca am reusit sa le dau niste informatii. Exista si oameni care nu pot beneficia de pe urma informatiilor pe care le-am adus pentru ca pur s simplu nu stiau ce vor si asta e de asteptat, dat fiind ca a fost un eveniment deschis pentru toata lumea. Rolul meu aici este de a asigura accesul la informatie si cred ca am intalniti cativa oameni pe care i-as putea vedea foarte bine la Stanford si, din punctul asta de vedere,ma bucur ca am venit si ca am putut sa le ofer niste informatii.
Citeste mai multe despre sistemul de invatamant | Stanford University | Universitatea Stanford University | Marea Problema | cum sa faci bani | plecare state | cum sa devii un nimeni | asociatia oamenilor de afaceri | New York State University | Poporul Roman
Ati vrea ca sa ii tragem pe linie moarta pe astia mai batrani de 45 de ani din universitati si sa vina profesori tineri din cei care au studiat afara? Si cati vor veni? 10, 20 maxim? Toti vorbesc, dar nici unul nu se intoarce daca e sa zicem ca de maine ne apucam de treaba.
Mentionez ca am facut facultate in Romania, master si doctorat in Vest si lucrez in Vest acum; deci nu vorbesc pe langa...
Cred ca ce a vrut el sa spuna si nu ai inteles tu e ca este normal sa existe mai multe viziuni si moduri de gandire intr-o societate....
Pe de alta parte, observatii de genul "Cred ca sunt mai multi ingineri capabili <<sa filozofeze>> si sa insire cuvinte decat sociologi cababili sa priceapa cum functioneaza motorul unei masini!" releva ce este gresit in modul de gandire al intelighentiei tehnice, din Romania si nu numai. Scopul stiintelor sociale nu este sa "filozofeze" ci sa descrie societatea. Si nu este un lucru usor. Unul dintre cei mai mari sociologi americani, Harrisson White, a terminat la putin peste 20 de ani un PhD in fizica, dupa care a spus el ca voia sa faca si ceva "complicat" si a facut un al doilea PhD in sociologie. Tind sa ii dau dreptate ca studiul societatii, facut cum trebuie, este poate cel mai complicat lucru. Spun asta nu pentru a face comparatii, ci pentru a ataca un pic ideea conform careia ceea ce facem noi este pur si simplu sa "insiruim cuvinte.” Si eu pot sa ma hazardez cu explicatii despre functionarea unui motor, ca doar am facut si ceva fizica la liceu. Dar bineinteles ca inteleg procesul mult mai prost ca un inginer, pentru ca nu am petrecut cinci ani studiind asta. Dar acelasi lucru se aplica si celor care studiaza societatea.
Cat priveste reprosul tau fata de HW, mi se pare meschin. Omul era un "geniu," daca vrei sa-i zici asa. Adica el plecase la colegiu cand avea 14 ani. Daca un om ca el ar fi facut o asemenea schimbare absolut mercantil (pentru ca vezi doamne, numarul de prosti din sociologie era mai mare ca in fizica), atunci nu stiu ce sa mai spun...
Nu mai pentru a combate ideile astea, chiar o sa dau MENSA, cand voi avea timp in viitor. Desi o spun de acum ca nu "geniul" te face un bun cercetator in primul rand, ci o combinatie de curiozitate si multa, multa munca.
Credeam ca atunci cand mi-am dat SAT-urile si am luat un scor ce ma plasa in primul procent la ambele probe toate contestarile astea pe principiul "tu nu esti supradotat, n-ai ce cauta aici" se vor termina. Dar vad ca trebuie sa ma intorc in Romania, dupa ce am muncit cinci ani de zile ca sa mi se reaminteasca mentalitatea asta... frumos, ce sa zic. Speram ca tot acest ridicol mod de a gandi sa se fi atenuat, pentru ca face numai rau atator copii care ar putea mult mai mult, dar carora li se transmite prin toate canalele ca sunt mediocri, ca nu sunt "doxa." Give me a break.
Sociologia mai are pana la "taisul" necrutator si permanent al experientei imediate si directe.
