Horia Moraru
Foto: HotNews.ro

Profesor la Facultatea de Jurnalism, campion la tir cu arcul traditional: Tirul cu arcul e, din pacate, un sport foarte putin raspandit in Romania, drept care se intra intr-un cerc vicios

de Andreea Flintoaca HotNews.ro

Marţi, 11 mai 2010, 20:14    TIMP LIBER

Print YM E-mail Mai mare| Mai mic Comentarii

Pentru prietenii arcasi e "Horica" sau "Profesorul", cel care se ocupa de liste si clasamente, unul dintre putinii pasionati de long-bow, omul mereu pus pe glume care fumeaza tigari mentolate. Se ocupa de laboratoarele de televiziune la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii si este campion national la tir cu arcul traditional. Horia Moraru a povestit pentru CampusNews de unde a pornit pasiunea pentru un sport pe cale de disparitie in Romania, cum se desfasoara competitiile, cine sunt entuziastii care participa si pentru ce mize si cum se impaca hobby-ul de "Robin Hood" cu meseria de profesor.

Pe fasia de iarba de langa terenul de rugby al Stadionului Olimpia, arcasii inca mai fac reglajul. Cu sagetile prinse la brau in tolbe din piele, sau pur si simplu legate cu un cordon, se concentreaza, incordeaza arcurile si trag spre tintele colorate. Aproape ca nu ai timp sa urmaresti cu privirea drumul sagetii. "Ptiu, nu ciupeste cinci-ul", mormaie imbufnat Moraru in timp ce isi lasa arcul in suport.

E un flat-bow facut din lemn de Hicory si fibra de sticla. Se indreapta si porneste la drum sa-si recupreze sagetile. Este cel mai corpolent dintre participanti, merge apasat si-si leagana mainile pe langa corp. Din tolba de piele ies capetele a inca doua sageti cu pene galbene si verde inchis. De sub palaria bleumarin, cu franjuri pe margine, nu i se vad ochii, iar barba si mustata ii acopera complet gura. Cu toate astea, e aproape imposibil sa nu ii auzi nemultumirea de la 30 de metri, din capatul celalalt al terenului.

Pentru prietenii arcasi e "Horica" sau "Profesorul", cel care se ocupa de liste si clasamente, unul dintre putinii pasionati de long-bow, omul mereu pus pe glume care fumeaza tigari mentolate. E mereu pesimist si neincrezator, isi respecta adversarii si le recunoaste valoarea: "Nu stiu daca o sa castig. Am pierdut o singura finala, cand am cazut cu Alex, cel cu care sunt acum in semifinala". A trecut de Alex, dar n-a sarit in sus de bucurie. In timpul finalei n-a scos un sunet, s-a concentrat pe tinta cum n-o facuse in intreg concursul, n-a privit nici in stanga si nici in dreapta. Abia dupa ce a castigat si finala s-a intors la linia de tragere cu un zambet subtil pe buze, privindu-i pe sub palarie pe cei ramasi pana la final. "Ce-ai facut, profesore, ai castigat?", l-a intrebat unul dintre concurenti. "Eu nu pierd", a raspuns Moraru si s-a apucat sa-si stranga instrumentele, la fel de tacut ca si pana atunci.
Horia Moraru
Horia Moraru
Foto: HotNews.ro

Cand am venit in tara eram innebunit ca nu am unde sa trag cu arcul

M-am apucat de arc pentru ca am avut ocazia sa trag si mi-a placut. Am tras la Sherwoods, pe o bucata de camp, intr-un luminis din padure. Era un nene acolo si costa 5 lire. Mi-a pus arcul in mana, era un longbow, mi-a aratat ce am de facut si pe urma mi-a mai dat bonus trei sageti sa tragem la balon. Era un balon mare, nu ca cel pe care tragem acum, dar bineinteles ca l-am ratat.

Cand am venit in tara eram innebunit ca nu am unde sa trag cu arcul si fosta bibliotecara-sefa mi-a zis ca e destul loc unde sa tragi cu arcul, ca a fost fiu-sau si a tras odata. Mi-a dat o adresa de e-mail, un numar de telefon si asa am inceput. Pe 15 iulie 2008 am tras prima data in cadru organizat. Eram vreo doi si am tras cu arc olimpic si ma simteam profund frustrat. Astia n-aveau niciun fel de arc traditional. Nu-mi place olimpicul pentru ca are tot felul e dispozitive ajutatoare, e din metal, e un surogat de arc.

