Interviu CampusNews

Alina Buteica
Foto: Arhiva personala

Alina Buteica: Romanii sunt fenomenali! Avem aceasta abilitate dezvoltata din timpul scolii, de a acumula o cantitate enorma de informatii intr-un timp foarte scurt, sub presiune

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Vineri, 30 aprilie 2010, 10:04   

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

A terminat Relatii Economice Internationale la Bucuresti, a fost bursiera Erasmus si a decis sa faca masterul in strainatate. Dupa doi ani petrecuti la Lyon, Paris si Munchen, Alina Buteica povesteste intr-un interviu CampusNews ce inseamna sa faci un master triplu, sa te adaptazi la diverse stiluri de viata si cat pret pun occidentalii pe stagiile in companii.

Toti studentii acceptati aveau cel putin o experienta la studii in strainatate

CampusNews: Cum ai ajuns de la Relatii Economice Internationale sa faci master in strainatate?

Alina Buteica: Pe parcursul celor patru ani de REI, am aplicat pentru programul Erasmus si am stat un an in Franta, la Nantes, in vestul tarii. Revenind in tara, am ramas cu o tragere de inima spre a mai face o parte de studii in strainantate. Nu eram decisa tot pentru Franta, dar vroiam sa merg intr-o tara unde sa vorbesc limba locala. Asadar, aveam de ales intre Anglia, Franta si Belgia. In ultimul an de facultate, chiar in al doilea semestru, m-am decis ca vreau sa fac master-ul in afara tarii. Am mers la RIUF (Romanian International University Fair), era la doua editie cred si, coincidenta sau nu, era anul Frantei.

Trecand din stand in stand am ajuns la Facultatea de Management din Lyon si un domn foarte dragut mi-a povestit despre un program de triplu master in management pe care ei il au. Mi-a explicat ca este vorba de un parteneriat intre trei scoli de management din Franta, Anglia si Germania, ca dureaza doi ani si ca se primesc trei diplome la final. Scoala de management din Lyon este pozitionata de Financial Times pe locul 7 in Europa si atata vreme cat era in Top 10 pentru mine insemna ceva.
Alina la festivitatea de absolvire de la Lyon
Alina la festivitatea de absolvire de la Lyon
Foto: Arhiva personala

El era interesat de profilul meu pentru ca am discutat cu el direct in franceza si, cand a auzit si ca am mai fost in Franta la studii, mi-a spus sa candidez, ca s-ar putea sa am sanse. Cand am aflat ca am fost admisa, am constatat chiar ca toti ceilalti studenti acceptati aveau cel putin o experienta la studii in strainatate, fie cu Erasmus, fie prin scoli de vara.

CampusNews: Te gandeai atunci cand ai plecat cu Erasmus ca aceasta bursa te va ajuta atat de mult in viitor?

Alina Buteica: Nu, am plecat cu Erasmus doar pentru ca vroiam sa vad cum arata un an la o universitate din strainatate, am vrut sa incerc si altceva. Plus ca la vremea aia Erasmus era ceva relativ nou in ASE si mai auzisem de pe la alti colegi ca merita incercat macar un semestru, ca iti mai deschizi orizonturile. Nu ma gandeam pe atunci la master, eram abia in anul III. Mult mai tarziu mi-am dat seama ca orice experienta pe care o ai in afara tarii tale conteaza.

Pentru GMAT sfatul ar fi ca cei care vor sa il dea sa se apuce serios de studiu cu cel putin trei luni inainte

CampusNews: Cum s-a desfasurat selectia pentru master?

Alina Buteica: Selectia a fost un proces destul de lung. Pe langa dosarul de aplicatie online, pe care il are orice universitate, standard - o serie de eseuri motivationale, cv -  mai trebuia sa dai testul de limba straina (TEOFL sau IELTS) si GMAT-ul. Pentru ca eu m-am trezit oarecum tarziu sa aplic si fiind la limita, am dat TOEFL-ul, dar recomand sincer celor care trebuie sa treaca printr-un astfel de examen sa dea IELTS-ul. Desi se aseamana la majoritatea probelor, la sectiunea de Speaking exista mari diferente.