Altminteri, eu personal nu desconsider sociologii "by default". Azi in Romania cei mai slabi elevi merg spre facultatile reale, in medie.... asa imi pare.
cred ca multi studenti de la sociologie , ar dori sa aiba o discutie cu tine despre ce se face afara diferit de ce facem noi aici in umilele noastre universitati, asa ca acest lucru ar suna ca o invitatie la dezbatere cu studentii romani din fac de sociologie in special..
In rest, as mai lucra putin la resume, pentru ca ai putea jigni daca aplici pt un job aici. De exemplu, e superfluu / redundant / idiotic sa exprimi "Current Grade Point Average 4.0 (maximum), no grade lower than a full A", si ar fi suficient sa spui "GPA: 4.0".
Daca te-as intervieva pentru un job,te-as intreba "so, how many B- grades did you get?" ...
2. Invatamantul nostru din pacate produce mai multi experti in relatii economice internationale si in studii de integrare euroatlantica decat ingineri. Iar 90% din expertii astia lucreaza ulterior ca salesmen.
Nu stiu de ce, dar ma simt si eu mandra cand iti citesc comentariile. Esti un tip destept care ne faci cinste. Cu siguranta o sa mai auzim de tine pe viitor.
Eu nu mai sunt studenta, insa sunt interesata de acest domeniu - sociologia, psihologia sociala, dezvoltarea comunitatilor umane, etc. Mai ales ca se leaga bine de domeniul meu- marketing.
So, desi sunt mai batraioara decat tine sunt ascutita la minte si receptiva, asa ca te-as ruga sa imi recomanzi si mie ceva lecturi in domeniul asta, nu trebuie sa fie carticele de popularizare a stiintei ;-)
Cu stima si sper sa mai aud de tine,
irina
Pentru ca sa poata el filozofa nestingherit , cateva milioane de ingineri lucreaza pentru prosperitatea societatii americane.
Cat despre "e gresit sa spui ca exista poporul roman", chiar nu inteleg ce vrei sa spui. Ma asteptam la mai mult de la unul ca tine, pasionat de stiinte sociale si suficient de ambitios sa ajunga la Stanford.
Chiar asa, de ce Stanford si nu Berkeley?
Cat despre existenta oricarui popor, aici e o chestie mult mai complexa, pe care nu o pot aborda intru totul intr-un comentariu. Ce vreau sa zic e urmatorul lucru: un "popor" nu e altceva decat un construct social. In vorbirea comuna, acest construct este reificat (adica este considerat a fi un agent, un subiect, cand nu este altceva decat un lucru imaginat de noi). De aceea spun ca nu exista popoare (si nu doar cel roman), intr-o realitate dincolo de vorbirea comuna. In mare ideile mele se aliniaza celor expuse de Benedict Anderson in "Comunitati Imaginate" (Imagined Communities).
Cat despre Stanford vs. Berkeley, chiar am avut de facut alegerea asta. Eu sunt interesat in principal de subiecte unde sociologia cantitativa este mai relevanta, si Stanford este foarte buna pe acest tip de metodologie, pe cand Berkeley este excelenta pe sociologie calitativa. Categoric si resursele au fost o problema, pentru ca Berkeley era amenintata anul trecut deja de multe reduceri bugetare, de care mie ca student international mi-era frica in primul rand.
Daca mergi prinEuropa, si stai mai mult,
ai sa intelegi ca ai de-a face cu popoare
(ce se raporteaza la trecut, nu doar la prezent, cum ar face-o o "societate").
As spune ca un popor e unit de multe elemente nerationale (stramosi, limba, obiceiuri, religie) pe cand o societate se bazeaza mai mult pe necesitatile zilei.
Opinia unui necunoscator,.. Dar un lucru e sigur: te lansezi in privinta popoarelor in afirmatii (poporul e doar un "construct social") fara acoperire - ai si componente genetice/etnice, istorice,religioase, lingvistice. De pilda, rusii nu s-au schimbat chiar atat in esenta lor, desi au trait intr-o societate mult schimbata 70 de ani. Argumente simple...
Ciudat ca o persoana cu formatie reala si raportare la experiment/predictie (nu doar "descriere", care-mi pare doar rafinarea unor notiuni de bun-simt) trebuie sa-ti aminteasca de substratul "existential"...