Pe urma  am ajuns aici la teren, dupa vreo doua saptamani si aici l-am cunoscut pe domnul antrenor si am inceput sa trag si mai bine indrumat. Dup-aia am aflat ca cel care ma indruma pe mine acolo era si el un arcas incepator la fel ca si mine, dar cu ceva mai multa experienta. Dupa inca vreo 10 zile m-am inscris la primul concurs si trebuia sa trag la incepatori. Cu o zi inainte sa plecam la Aninoasa, la Cupa Romaniei, a venit antrenorul si mi-a pus o fleasca de fibra de sticla si mi-a zis: "Vezi ca te-am inscris la traditional, da' trage cu-asta!".

Prima duzina de sageti a rezistat mai putin de un an

Am cam umblat dupa sageti. Noroc ca astia de la Aninoasa au terenul masa de biliard si nu se cauta prea mult sagetile. Am iesit ultimul, dar eram patru. Deci se cheama ca am luat locul patru. Pe urma mi-am cumparat arcul. L-am comandat imediat dupa ce m-am intors de la Aninoasa. L-am comandat in Anglia, impreuna cu o duzina de sageti. Sagetile au venit dupa o saptamana si arcul, pentru ca l-au ratacit baietii, a venit dupa vreo inca doua saptamani.
Horia Moraru
Horia Moraru
Foto: HotNews.ro

Cand am tras prima data cu arcul meu a fost o poezie, a fost o bucurie. Pe care o am si acum, de altfel. Cand se duce sageata unde trebuie. De pierdut am pierdut numai doua si de rupt...prima duzina a rezistat mai putin de un an. De rupt se rup mai des, mai intra una intr-alta, mai ales cand suntem multi pe acelasi panou. Si se rup din vibratie, lemnul nu rezista la infinit. Nu e nici aluminiu, nici carbon.

Nu il mediatizam pentru ca nu e cunoscut si nu e cunoscut pentru ca foarte putina lume stie ca exista sportul asta

Ar trebui sa ii intrebi pe cei care ar trebui sa mediatizeze competitiile de arc de ce nu mediatizeaza competitiile de tir cu arcul. Nu sunt mediatizate pentru ca nu vand. Ai putea sa te duci sa ii intrebi pe cei de la TVR de ce nu, ca ei sunt cei care ar trebui sa acopere toata aria sportiva, ei sunt postul public. Ceilalti isi aleg domeniul si subiectul in fuctie de ce cred ei ca vinde si ca le aduce bani. Tirul cu arcul e, din pacate, un sport foarte putin raspandit in Romania, drept care se intra intr-un cerc vicios: nu il mediatizam pentru ca nu e cunoscut si nu e cunoscut pentru ca foarte putina lume stie ca exista sportul asta. De ceva vreme a inceput sa apara nu neaparat ca sport, ci ofertele firmelor de organizari evenimente includ si tir cu arcul. Dar e mai degraba la nivel divertisment, cum e si cu paint-ball-ul. Tragem cu arcul ca sa socializam si sa facem team-building.

Ca sa ajungi sa tragi de 100 de ori aceeasi sageata iti trebuie foarte mult antrenament

Cand am intrat eu prima data intr-o sala, deci intr-un cadru organizat, mai erau cu mine doi oameni in sala aia: un om cu fatuca lui. Si, la sfarsitul antrenamentului, i-am platit omului sedinta, iar cei care erau cu mine - baiatul a zis "Multumesc, sper sa ne mai vedem", iar fata: "N-ai decat, mergi singur, eu nu mai vin sa fac asa ceva, e o chestie mult prea repetitiva pentru mine!". Mai e o vorba din intelepciunea orientala care spune ca arcasul perfect nu trage 100 de sageti, ci trage de 100 de ori aceeasi sageata. Ori ca sa ajungi sa tragi de 100 de ori aceeasi sageata iti trebuie foarte mult antrenament. Si ca sa faci antrenamentul asta foarte mult, trebuie sa ai niste pasiune in tine. Probabil ca si ceva talent, dar sigur iti trebuie pasiune.