La TOEFL esti pus sa vorbesti in fata unui calculator si esti inregistrat timp de 20 de secunde pentru fiecare intrebare. In momentul in care ti s-a scurs timpul, se opreste inregistrarea. Vorbesti cu un calculator si, pe langa asta, mai e zgomotul de ansamblu - te afli intr-o sala cu alti 20-30 de oameni care dau proba in acelasi timp cu tine.  La IELTS proba de Speaking este data cu o persoana in carne si oase. Si acolo esti cronometrat, e adevarat, in momentul cand te apropii de sfarsitul timpului de doua-trei minute esti anuntat si poti sa iti inchei raspunsul, sa iti duci ideea pana la capat.

Am dat TOEFL-ul, am dat GMAT-ul, tot asa pe ultima suta de metri. Pentru GMAT sfatul ar fi ca cei care vor sa il dea sa se apuce serios de studiu cu cel putin trei luni inainte, daca nu, in mod ideal, sase luni. Este un examen care presupune foarte multe exercitii, trebuie sa te obisnuiesti cu stilul lor de testare, mai ales pe partea de matematica si "verbal reasoning".  Acest lucru este posibil fie la Fulbright Comission unde ai acces la carti de pregatire si poti sa faci teste la sediul lor de dimineata pana seara, fie daca iti cumperi cartile din librarii, cred ca au inceput sa apara si pe la noi.

Se pune foarte mult accent pe activitatile extra-curriculare

Dupa aceste etape, au evaluat dosarul si rezultatele si am primit invitatie la interviu. Interviul a avut loc la Lyon si s-a axat mai mult pe intrebari motivationale, pe experienta de studii si de voluntariat. Se pune foarte mult accent pe activitatile extra-curriculare. Eu am fost voluntar in ASER (Asociatia Studentilor Economisti din Romania), iar la vremea respectiva eram Project Manager pe ASER Umanitar, un program prin care incercam sa strangem fonduri pentru copii de Craciun si de Pasti. Intre timp proiectul a crescut foarte mult si chiar sunt mandra de ce au reusit sa faca noile generatii. Le-am povestit despre asta la interviu, fara sa stiu ce sau cat va conta foarte mult.

Se pare ca si notele contau, aproape la fel de mult ca voluntariatul si experientele de studiu in strainatate numai ca, in cazul Romaniei, nu prea stiau cat de credibile sunt notele, cat de mult reflecta ceea ce stie studentul si nici nu prea stiau cum sa coreleze sistemul nostru de notare cu cele existente in Vest. Mai mult decat atat, la ASE se stie ca cele mai mici note sunt la Cibernetica - acolo este cel mai greu -, iar la celelalte specializari poti obtine relativ usor note mari, daca depui un minim efort. Stiu ca m-au intrebat daca pentru noi, in Romania, este normal sa obtii o nota peste 9 la examenul de licenta sau este ceva exceptional.
 
Selectia a fost un proces destul de lung. Pe langa dosarul de aplicatie online, pe care il are orice universitate, standard - o serie de eseuri motivationale, cv - mai trebuia sa dai testul de limba straina (TEOFL sau IELTS) si GMAT-ul. Pentru ca eu m-am trezit oarecum tarziu sa aplic si fiind la limita, am dat TOEFL-ul, dar recomand sincer celor care trebuie sa treaca printr-un astfel de examen sa dea IELTS-ul.
 
 
Alina Buteica

Am obtinut o bursa de la Lyon, in valoare de 5.000 de euro

CampusNews: Cat te-a costat sa faci acest master?

Alina Buteica: In general, scolile de management din Franta sunt private. Exista, la ei, sistemul de Grandes Ecoles -  Grande Ecole de Commerce, Grande Ecole d'Ingenieurs - care se autofinanteaza, iar un master poate porni de la 10.000 de euro si poate ajunge pana la 25.000 de euro, daca e MBA.

Masterul meu era 10.000 de euro pentru cei din UE si 15.000 de euro pentru cei din afara Comunitatii. Eu am obtinut o bursa oferita de cei de la Lyon, in valoare de 5.000 de euro. Practic, acesta era cuantumul maxim pe care ei il puteau acoperi si eu, fiind printre primii admisi, am beneficiat de el. Restul am reusit sa ii adun prin efortul familiei. Si eu am avut si putin noroc pentru ca in anul al doilea, desi trebuia sa achitam toti banii intr-o singura transa, la inceputul anului universitar, mie mi-au permis sa platesc in cinci etape. Oricum, daca nu erau parintii mei, nu stiu daca reuseam sa ma intretin.