In privinta sociologiei, am parerea ca e una din disciplinele acelea care produce "pe banda" analisti de toate categoriile, dupa tipic occidental, care apar pe la televiziuni, prezic ceva si astfel se umple programul stirilor de seara.
E foarte bine ca ai pareri despre sociologie, categoric nu ducem lipsa de opinii. Rolul unui sociolog adevarat nu este sa apara la televizor, la fel cum nici asta nu e rolul unui inginer sau economist. Rolul disciplinei asteia este, cum spuneam, descrierea metodica a societatii. Descrieri, nu preziceri, si nici prescriptii, atat poate face cineva care se considera om de stiinta. Categoria de "analist politic" are prea putin legatura cu stiintele sociale, si crearea acestui tip de "expert" nu reprezinta sub nici o forma misiunea acestei discipline (sau a oricarei alteia).
Mi-a facut mare placere sa citesc articolul despre tine si comentariile tale amabile si documentate, chiar la intrebari evident 'acre'.
In primul rind, felicitari pentru ce ai facut si realizat - se vede din ce spui si din CVul tau ca ai o 'flacara' de cercetator si iti doresc sa iti ramina mereu la fel de vie.
In al doilea rind, iti scriu pentru ca articolul tau mi-a trezit nostalgii de pe vremea cind (acum mai multi ani decit as vrea) eram si eu intre primele generatii care au facut MA si PhD in afara (si in mare parte am ramas pe acolo - ma rog, eu m-am intors in RO pentru doi ani dar nu am mai reusit sa ma adaptez si a trebuit sa plec din nou). Am recunoscut la tine acea dorinta nemasurata de a face, a spune, a impartasi, a explica celor de acasa cum sint lucrurile 'afara', si cum ar putea fi si in RO daca nu ar fi atit de mult piedici de toate felurile, in primul rind invidia si 'capra vecinului'.
In fine, pentru ca tot studiezi sociologia (si te invidiez pentru asta - si azi regret ca am ales economia de teama 'sa nu mor de foame' cu sociologia), voiam sa iti sugerez o tema de cercetare (e drept ca se refera la RO, dar cred ca intra in categoria 'psihologie sociala'). De ani de zile imi doresc sa citesc un studiu despre 'valurile' de studenti romani in strainatate: de la generatia mea (care am auzit la infinit cum 'ne vindem tara', 'o sa va faca spioni, ca doar de ce v-ar da bursa', si 'precis aveti parinti securisti'), pina la generatia ta, care pleaca sub cu totul alte auspicii (cu sustinerea profesorilor, tirguri de informare, etc - nu minimizez deloc efortul vostru, doar descriu obiectiv schimbarea). Mi-ar placea, sincer, sa citesc despre psihologia studentului, intre 'plec ca sa scap de aici' si 'plec ca vreau sa stiu mult mai mult decit pot invata aici'. Ar fi foarte interesant si de urmarit ce se intimpla dupa studii - in special cu cei care se intorc in RO, dar nu numai.
Cu bine, si iti doresc multe succese in continuare,
Dana
..Si asta vine din comunism 40% si din balcanism 60%.
Asta cred eu ca trebuie schimbat.
O parte din ingineri sunt foarte sensibili, si au sentimentul geniului neapreciat, neinteles :-))), uneori chiar "sentimentul rasei superioare" (glumesc, desigur). De aici si atentia selectiva la continutul/ sensul comentariilor tale.
P.S. Nu uita sa eviti generalizarile (greseala pe care o facem noi fata de americani, sau eu in caracterizarea inginerilor), atunci cand judeci societatea romaneasca. Punctele de vedere si abordarile difera si aici.
Pentru multi e prea tarziu... Nu vor intelege niciodata. Pentru aia care urasc inginerii, stati relaxati ca nici la alte facultati nu e mai bine poate chiar mai rau... Asa ca ...
La alte facultati (sau la adevaratele facultati) este seriozitate profesori severi, discipline academice, e cu totul altceva decat la scolile profesionale numite facultati ingineresti.
http://eufrosin.wordpress.com
Felicitari pentru Stanford si mult succes in continuare!