Si, pe partea cealalta, daca mai tragi si cu sipca, adica un arc care nu te ajuta cu nimic - n-are niciun fel de dispozitiv antivibratii, corectarea paradoxului sagetii, nu mai vorbim de dispozitive de ochire - si ajungi sa simti mai greu satisfactia, iti trebuie ceva mai multa pasiune decat la celelalte tipuri de arc. In momentul in care ai pus mana pe un arc olimpic, nu mai vorbim de compound, ajungi sa lovesti tinta mult mai repede, deci bucuria actului e mult mai repede atinsa. Sigur ca nu sunt toti campioni mondiali, nu se desemneaza campionul prin tragere la sorti.

Legiuitorul nu s-a gandit pana unde este divertisment si de unde poate deveni periculos un arc

Sa-ti mai spun o poveste. Antrenorul meu a fost, initial, asociat cu cel care a luat in locatie Cetatea Rasnov si creasera acolo un club si, printre altele aveau si un magazin. Aveau si o firma de import-export material sportiv pentru tir cu arcul. Si, la un moment dat, s-a deschis si dosar penal pentru ca ei comercializau armamemnt fara sa aiba autorizatie. Arcul este considerat arma alba neletala, in legislatie, insa nu exista nicio forma de a obtine permis. Bineinteles ca dosarul s-a inchis pentru ca singurele arcuri pe care le-au gasit la ei erau niste piticanii, niste compound-uri de jucarie. Totul e la limita legii. Legislatia e neclara din punctul asta de vedere. Gasesti si arcuri de jucarie la vanzare, dar care pot trage cu sageti. Legiuitorul nu s-a gandit pana unde este divertisment si de unde poate deveni periculos un arc.
Horia Moraru
Horia Moraru
Foto: HotNews.ro




E si asta unul dintre motivele pentru care sportul asta este foarte putin dezvoltat. Daca ai sa intri pe forumuri ai sa vezi ca sunt oameni de buna credinta care isi povestesc experientele. In special cand vine vorba de arc traditional sunt persoane extrem de pasionate care isi fac singuri materialele. Si au fost cazuri de oameni care si-au facut arcul si s-au dus cu el la politie sa isi faca act. Nu era o jucarie, era un arc de 65 de pounds si asta inseamna undeva in jur de 30 de kilograme forta, adica un arc puternic.

Un arc cu care, fara nicio gluma, daca esti la 30 de metri si ai si sageata corespunzatoare, omori un om fara probleme. L-au luat in suturi politistii, l-au dat afara, au zis ca isi bate joc de ei: "Cum vii sa-ti inregistram un bat?". Dar maine, acelasi politist poate sa se duca sa il ia pe asta si sa-i deschida dosar penal pentru ca asta e. Este la fel de legal cum este concursul de tir cu arcul pentru copii. Singura diferenta este ca unul se desfasoara sub egida ministerului de resort, prin intemediul Federatiei Romane de Tir cu Arcul si celalalt se desfasoara pe raspunderea organizatorului. Sa spuna legiuitorul cat este de legala practicarea sportului asta de catre copii.

Nu poti sa traiesti ca sportiv sau ca antrenor din asta

Nu mi-am pus niciodata problema daca se poate sau nu trai in asta. In Romania probabil ca nu. Sunt si oameni care traiesc din asta, dar foarte putini. Sunt ce de la cluburile sustinute de stat sau de municipalitate care primesc niste salarii. Dar ca sportiv...nu stiu ce sa zic. Nici Federatia Internationala de Tir cu Arcul (FITA) nu lucreaza la un nivel care sa-ti permita sa traiesti din tir cu arcul.

De exemplu, in orice sport, arbitrul participa la cursuri care ii sunt platite de federatie, primeste niste bani, un fel de diurna pentru participari la competitii si asa mai departe. La noi nu se intampla asa ceva. Daca esti arbitru international, esti obligat sa participi la cursuri, insa ti le platesti. Eu cred ca este unul dintre putinele sporturi unde se pastreaza ideea de olimpism, de amatorism. Nu poti sa traiesti ca sportiv sau ca antrenor din asta. Bine, poti sa treci in Ungaria, unde se va gasi mereu cineva care sa-ti dea bani sa-i inveti pe altii, dar aici nu.