Se da o lupta crancena intre scolile din Franta, Anglia si Spania

In ce priveste cheltuielile de intretinere, stateam in campus pentru ca era cea mai ieftina optiune. Ca sa inchiriezi in oras ceva, trebuie sa depui la agentia imobilira o garantie cum ca daca tu nu mai poti achita suma prevazuta in contract, cineva din Franta se angajeaza sa plateasca in locul tau. In campus nu exista conditii de genul asta. Eu plateam in jur de 400 de euro pe luna, pentru ca era vorba de o universitate privata. Iti trebuie cam 800 de euro pe luna ca sa te descurci. In universitatile de stat, cazarea costa undeva in jur de 150 de euro, insa conditiile erau mai proaste - grup sanitar in comun, nu erau foarte bine intretinute si asa mai departe.

Probabil ca prin acest sistem de Grandes Ecoles, francezii incearca sa creeze ceva asemanator marilor universitati private americane si, chiar daca nu au atins inca nivelul lor, sunt cele mai bune, la nivel european. De fapt, se da o lupta crancena intre scolile din Franta, Anglia si Spania. S-a ridicat si Spania foarte mult si acest lucru este excelent pentru ca atunci cand e competitie, creste si calitatea invatamantului.

Faci sase luni de stagiu cu conditia sa fie in afara tarii de origine

CampusNews: Ai si lucrat in tot timpul acesta?

Alina Buteica: Da, am si lucrat, pentru ca masterul era astfel structurat incat trebuia sa si lucrez. Faceai sase luni de studii generale in management, de la marketing, contabilitate, finante, resurse umane, cultura organizationala, leadership, predate de profesori de la toate cele trei universitati implicate. Ulterior, faci sase luni de stagiu si conditia esentiala este sa faci acest stagiu in afara tarii de origine.

M-a ajutat foarte mult faptul ca cei de la scoala organizeaza un targ cu oferte de stagii si job-uri, "Career Days". Timp de o saptamana scoala se transforma si se umple cu standuri ale diverselor companii care vin sa recrutezze studenti. Si fiecare zi se axeaza pe cate un domeniu - marketing, consultanta, contabilitate etc. . Am mers la targ si am primit telefon de la doua companii: PriceWaterhouse Cooper si Nissan Europa.
 
N-am avut probleme in Germania, desi nu vorbeam germana, sunt foarte multi tineri in marile orase care vorbesc foarte bine si corect engleza. Iar Munchen mi-e mai aproape de suflet chiar si decat Paris si Lyon. De fapt, as recomanda Parisul pentru cei care vor sa aiba ce vizita pe parcursul unui sejur si Lyonul daca e vorba de mutat in Franta pe termen lung. Chiar si francezii sunt de acord ca e un loc mult mai bun, mai linistit si mai civilizat decat Parisul. Ii lipsesc stresul si agitatia Parisului, oamenii nu isi pierd la fel de usor cumpatul, nu sunt la fel de multe greve.
 
 
Alina Buteica

Am trecut de cele doua interviuri de la Nissan si m-am mutat la Paris, sa lucrez in sediul pe Europa al companiei. In mod surprinzator, limba de lucru era engleza, iar seful meu era chiar un britanic. Am fost repartizata in departamentul de dezvoltare organizationala, care era un fel de sectie de consultanta pentru intreaga companie si propunea proiecte de schimbare si de imbunatatire a tuturor proceselor. Eu am lucrat, mai specific, pe o noua metodologie de management de proiect care urma sa fie aplicata, in mod standardizat, in intreaga companie. Faceam parte dintr-o echipa de vreo 5-6 oameni si trebuia sa vorbesc cu managerii de proiect din fiecare departament si sa ii conving sa adopte noua metodologie.

Seful meu mi-a spus: "Incearca sa iesi din zona ta de confort"

Eu am fost foarte norocoasa pentru ca la inceput seful meu m-a intrebat pe ce ma vad eu lucrand in departament si eu l-am intrebat ce proiecte exista deja. Bineinteles ca erau niste proiecte megalitice, uriase si a vazut ca am o retinere si mi-a spus: "Intotdeauna cand iti stabilesti niste obiective in viata, incearca sa mergi peste ce crezi tu ca poti sa faci si sa iesi din zona ta de confort". Fraza asta a devenit lait-motivul stagiului meu pentru ca el mi-a spus ca imi va face evaluarea stagiului urmand acest principiu si in functie de cat de mult imi voi fi depasit limitele pana la finalul celor sase luni.

Am pierdut timp si bani din cauza grevelor din transportul public, in Paris

A fost un stagiu platit, e drept, dar pentru costurile din Paris, salariul meu era undeva la un nivel de rezistenta. Mi-ajungeau banii cat sa imi achit cazarea in Paris. Am avut eu o ambitie sa stau in Paris, desi compania avea sediul in afara orasului, in sud. Mergeam zilnic cu trenul, metroul, autobuzul, faceam cate doua ore la dus si alte doua la intors. Bine, nici nu cheltuiam foarte mult, pentru ca in timpul saptamanii nu aveam timp de nimic, numai in week-end mai ieseam.

Dupa stagiu au urmat patru luni de specializare si trei luni de teza. Fiecare dintre cele trei specializari se tinea in cate una dintre cele trei scoli partenere: cea din Lyon avea specializarea pe finante, cea din Birmingham avea specializarea pe markting, iar cea din Munchen pe schimbari si strategii organizationale, ceva destul de vag, dar interesant. Asadar, am mers pe varianta oferita de cei din Munchen, mai ales ca asistasem la o schimbare organizationala majora, la Nissan, si vroiam sa studiez mai indeaproape acest aspect.

N-am avut probleme in Germania, desi nu vorbeam germana, sunt foarte multi tineri in marile orase care vorbesc foarte bine si corect engleza. Iar Munchen mi-e mai aproape de suflet chiar si decat Paris si Lyon. De fapt, as recomanda Parisul pentru cei care vor sa aiba ce vizita pe parcursul unui sejur si Lyonul daca e vorba de mutat in Franta pe termen lung. Chiar si francezii sunt de acord ca e un loc mult mai bun, mai linistit si mai civilizat decat Parisul. Ii lipsesc stresul si agitatia Parisului, oamenii nu isi pierd la fel de usor cumpatul, nu sunt la fel de multe greve. Am avut destul de mult timp si bani de pierdut din cauza grevelor din transportul in comun cat timp am locuit acolo.

Mai degraba te bazezi pe un prieten neamt decat pe unul francez

CampusNews: De ce ti-a placut atat de mult in Munchen?

Pentru ca oamenii erau mai apropiati ca stil de viata de cum sunt eu: politicosi, civilizati. E drept ca nu ti-i faci la fel de repede prieteni cum ti-i faci pe francezi, insa sunt foarte loiali si de incredere. Te imprietenesti repede cu francezii, sunt ca si noi, temperamental, deschisi, insa nu stii cu adevarat ce gandesc. De cele mai multe ori ti-i faci amici, mai iesi cu ei in oras, dar cand vine vorba de ajutor, daca ai nevoie de ceva mai degraba te bazezi pe un prieten neamt decat pe unul francez.

In perioada in care imi scriam teza de master, am inceput niste cursuri de dans acolo, am ajuns sa vad cat de diversa este lumea lor culturala. Munchen este considerat un oras burghez, spre deosebire de Berlin care este vazut ca un oras al tuturor posibilitatilor, al tinerilor. In Munchen plateam 400 de euro pentru o camera in gazda la o nemtoaica si tot cam la 800 de euro se ridica nivelul cheltuielilor.

Nemtii au un fel de echiclibru intre partea practica, de studii de caz, si partea teoretica

CampusNews: Ce diferente exista intre stilurile de predare al romanilor, francezilor si nemtilor?

Alina Buteica: Pot sa ii includ si pe englezi in comparatia asta pentru ca in primul an am avut si profesori de la scoala din Birmingham. Practic, totul era structurat pe module intensive de cate o saptamana, care se incheiau cu examene. Mie nu mi s-a parut greu, pentru ca aveam studii economice, dar aveam si colegi din alte domenii carora le-a venit destul de dificil. As zice ca cei mai interesanti ca stil de predare si mai pe gustul meu raman nemtii, au un fel de echiclibru intre partea practica, de studii de caz si partea teoretica.

Englezii sunt foarte teoretici, sau cel putin asa s-au dovedit a fi la cursurile pe care le-am avut eu cu ei. Pun foarte mult accent pe notiunile de baza, sa le intelegi, sa le explici, sa le definesti si pe a aprofunda teoria. Sunt foarte tehnici si tin neaparat sa intelegi teoria in profunzime. Nu e un lucru rau, insa nu includ si partea aia de intelegere pe care ti-o poate aduce un exercitiu practic.