Tirul cu arcul traditional nu este in totalitate recunoscut de FITA. Singurul complet recunoscut este arcul olimpic, cel care participa si la olimpiada. Mai este recunoscut si compound-ul, care participa la grand-prix-uri si alte concursuri internationale. Iar pentru arcul traditional, FITA organizeaza doar concursuri de field, fie target, fie 3D, numai in echipa si numai long-bow sau arcuri din familia lui.

Cand am participat la Cupa Romaniei am fost patru oameni, dintre care doar doi legitimati la un club sportiv

Oricum arcul traditional in Romania a avut anul trecut primul Campionat National, deci nu a existat aceasta divizie pana anul trecut. Avand in vedere ca si eu sunt mai proaspat aici, pot sa iti spun mai mult din povesti. Singurul centru putenic de arc traditional din tara e la Oradea. Si ei participa la concursuri din Ungaria si respectiv la concursuri organizate de clubul lor. In 2008 cand am participat la Cupa Romaniei am fost patru oameni, dintre care doar doi legitimati la un club sportiv: eu si Ciprian Marele de la Iasi. Deci pana sa apar si eu, in Romania, in afara de cei de la Oradea, care sunt in jur de 20-30 de oameni in divizia de arc traditional, nu erau decat Ciprian si nevasta-sa care mai mergeau pe la concursuri, cand le permitea timpul, concurau de unii singuri.

As fi vrut sa iau titlul, pe de o parte, dar pe partea cealalalta stiam ca nu e usor

Cea mai mare bucurie si cea mai intensa experienta a fost anul trecut, la Oradea, la Campionatul National. As fi vrut sa iau titlul, pe de o parte, dar pe partea cealalalta stiam ca nu e usor - nu-mi cunosteam toti adversarii, auzisem de cei de la Oradea ca trag foarte bine, pierdusem in iarna titlul indoor in fata unui reprezentant al celor de la Oradea. Am plecat acolo oarecum in gluma: "Ba, tre' sa iau titlul, oricum pe podium ma duc...". Nu acceptam ideea de a rata podiumul. Am castigat calificarile si am jucat finala cu Ciprian, l-am batut si a fost extraordinar. Am primit o diploma, o medalie si o cupa.

40 de pasi sau 30 de metri este distanta lui Robin Hood

La Oradea s-au stabilit destul de clar niste repere. Cele patru runde s-au tras pe distante de 18 si 30 de metri. Pentru prima oara in competitiile de arc traditional s-a tras pe distanta de 30 de metri, care este una clasica. 40 de pasi sau 30 de metri este distanta lui Robin Hood. S-au stabilit si dimensiunile tintei, a fost primul concurs in care s-au tras patru runde, adica 144 de sageti.

Doua saptamani mai tarziu, am ajuns la Aninoasa, unde imi facusem debutul cu un an in urma. La Aninoasa este un primar care iubeste foarte mult sportul si, in special, arcul si se ocupa de chestia asta. Mi-aduc aminte ca in 2008, cand am iesit pe ultimul loc, a venit la mine, inainte sa plec, si mi-a zis: "Bai, Horica, tu n-ai primit nimic!" si s-a dus si mi-a adus o diploma si o medalie. Medalia le-am dat-o studentilor mei anul asta, la petrecerea de Craciun, celor care au cantat colinde, iar diploma e la biblioteca. In fine, i-am promis ca in anul urmator vin si ii iau cupa.

E vorba despre Cupa Minerul care, intre noi fie vorba, in fata federatiei conteaza mai putin, dar pentru arcasi intotdeauna a insemnat mult mai mult decat Cupa Romaniei pentru ca este, de fapt, finalul concursului, clasamentul final e cel care conteaza si, in al doilea rand, pentru ca oricum premiile au fost mai consistente intotdeauna. La Cupa Romaniei au dat o diploma, la Cupa Minerul ti-au dat macar o medalie si-o cupa. Si eu am avut din nou o mare satisfactie pentru ca in finala iarasi am tras cu Ciprian si l-am batut. A fost o chestie de moment mai mult. Eu am avut o zi proasta si el a avut o zi buna...pana in finala. Iar in finala el a tras cel mai prost rezultat cred ca de cand este el si eu cel mai bun rezultat din ziua aia.