Francezii  incearca din ce in ce mai mult sa mearga pe modelul american si se axeaza pe studii de caz

Francezii au dezavantajul ca nu vorbesc la fel de bine engleza ca nemtii si englezii. Dar, trecand peste amuzamentul pe care ni-l provocau cu accentul lor, as spune ca incearca din ce in ce mai mult sa mearga pe modelul american si se axeaza foarte mult pe studii de caz. Daca e sa fac comparatie intre profesorii francezi pe care i-am avut in timpul masterului si cei de la universitatea de stat unde am fost cu Erasmus, as spune ca primii au fost inclinati spre practica, in timp ce ceilalti au fost mai degraba teoretici, la fel ca englezii si romanii.

La Munchen am avut doua-trei proiecte in care am lucrat cu companii

Nemtii inteleg importanta studiilor de caz si, desi pun accent la cursuri pe invatatul teoriei, se folosesc de seminarii pentru a diseca teoria prin prisma studiilor de caz. Ce mi-a placut foarte mult si motivul pentru care nu regret absolut deloc specializarea de la Munchen, a fost faptul ca am avut doua-trei proiecte in care am lucrat cu companii. De exemplu, am avut o materie de marketing-management si am colaborat cu printul mostenitor al Bavariei, Luitpold, pe un studiu de caz pe care vroiau ei sa-l dezvolte. Noi trebuia sa analizam perspectiva extinderii marcii de bere Konig Ludwig in SUA, sub forma de restaurante care, pe langa bere, sa ofere si alte produse traditionale bavareze - tot felul de carnati, cremwursti si branzeturi.

Pe langa faptul ca am avut o misiune destul de grea, printul mostenitor ne-a asigurat o vizita la castelele bavareze care apartineau familiei lui. Unul dintre cele doua castele vizitate e chiar faimosul Neuschwanstein, cel despre care se spune ca ar fi sursa de inspiratie pentru castelul Frumoasei Adormite din parcurile Disney. E foarte frumos, undeva pe o stanca inconjurata de brazi, e deschis publicului. Iar prezentarea finala a fost organizata la fabrica lor de bere, unde am aflat care este procesul prin care se obtine berea si am si degustat, bineinteles.

Avem o capacitate deosebita de a ne concentra pe ce avem de facut sub presiunea examenelor

CampusNews: Ce diferente ai observat intre studentii romani, francezi si germani? Au maniere diferite de a aborda viata academica?

Alina Buteica: Romanii sunt fenomenali! E adevarat ca avem aceasta abilitate dezvoltata si din timpul scolii, si al liceului, de a acumula o cantitate enorma de informatii intr-un timp foarte scurt, sub presiune. Avem o capacitate deosebita de a ne concentra pe ce avem de facut, sub presiunea examenelor, a lucrarilor, a prezentarilor si asa mai departe. Am vazut francezi pusi intr-o astfel de situatie si nu se descurca, chiar clacheaza. Marea diferenta este aceasta capacitate de adaptare si faptul ca romanii se descurca foarte bine chiar si cu termene scurte.

Francezii au nevoie sa invete cat de putin, cat mai des cu putinta. In timpul sesiunii de examene se transforma, nu mai sunt in apele lor si daca au ei senzatia ca nu s-au pregatit suficient pe parcursul semestrului isi taie singuri toate sansele pentru ca nu au incredere in ei.

Nemtii sunt rigurosi si foarte organizati. Stiu sa se si distreze, dar si sa isi organizeze timpul sa invete atunci cand trebuie, atat cat trebuie si pentru ce trebuie. N-o sa-i vezi dispersati intre trei materii, cu trei examene saptamana viitoare. O sa le ia pe rand si vor invata la fiecare foarte bine. Au o logica si o structura mult mai buna in ce priveste organizarea timpului. Romanii sunt mai haotici, e adevarat, dar au abilitatea de a pune ordine in haosul lor intr-un timp foarte scurt si cu termene limite foarte stranse. Bine, pana la urma, depinde si de individualitatea fiecaruia, eu vorbesc de ceea ce predomina.

CampusNews: Exista in vest o predispozitie spre a studia in biblioteca?

Alina Buteica: Da, cel putin din ce am vazut eu in Franta si in Germania, biblioteca este un loc non-stop ocupat de studenti, mai ales in timpul zilei. Stiu ca la un moment dat chiar i-am intrebat de ce vin la biblioteca si cu totii mi-au raspuns aproape la fel, ca acasa ii distrag diverse lucruri, ca nu au un mediu propice si asa mai departe. Isi aduceau laptop-urile si stateau acolo, isi scriau lucrarile, citeau. Eu am ajuns sa petrec mai mult timp in biblioteca abia la sfarsitul anului doi, cand imi scriam teza de master. la inceput mi se parea extrem de greu sa ma acomodez pentru ca mai erau inca 200 de oameni acolo care fosneau, cautau carti, se mai intalneau cu alti colegi, vorbeau. Nu era galagie, dar nu era nici linistea aia completa in care invatam acasa.
Citeste mai multe despre     |   |   |   |   |   |   |   |   | 

  
4856 vizualizari
  • +1 (1 vot)    
    comparatie (Vineri, 30 aprilie 2010, 20:07)

    marrus [anonim]

    interesant
    • 0 (0 voturi)    
      congrats! (Duminică, 8 august 2010, 16:13)

      katisalamon [utilizator] i-a raspuns lui marrus

      interesant...
    • 0 (0 voturi)    
      modernizarea Romaniei (Marţi, 1 februarie 2011, 14:00)

      MARGOI MIHAI [anonim] i-a raspuns lui marrus

      si eu am facut ASE!
      Cred ca acum avem nevoie de aportul tinerilor scoliti afara! Pentru modernizarea tarii!
  • +1 (1 vot)    
    felicitari (Vineri, 30 aprilie 2010, 20:25)

    un fost student [anonim]

    drei Alina Buteica pentru exprimarea cursiva si prezentarea extrem de atractiva a experientelor studentesti prin care a trecut pe la diverse universitati europene. Fara infatuare, fara englezisme, demonstreaza ca limba romana dispunde de vocabular suficient pentru economie. Succes pe mai departe!
  • 0 (2 voturi)    
    prejudecati? (Vineri, 30 aprilie 2010, 22:18)

    r m roman [anonim]

    stimata domnisoara,

    m-a surprins un pic ca nu reusiti sa vedeti lumea ca un amalgam de indivizi, ci o vedeti "microbistic"..."romanii sunt fenomenali, francezii nu chiar, uneori clacheaza, nemtii sunt ordonati..."

    crase banalitati ! o mai dregeti spre final, cand spuneti ca si individualitatea conteaza...stimata domnisoara, numai individualitatea conteaza! scoli in sisteme diferite educa aceiasi specie si discuta aceleasi stiinte...nu exista nemti, francezi si romani, ci doar indivizi nascuti in locuri diferite si cu personalitati si abilitati diferite.

    folosind asemenea stereotipuri nu va face cu nimic mai breaza decat cei care folosesc stereotipuri si prejudecati ca sa-i categoriseasca pe romani.

    e foarte bizar ca n-ati inteles asta dupa atatia ani petrecuti in afara romaniei!
  • 0 (0 voturi)    
    Sunt fenomenali...la tocit cartea (Sâmbătă, 1 mai 2010, 4:41)

    MG [anonim]

    Pacat ca practica ne omoara...
    • 0 (2 voturi)    
      studii riguroase (Sâmbătă, 1 mai 2010, 9:25)

      samoila dan [anonim] i-a raspuns lui MG

      "romanii sunt fenomenali
      nemtii sunt rigurosi si organizati
      englezii sunt foarte teoretici"

      Oare trebuie sa faci studii in strainatate ca sa emiti astfel de stereotipuri? Pana si bunica mea de la tara stia sa-mi spuna ca nu exista natii, ci oameni.

      Domnisoara imi aduce aminte de gluma cu englezul care era convins ca toate frantuzoaicele sunt roscate pentru ca vazuse el una in Pas De Calais.

      Nu vreau sa fiu rau, dar macar domnisoara e sincera: "daca nu erau parintii mei, nu stiu daca reuseam sa ma intretin." Ultima data cand m-am uitat, am vazut studenti de-ai nostri la Harvard, la Oxford, studenti cu adevarat brilianti, care nu aveau nevoie de banii parintilor ca sa faca studii - exista granturi pentru asta.