La premiere mereu suntem ultimii, dupa copii, dupa cadeti, suntem un fel de natiune tolerata

La capitolul dezamagiri, sigur ca exista o dezamagire permanenta pentru pozitia pe care este plasat arcul traditional in concursuri b- mereu mai deoparte. La premiere mereu suntem ultimii, dupa copii, dupa cadeti, suntem un fel de natiune tolerata. Iar o dezamagire legata strict de concurs am avut anul acesta la Iasi, la nationalele de indoor, cand m-am dus sa iau titlul si nu cred ca se astepta cineva sa nu o fac. Am tras foarte prost, foarte foarte prost. Lipsa de antrenament, apropo de cat inseamna antrenamentul.

Daca intr-o zi n-as mai avea voie sa practic sportul asta din cauza meseriei, cred ca as renunta la meserie. Desi, eu personal, nu vad o incompatibilitatea intre a fi profesor si arcas. Ba chiar e foarte bine asa, ai ceva mai mult timp liber decat in alte meserii. Eu, de exemplu, am avut un avantaj inaintea campionatului national, desi am avut o perioada destul de ocupata cu sesiuna, licentele, admiterea. Insa am avut vreo zece zile in care mi-am permis sa stau de dimineata pana seara pe teren si sa trag la tinta, ceea ce altii nu si-au putut permite.

Chestia asta a contat foarte mult pentru ca atunci cand te duci la concurs, incepe la 9 dimineata si se termina la 6-7 seara, in iulie, iar eu am fost antrenat pentru asta. E solicitant, si fizic si nervos. Am fost si destul de multi concurenti, n-aveai niciun copacel, erau 37 de garde afara. Pe de alta parte, semestrul asta am avut ore in fiecare zi, am fost foarte aglomerat si am simtit-o.

Daca maine nu mai pot sa fac performanta, nu ma deranjeaza

Pe mine ma interseaza mai putin ce vizibilitate are sportul. Sigur ca ai alta satisfactie sa fii campionul Marii Britanii unde nu sunt mai multe cluburi ca in Romania, dar un club mai prapadit are mai multi sportivi legitimati decat sunt la noi in toata tara, sigur ca ai alta satisfactie cand castigi acolo si ma indoiesc ca scorurile mele m-ar scoate acolo campion national, in sfarsit. Deschiderea pe care o are sportul asta ma doare mai putin. Daca maine nu mai pot sa fac performanta, nu ma deranjeaza. 
Citeste mai multe despre     |   |   |   |   |   |   |   |   | 

  
4184 vizualizari
  • 0 (0 voturi)    
    alo (Marţi, 11 mai 2010, 20:30)

    ady [anonim]

    cum ramane cu cei de la blocul din imagine?..sunt avertizati sa nu iasa la balcoane?..sau Romania e o jungla?alo autoritati!!!
    • 0 (0 voturi)    
      Locuitorii blocului (Miercuri, 12 mai 2010, 11:51)

      vcspete [anonim] i-a raspuns lui ady

      Da , mah, ady !
      Cat de perspicac esti !
      Mai ai frati acasa ?
      Vigilentule ! Ca astia trag cu bazooka, nu cu arcul !
      Ce-mi plac mie astia de-si dau cu parerea fara sa stie despre ce e vorba!
      ady, tata, ia si tu un arc, trage cu el si apoi revino si mai vorbim, da?
  • 0 (0 voturi)    
    vreau si eu (Marţi, 11 mai 2010, 22:34)

    V [anonim]

    demult m-am gandit sa-mi iau/fac si eu un arc. Acum chiar cam am chef sa trag cu arcul.
    • 0 (0 voturi)    
      hai sa tragi! (Miercuri, 12 mai 2010, 12:37)

      Horia Moraru [anonim] i-a raspuns lui V

      marti si joi dupa 17, si sambata dupa 10 la Olimpia.si...antrenorul nu e, cum s-ar intelege din articol, un incepator ceva mai avansat.e un fost campion national si balcanic, component al lotului olimpic din '80,unul din cei mai buni arcasi pe care i-a avut romania.si unul din cei mai buni antrenori, daca nu cel mai bun.hai, nu mai sta pe ganduri!
      • 0 (0 voturi)    
        Vade retro, satana! (Miercuri, 12 mai 2010, 14:19)

        Catalin Dimofte [anonim] i-a raspuns lui Horia Moraru

        Piei, ispita!
        Asta-mi trebuie acum, sa ma las furat de sportul asta... si sa ma pun cu securea pe-acel Maclura care s-a ratacit in gradina ;-)

        Da', totusi... Olimpia, stadionul de langa statia de metrou Aurel Vlaicu?
        • 0 (0 voturi)    
          nu chiar :) (Miercuri, 12 mai 2010, 15:56)

          Horia Moraru [anonim] i-a raspuns lui Catalin Dimofte

          Stadionul Olimpia e pe calea Vitan, inainte de Real, cum vii dinspre Mall.Si lasa liber copacu' ala, ca nu orice lemn e bun de arc.Si o rezolvi mai uman cu cateva sute de RON.:) Al meu a fost cam 100 de euro.
          • 0 (0 voturi)    
            He, he :-) (Luni, 17 mai 2010, 23:43)

            Catalin Dimofte [anonim] i-a raspuns lui Horia Moraru

            Pai si-al dvs., daca inteleg bine, e tot din lemn...
            Apoi, Maclura = Osage Orange, care, zice iexpertii, iashke cam cel mai bun lemn de pe fata pamantului civilizat pentru arcuri, mai bun decat hickory si decat tisa englezeasca...
            Apoi, ce-am ochit eu e un trunchi secundar, care oricum e cam in plus, stanjeneste cresterea...
  • 0 (0 voturi)    
    salutari dl Moraru... (Marţi, 11 mai 2010, 23:55)

    tod [anonim]

    ...de la un pasionat de arc traditional. Asta asa ca sa nu ramana impresia ca nimanui nu-i pasa.
    Eu unul, impreuna cu vreo 4-5 prieteni trag de 2 ani, ce-i drept nu la club ci pe unde apuc. Sunt dependent, boala grea :D
    • 0 (0 voturi)    
      trist (Miercuri, 12 mai 2010, 12:47)

      Horia Moraru [anonim] i-a raspuns lui tod

      mda...stiu ca sunt multi ca tine care, dintr-un motiv sau altul, nu trageti organizat, si va expuneti capriciilor lui garcea.si, din pacate, in situatia de acum, nu cred ca intereseaza pe cineva sa se umble la legislatie si sa intram si noi in randul lumii.oricum, suntem atat de afara din ea, incat...ce mai conteaza 3 sageti?eu zic sa veniti la teren.pana la urma nu-i atat de scump 100/luna.si, cum zice francezu' : plus on est des fous, plus on rit!
      • 0 (0 voturi)    
        Nimic nu e trist cand ai arcul in mina. (Joi, 13 mai 2010, 11:32)

        1 din 4-5 prieteni [anonim] i-a raspuns lui Horia Moraru

        Felicitari pentru titlu.Sa stiti ca tragem organizat, adica pe rand... :D si ultima data Garcea a oprit masina,a dat geamul jos,s-a uitat la tinta si putin dezamagit a zis : "Cam slabut bai baieti" dupa care a plecat lasind in urma praf pe drum si uimire pe fetele noastre.Primul gand a fost ca au prins curaj deoarece de vreo cateva luni patrulau in zona dar nu am comunicat niciodata si ne putem astepta ca data viitoare sa vina si ei cu arcurile. Daca vin ii trimitem la club. :D. Bafta in continuare.
  • 0 (0 voturi)    
    ... (Miercuri, 12 mai 2010, 1:13)

    C [anonim]

    Arborele cu pricina se cheama hickory, iar arcul pe care-l foloseste dom' profesor in poza o fi el traditional, dar cu siguranta nu e long bow.
    • 0 (0 voturi)    
      traditional (Miercuri, 12 mai 2010, 13:05)

      Horia Moraru [anonim] i-a raspuns lui C

      acu' hai sa-i dam fetei in cap ca a mancat un k!iar arcul meu chiar e un longbow.flat, e grept, dar longbow.ca nu e replica exacta dupa ala care le-a castigat englezilor batalia de la agincourt, sau de l-a facut celebru pe robin hood, asta e altceva.dar iti promit ca, imediat ce imi permit sa scap de 750 de lire sterline,imi comand unul de tisa, fix ca al susamintitului din codrii sherwood-ului :)
  • 0 (0 voturi)    
    Heeei! (Miercuri, 12 mai 2010, 10:44)

    Alumni [anonim]