      Fireste, daca nu esti exceptional, mai iti dau ei ceva, mai puna tata, si faci facultate in strainatate. Cum a facut fiica presedintelui Basescu. A propos, pe ea n-o intervievati?
      • +1 (1 vot)    
        Raspuns (Sâmbătă, 1 mai 2010, 17:39)

        alykriss [utilizator] i-a raspuns lui samoila dan

        Lui Samoila Dan:
        Interviul acesta nu reflecta o stare de fapt, ci o opinie. Si tu, ca si mine, esti indreptatit la propria opinie.

        "Fireste, daca nu esti exceptional, mai iti dau ei ceva, mai puna tata, si faci facultate in strainatate." (Samoila Dan)
        --> O bursa, chiar si partiala, nu este data oricui, trebuie sa o meriti si sa ai un dosar de candidatura si rezultate pe masura. Am avut cea mai mare bursa din anul meu, acordata de facultate.

        Sunt multi studenti romani in strainatate care nu au nicio bursa, si totusi fac eforturi pentru a isi continua studiile in strainatate. De ce?... Pentru ca e o experienta ce nu are echivalent si pe care este pacat sa o pierzi. Cu sau fara eforturi financiare, eu ii felicit pe toti cei care ajung sa studieze la un moment dat in afara tarii, e un pas inainte deschizator de drumuri si de prietenii, din care nu ai decat de castigat. Ii mai felicit si pe cei care se intorc in tara, constienti de riscuri, dar increzatori ca omul sfinteste locul, oriunde s-ar afla. Si ca daca vrei sa iti croiesti un drum frumos, o poti face oriunde in lumea asta.

        Te rog Dan, inainte sa faci comparatii cu anumite personaje atat de usor, incearca sa cunosti putin mai bine omul pe care cu atata lejeritate il cataloghezi...

        Mult succes in tot ce faci si s-auzim de bine.
  • -1 (1 vot)    
    Romanii sunt cei mai tari (Sâmbătă, 1 mai 2010, 12:09)

    MG [anonim]

    Din cate vad eu in media romaneasca se publica mai ales articole in care se lauda romanul si Romania ca un loc de paradis, criticandu-se in acelasi timp celalalte tari (mai ales America) de parca ar fi ultimele tari din lume.

    Articolele unde unii romani din strainatate critica Romania nu sunt permise.

    Intrebarea mea e: daca romanii sunt asa fenomenali cum mama naibii tara noastra arata cum arata??? Poate d-soara sa dea un raspuns????
    • 0 (0 voturi)    
      Raspuns pt. dl MG (Duminică, 2 mai 2010, 19:32)

      alykriss [utilizator] i-a raspuns lui MG

      D-lui MG:
      Nu e datoria mea sa dau un astfel de raspuns, in primul rand nu sunt de acord cu modul in care pui intrebarea.
      Stii, e o vorba care spune: invata mai intai sa te iubesti tu pe tine insuti si vei vedea ca vor incepe si ceilalti sa te aprecieze/placa.
      Cred ca e cazul sa ridicam putin capul si sa ne uitam si la jumatatea plina a paharului. E usor sa critici (e chiar foarte usor, e cel mai la indemana lucru), in schimb e mult mai greu sa gasesti atribute pozitive locului unde traiesti sau persoanelor de langa tine.
      Daca stai sa te gandesti putin, cele mai bogate tari din lume sunt si cele mai mandre de istoria, cultura si valorile lor nationale...
      Si nu vorbesc aici de mandrie nejustificata, ci de o mandrie frumoasa, care pune in evidenta punctele forte si reusitele.
      Nu zic ca asta este solutia, dar poate privindu-ne noi pe noi insine cu mai multa incredere si bunavointa, vom iesi din cercul vicios al auto-degradarii si criticii si vom incepe sa umplem si jumatatea goala a paharului.
      Crede-ma, daca nu incepem sa ne privim noi insine pe noi mai bine si sa ne punem in valoare resursele de care dispunem, nimeni altcineva din afara nu o va face in locul nostru.
      Esti ceea ce crezi ca esti, si asta vor reflecta si cei din jur. E valabil pentru oameni, iar eu cred ca e valabil si la nivel mult mai inalt, de state.
      E doar o parere.
      Numai bine!


TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie

FORUM

Ultimele
discutii