    Bine acolo domn' profesor! La fel de vivace cum va stim! Si cu limba la fel de ascutita! Mai ceva ca sageata!:) Venim si la anul sa va aplaudam furtunos in prima zi de facultate! SUNTETI CEL MAI TARE SI VA IUBIM!
    • 0 (0 voturi)    
      multumesc (Miercuri, 12 mai 2010, 13:08)

      Horia Moraru [anonim] i-a raspuns lui Alumni

      Multumesc.O sa fiu si eu acolo sa va aplaud.Si...oricat ar parea de ciudat...si eu pe voi!
  • 0 (0 voturi)    
    eu sunt Aktiv (Joi, 13 mai 2010, 1:17)

    vlad [anonim]

    Eu trag la Clubul Aktiv, la Polivalenta. Il admir pe Horia pentru cum se lupta pentru sportul acesta, cred ca ar trebui facut ceva sa fie scoase arcurile din regimul notificarii la politie, Federatia ar trebui sa miste ceva, ar trebui sa-i intereseze dezvoltarea...
    • 0 (0 voturi)    
      nici chiar asa aktiv (Duminică, 16 mai 2010, 3:06)

      niboor [anonim] i-a raspuns lui vlad

      Ma tata, da cum ai vazut tu ca se lupte nenea horica sa scoata arcurile din lege?
      Ca din articol nu rezulta decat ca se lupta sa ne arate cat de cel mai tare arcas de la noi e el...
      In rest in afara de insistentele facute de Doru Danilet pe la IGP nu stiu sa fi incercat cineva sa facas ceva concret pentru scoaterea arcurilor.
      Dealtfel, nici nenea horica nu vrea scoaterea tuturor arcurilor, ci numai a celor care nu sunt periculoase, cum este al lui.
  • 0 (0 voturi)    
    Bow Poundage (Joi, 13 mai 2010, 1:59)

    Dan Voiculescu [anonim]

    Foarte tare domn' profesor!

    O intrebare am si eu: ce "poundage" ( lbf sau N ) avea arcul respectiv?
  • 0 (0 voturi)    
    In Evul Mediu ce foloseau romanii? (Marţi, 18 mai 2010, 23:39)

    Lucian* [anonim]

    Intreb de curiozitate, pt ca am inteles ca arcasii autohtoni erau destul de renumiti chiar inainte de a incepe voievozii sa comande arcuri si tolbe la mesterii nemti de la Brasov.
    Stefan cel Mare a avut arbaleta (arc cu carlig ii zice in cronica) dar stim ca impunea la toti cei chemati in Oastea Mare sa vina si cu arc. Cel local era ceva mai diferit de celelalte? Intreb pt ca se folosea si cel cuman (apare in cronica pictata - Posada) dar habar nu am cum era cel local.
  • 0 (0 voturi)    
    arc (Luni, 21 iunie 2010, 22:06)

    ovidius [anonim]

    buna...as vrea sa stiu si eu cum fac rost de un arc traditional......neaparat traditional....pret?multumesc..si felicitari!!!!!!!!!!!
  • 0 (0 voturi)    
    profesorul (Miercuri, 14 iulie 2010, 9:29)

    radu cristiana [anonim]

    astept un mail de-la acest prof. avem multe de discutat
  • 0 (0 voturi)    
    Salve Horicaaaa !!! (Duminică, 5 septembrie 2010, 12:23)

    Vasile Danci [anonim]

    Sunt Vasile Danci, un vechi amic de-al campionului, absolvent de scoli inalte la facultatea unde Horica este acum "nas", coleg de redactie cu "profesorul" pe la Fraierul Roman (habar n-aveti ce presa se facea odinioara !!!) si tovaras la cate-o bere "povestita" cu barbosul care, pe atunci, fuma majestuos pipa...
    Horica, ti-am pierdut urma, daca cineva se indura sa ne aduca prietenia inapoi, ii sunt fff recunoscator !!!

    PS: Contul meu de e-mail nu-l pot lasa la voia virtualului (chiar daca, pentru o majoritate n-ar fi greu de aflat !), insa se poate lasa mesaj, cu detaliile de rigoare, pe blogul meu www.profesor4you.centerblog.net (de care promit sa ma ocup altfel pe viitor !!!).
    TOATE CELE BUNE, in speranta ca cineva imi va da o mana de ajutor sa-l regasesc pe Horia Moraru :)


TOP5

Ultimele
stiri
    Nu există niciun articol deocamdată în această categorie

FORUM

Ultimele
discutii